În urmă cu câţiva ani am văzut filmul lui Mel Gibson „Patimile lui Hristos”, care respectă întocmai adevărul biblic. Filmul începe în Grădina Ghetsimani, unde, după Cina cea de Taină, Domnul Hristos şi ucenicii Lui au mers împreună pe muntele Măslinilor. Lăsându-şi ucenicii să vegheze, Iisus a intrat în grădina Ghetsimani, a îngenuncheat şi şi-a întins mâinile către cer în liniştea nopţii. Şi pe când se ruga cu cele mai fierbinţi lacrimi, grădina Ghetsimani s-a umplut de ostaşi şi în fruntea lor mergea Iuda. Acesta s-a apropiat de Învăţătorul său şi L-a sărutat, arătând astfel pe Cel vândut pe 30 de arginţi. Ostaşii L-au leagat pe Hristos ca pe un răufăcător, ucenicii s-au risipit, şi s-au ascuns, iar Iisus a fost dus inaintea arhiereilor Anna şi Caiafa şi a lui Pilat.
Sfânta Scriptură ne spune că mai înainte de a-L condamna pe Domnul la moarte, guvernatorul Pilat din Pont, sigur pe sine, a stat în faţa mulţimilor punând întrebarea: „Pe cine voiţi să vi-l eliberez, pe Baraba sau pe Iisus, care Se zice Hristos? Stupoare! Mulţimea îl vrea pe Baraba. Guvernatorul i-a întrebat iarăşi:”Pe care din aceştia doi vreţi să vi-l eliberez?” iar răspunsul invariabil de pe buzele tuturor era „Baraba”. Pilat nu putea nicicum să înţeleagă. Să-l dai pe Iisus pentru Baraba? Să-l dai pe cel drept pentru cel nedrept? Să dai adevărul pentru minciună? Să dai viaţa pentru moarte? Şi în faţa acestei dileme, Pilat a ales şi el. Atunci le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus L-a biciuit şi L-a dat să fie răstignit” (Mt. 27, 17, 20 şi 26).
Cine era Baraba şi cum de au preferat iudeii să-l ceară pe el, iar nu pe Iisus Nazarineanul? Baraba era un făcător de rele, un tâlhar, care a ajuns în temniţă pentru faptele lui reprobabile. Sfânta Scriptură spune despre el că era un tâlhar (Ioan 18.40), un ucigaş (Marcu 15.7) şi un instigator la terorism (Luca 23.18. Aşadar, ori „Regele iudeilor” (Ioan 18, 39) ori o căpetenie de tâlhari, pentru Pilat era tot una, dacă nu cumva dregătorul a încercat să-L scape pe Domnul de moarte. Dar ce importanţă mai avea, de vreme ce inimile cărturarilor şi ale fariseilor încremeniseră de mult în „litera Legii” (Rom. 2, 27), iar „după Legea lor, Hristos trebuia să moară” (In. 19, 7). Din acest motiv “preoţii cei mai de seamă au aţâţat norodul să ceară lui Pilat să le sloboadă mai bine pe Baraba”. (Marcu 15, 6-11). Şi văzând intenţia binevoitoare a lui Pilat, căpeteniile poporului au trecut de-a dreptul la ameninţări până şi la adresa sa? „Dacă-L vei elibera pe Acesta, nu eşti prieten al Cezarului” (In. 19, 12).
Nu vi se pare ciudat că, puse să aleagă, mulţimile au preferat în locul lui Dumnezeu un ucigaş şi un tâlhar? Ei bine, această alegere a iudeilor a urmărit mereu şi mai urmăreşte şi astăzi pe om. Pus să opteze între bine şi rău, acesta a continuat să rateze de multe ori şansa alegerii celei bune, fără a învăţa nimic de la istorie. Căci, deşi Baraba s-a dovedit o alegere neinspirată, s-au găsit destui dispuşi ca, peste veacuri, să îl prefere tot pe el. Şi astfel, luând adesea locul lui Hristos, acesta a reuşit să se strecoare de multe ori afară din închisoare, lăsând în urmă impresia unui Hristos biruit, chiar dacă istoria L-a dovedit pe El a fi Adevăratul Biruitor asupra vieţii şi asupra morţii.
Dragii mei această alegere, între Domnul şi tâlhar, este şi provocarea noastră de astăzi. Noi ce alegem? Alegem viaţa, prin Hristos Cel Înviat şi Care „nu mai moare” (Rom. 6, 9), ori alegem pieirea, prin Baraba? Alegem binele sau alegem răul? Între viaţă şi moarte, alegem moartea? Căci libertatea de a opta, departe de a fi ispită, este dovada celui mai ales respect şi a preţuirii lui Dumnezeu faţă de om, fapt care impune, însă, din partea noastră o responsabilitate pe măsură. Dacă Domnul Şi-a dat viaţa pentru noi, noi suntem gata să ne dăm viaţa pentru El, ori alergăm bezmetici după Baraba? Hristos a Înviat pentru noi, dăruindu-ne şi nouă să trăim în veci! Noi oare vom alege să „pierim” odată cu tâlharul?
Dilema lui Pilat este şi dilema noastră. Iisus sau Baraba? Binele sau răul? Viaţa sau moartea? Dumnezeu, cunoscând mai dinainte ezitarea noastră, ne-a prevenit că alegerea nu va fi uşoară:„viaţă şi moarte ţi-am pus înainte, şi binecuvântare şi blestem. Alege viaţa ca să trăieşti tu şi urmaşii tăi!” (Deut. 30, 19) Şi, realitatea ne arată că, în pofida prevenirii Domnului, contrar „lecţiilor” pe care ni le-a dat istoria şi în ciuda experienţei pe care am acumulat-o de 2000 de ani, mulţi dintre noi îl mai aleg şi astăzi pe Baraba. Unii ştiu că greşesc, dar o pun pe seama neputinţei ori a „molipsirii” mult prea facile a răului, în timp ce alţii nici nu realizează că au ajuns să spună binelui „rău” şi răului „bine”.
Noi, însă, iubiţi credincioşi, avem un “Învăţător” Care ne-a învăţat cum putem deosebi binele de rău. Avem un “Model” Care ne-a arătat cum trebuie ales între viaţă şi moarte, şi avem un “Ajutor” gata să ne călăuzească spre Biruinţă, după cum El Însuşi a biruit. În aceste condiţii cât de actuală pare şi astăzi invitaţia la o bună alegere. Dacă alegem să nu ascultam de Dumnezeu şi refuzăm să păzim poruncile Lui, atunci alegem moartea. Dacă-L acceptăm pe Hristos şi trăim împreună cu El vom avea viaţă veşnică. A Lui fie slava, cinstea şi închinarea noastră, în vecii vecilor, Amin.
Sursa: Facebook, Nicolae Șincan
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.