Trecând peste faptul că a fost inițiat constituțional sau nu (deși e cam abruptă abordarea, ce-i drept), referendumul devoalează o slăbiciune a românilor de a căuta mereu soluția providențială. Primul semn a apărut la alegerile locale, când, din nou, românii nu au votat pentru ceva, ci anti ceva. Anti PD-L cu al său vârf de lance, președintele Traian Băsescu. Firesc, opoziția ajunsă de acum la putere s-a mulat pe tendință, a forțat nota, a făcut cam ce schimbări a poftit, cu o grabă și-o sete de răzbunare vădită. Totul, pentru a pregăti debarcarea președintelui și astfel preluarea integrală a puterii. Iar poporul, în bună măsură a aprobat tacit, a înghițit toate stângăciile anticonstituționale. Dacă niște voci autoritare, cum e cea a Angelei Merkel n-ar fi intervenit, e foarte probabil că USL n-ar fi avut deloc emoții la acest referendum, pentru că românii, ca și USL-ul pe care l-au votat, la fiecare alegeri au dovedit o reală sete de răzbunare.
Pe lângă asta, noi ca popor nu ne-am vindecat de mitul instituției providențialismului, a omului sau formațiunii politice care ne va salva. Luăm puterea și o dăm în întregime, fără să ne gândim prea mult, la cea mai puternică forță de opoziție. Nu la cei mai pricepuți, nu la cei mai onești sau capabili, nu la cei care și-au făcut cel mai bine temele (și astfel îi încurajăm pe toți să nu și le mai facă, ci să mizeze pe cartea populismului ieftin), ci la cei mai puternici care l-ar putea doborî pe „tiran”. E de ajuns doar să privim mesajele de campanie ale USL, mulate perfect pe această pornire, ca să înțelegem acest fapt. Așadar, am ajuns să avem de ales la referendum, între a schimba, vorba lui Andrei Pleșu, un berbec pe două gâște.
Scriu editorialul în ajun de referendum și cred că rezultatul lui, indiferent care va fi el, n-are cum să aducă nimic bun. Ambele tabere sunt profund corupte, pline de inși mediocri fără stofă de oameni de stat, de neaveniți populiști, care au ajuns așa încurajați de comportamentul electoral al românilor.
Soluția? Nu cred că există o rețetă exactă de urmat în tratarea acestei „boli”, dar n-ar strica să începem să votăm cu cap nu cu sentimente, după ce ne informăm, după ce citim exact cine sunt și ce vor oamenii care ne cer votul. Referendumul este o cauză pierdută, însă vin alegerile parlamentare și mi-e teamă că românii vor repeta isprava.
Cătălin Hegheș