„Insuportabilă și inadmisibilă e situația ce domnește în așezarea noastră, zi de zi suntem confruntați cu faptul că urșii se plimbă pe străzile noastre, în parcul central, prin gospodăria oamenilor și nimeni nu face nimic!” Cu aceste cuvinte își începe postarea de pagina sa de socializare primarul din Sângeorgiu de Pădure, Csibi Attila Zoltán. Postarea vine după ce și în săptămânalul Punctul a apărut un amplu articol despre vizita urșilor care devin tot mai perseverenți în căutarea hranei, devastând cu tupeu până și frigiderele localnicilor.
Ce ar trebui să se întâmple pentru ca să se ia o decizie responsabilă? Prezența urșilor în orașul nostru se poate lăsa cu victime omenești în orice clipă. Nu se poate trăi în spaimă, e inadmisibil să nu avem curajul de a ieși din casă la lăsarea serii.
Cine își va asuma răspunderea dacă ne trezim mâine că a mutilat sau Doamne ferește, a ucis pe cineva ursul?
Nu există bani, nu există animal care ar putea egala viața unui om. În opinia mea, chiar dacă nu sunt de specialitate, ursul care devastează gospodăriile, care îndrăznește să intre pe teritoriile locuite, ar trebui împușcat pe loc.
Am putea discuta mult și bine despre cauze, cum s-a ajuns tema ursului în situația de azi, cum de s-au înmulțumit atacul urșilor în zona noastră. Eu nu vorbesc despre cauze acum, deși am putea dezbate subiectul, să conchidem doar că șirul legilor proaste ne-a adus aici, începând cu legislația mediului până la legea vânătorii și am putea continua.
Cine ar putea schimba situația, ce ar putea face Consiliul Local sau Asociația Vânătorilor în acest caz? Consiliul local face atât cât poate, și face zilnic: trimite rapoarte despre situația inacceptabilă la minister și la guvern, cerând ajutor, și cu asta rămânem. Nu reacționează nimeni!
Asociația vânătorilor nu îi poate împușca pentru că e interzis de lege. Am ajuns ca azi, omul nu valorează nimic față de urs”, continuă primarul orașului bântuit de urși, Sângeorgiu de Pădure.
O soluție mai acceptabilă decât folosirea armei împotriva urșilor ar fi exemplul canadienilor sau al celor din Statele Unite ale Americii. ”Dacă vine ursul în localitae, localnicii îl alungă cu câini dresați special în acest scop, cu zgomote și cu subtanțe chimice. Această metodă este atât de traumatizantă pentru urși încât o lungă perioadă de timp ei nu mai revin în așezarea locuită de oameni.”, explică primarul Csibi. În opinia sa ministerul mediului ar trebui să găsească o soluție care să nu preciliteze nici omul, să ocrotească și ursul, să rămână el ocrotit acolo unde are habitatul lui natural și nu printre oameni!
”Cel mai trist în toată povestea asta, continuă primarul Csibi, este că trebuie stăm neputincioși și să asistăm la ce se înmplă în jurul nostru, să alertăm populația că e pericol de atac al urșilor. Ursul nu se sinchisește, el în fiecare seară vine, vine dimneața, la prânz, ne vine în casă. Mai multe persoane m-au rugat azi să facem ceva, că se tem, că nu mai pot dormi, cu spaima se duc dimineața la lucru, tremurând de frică se întorc seara, neștiind de după care colț apare ursul. Dimineața sute de copii merg la școală! Eu fac ce pot în limitele legii zilnic, dar de astă dată legea nu e de partea noastră. Nu avem voie să ne atingem de urs, nu-l putem împușca, iar omul n-are decât să rabde și să tremure de frică, asta e concepția în acest aberant sistem judiciar.”
Postarea primarului se încheie cu un strigăt al deznădejdii, al omului căruia îi pasă de semenii săi, pe care nu-i poate apăra, având mâinile legate de o legislație aberantă.
„Aveți grijă de voi și vă rog să-mi semnalați în continuare dacă vă vin musafiri, căci, din păcate, vor veni…!”
E.M.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.