Articol preluat de la Zsigmond Karoly Varga (Ambulanta Samaritanus)
Ebola la REGHIN.
Cronica unei crize „gestionate” impecabil
În inima Transilvaniei, în orășelul liniștit Reghin, s-a declanșat ceea ce putem numi cu încredere „Operațiunea Panica Roșie”. Totul a început la Balul Însuraților, unde o masă festivă pentru 400 de oameni s-a transformat rapid într-o repetiție generală pentru „Apocalipsa”. Oamenii au început să își dispute cele două toalete ale localului, iar ceea ce inițial părea o toxiinfecție alimentară clasică, s-a transformat în ochii autorităților într-o conspirație biologică globală. Sau cel puțin așa au vrut să pară.
Planul Roșu: Spectacolul începe!
La ora 19:00, când săracii invitați încercau să se hotărască dacă să mai danseze sau să mai încerce să găsească un colț unde să își verse „emoțiile alimentare,” autoritățile au intrat în acțiune. „Nu-i toxiinfecție, e Ebola!” – probabil și-a spus cineva din biroul de criză, apăsând entuziast butonul roșu. Rezultatul? Mobilizarea resurselor din patru județe! 19 ambulanțe SMURD, pompieri în ținute strălucitoare, sirene urlând de parcă un meteorit era pe cale să lovească localul. Dar de ce să folosim resursele locale, inclusiv cele private? Ar fi fost prea simplu. Și, mai ales, prea puțin spectaculos.
Planul Roșu: Doar pentru resurse roșii
La Reghin, Planul Roșu și-a respectat numele cu strictețe de manual. Doar ambulanțe SMURD, toate impecabil vopsite în roșu, au fost acceptate pe „scena crizei”. Albul ambulanțelor de la Serviciul Județean sau al celor private? Inadmisibil! Se pare că Planul Roșu se numește așa nu din cauza gravității situației, ci pentru că se folosesc exclusiv resurse roșii. E ca un fel de dress code pentru urgențe: dacă nu ești îmbrăcat în roșu, stai pe margine.
Această strategie inovatoare are meritul de a fi și ecologică: s-au economisit combustibilul și resursele locale, lăsându-le să se odihnească, în timp ce coloane întregi de ambulanțe roșii au fost chemate din pat
CBRN: Războiul contra gazelor
Și acum vine partea spectaculoasă: echipa CBRN. Da, aceia care se ocupă de arme chimice, biologice și nucleare. Trimitem specialiști să măsoare radiații într-un local unde adevărata amenințare erau gazele generate de mâncărurile prea grase și WC-urile insuficiente. Între timp, bolnavul în vârstă de la CPU Reghin aștepta cu răbdare o ambulanță care să-l transporte la Târgu Mureș. Din păcate, toate resursele disponibile se aflau într-un război direct cu salata de boeuf suspectă.
Dansul continuă
Partea cea mai ironică? După ce echipele SMURD au evaluat câteva persoane, restul invitaților au decis că un pic de vărsături nu ar trebui să le oprească distracția. Și-au strâns fustele, și-au ajustat papioanele și s-au întors pe ringul de dans. Pentru că, de ce nu? Dacă tot e „Ebola,” măcar să murim dansând!
Birocrația la superlativ
În timp ce spectacolul „Planului Roșu” continua, resursele locale, private sau nu, erau ignorate complet. Ce rost avea să folosești ambulanțele deja disponibile în județ, când puteai să aduci forțe din patru județe vecine? Și de ce să colaborezi cu servicii private, când ai la dispoziție SMURD-ul, vedeta națională a urgențelor?
Concluzia: O criză memorabilă
Așa s-a scris povestea unei intervenții „eroice” la Reghin, unde totul s-a transformat într-o demonstrație de forță inutilă, o risipă de resurse și o ignorare totală a soluțiilor locale. Ce am învățat din această poveste? Că atunci când vine vorba de gestionarea crizelor în România, realitatea devine repede mai absurdă decât orice satiră.
Până la următoarea salată suspectă, vă dorim sănătate… și toalete suficiente!
P.S. Până la urmă Operațiunea Planul Maro a introdus în desfășurarea resurselor și două microbuze, probabil ele transportau hârtia igienică