Momente de dans și muzică tradițională, susținute de peste 50 de ansambluri ale grupurilor etnice, o secțiune științifică, seri de film, expoziții comune de artă din rândul minorităților naționale, standuri meșteșugărești și de prezentare ale minorităților naționale sunt câteva dintre deliciile de care s-au putut bucura participanții la ea de-a XVI-a ediție a Festivalului Intercultural Sighișoara, ProEtnica 2018.
Festivalul a fost inaugurat săptămâna trecută miercuri în Piața centrală a Cetății medievale. La deschiderea oficială au participat reprezentanți ai unor instituții și organizații locale, naționale și internaționale. Printre cei care au luat cuvântul pe scenă s-au numărat Ovidiu Mălăncrăvean, primarul Sighișoarei, Ambasadorul Statului Israel la Bucureşti, Tamar Samash, subsecretarul de Stat în Ministerul român al Culturii, Irina Sanda Marin-Cajal și reprezentantul Landului Brandenburg, Meto Novac. „Iată că reuşim şi în acest an să ducem mai departe acest festival, dar, mai mult, îl vom desfăşura pe o perioadă de cinci zile, timp în care 20 de minorităţi prezente în România ne vor încânta prin tradiţiile, dansurile, prin cântecele lor şi prin porturile pe care le vor prezenta pe această scenă minunată în acest ansamblu arhitectural minunat”, a declarat, în deschidere, primarul Sighişoarei, Ovidiu Mălăncrăvean.
„Mulţumesc organizatorilor pentru oportunitatea pe care mi-o oferiţi pentru a descoperi acest minunat festival din România. Avem şansa de a arăta un pic din cultura israeliană, o mică parte a comunităţii evreieşti care a fost foarte importantă în România şi suntem foarte bucuroşi să vă prezentăm acest lucru. Este o oportunitate pentru o cooperare de durată”, a spus și ambasadorul Statului Israel.
„Ministerul Culturii a fost întotdeauna alături de organizatorii acestui eveniment, sprijinind proiectul atât metodologic, cât şi financiar. Proiectul ProEtnica, născut din iniţiativa comună a Institutului pentru Relaţii Externe a Republicii Federale Germane şi a Ministerului Culturii din România, (…) a devenit o tradiţie valoroasă în peisajul cultural românesc, reprezentând în prezent cea mai importantă manifestare culturală a tuturor minorităţilor naţionale din ţara noastră, o adevărată sărbătoare a promovării dialogului intercultural, a diversităţii în cultură, artă şi viaţă spirituală. Proiectul asigură o cunoaştere reciprocă, o punere în valoare şi o păstrare a marilor valorilor culturale ale tuturor celor care trăiesc pe teritoriul României. (…) Centenarul Marii Uniri ne dă prilejul să vorbim mai mult despre aportul minorităţilor din România la dezvoltarea României, la bogăţia patrimoniului cultural al acestei ţări, unde istoria ne-a aşezat pentru a convieţui în pace, înţelegere şi unde avem şansa, dar şi datoria de a ne cunoaşte şi de a ne respecta tradiţiile şi obiceiurile. ProEtnica ne oferă an de an acest cadru adecvat şi mai ales generos. Aici în fiecare an trăim câteva zile într-o Românie a diversităţii culturale, în care fiecare comunitate aduce tot ce a realizat mai bun şi mai frumos. Festivalul este o inspiraţie pentru proiecte viitoare. Este un bun exemplu european de convieţuire între populaţia majoritară şi minoritari”, a arătat Irina Sanda Marin-Cajal, reprezentantul Ministerului Culturii.
Pe scena amplasată în Piața Cetății au evoluat ansamblul Karasesvka Zora -Zorile Carașovei (Uniunea Croaților din România), ansamblul Solonczanka (Uniunea Polonezilor din România), ansamblul artistic Hora (Comunitatea Evreilor din București), ansamblul Sonțe- Soarele (Asociația Macedonenilor din România), ansamblul de dansuri Lastivocica (Uniunea Culturală a Rutenilor), Ansamblul Serbska reja a minorității Sorabilor din Germania et.
Expoziții
Reprezentanţii minorităţilor care trăiesc în ţara noastră s-au întrecut şi în acest an în a-şi etala tot ce au mai bun în tradiţia lor, expunând de la costume tradiţionale, covoare lucrate manual, broderii, până la bijuterii sau ouă încondeiate. Nu au lipsit volumele cu proză documentară sau cele aparţinând unor scriitori reprezentativi.
Uniunea Armenilor…
… s-a prezentat în acest an cu un stand informativ, cu broşuri şi cărţi, şi cu un altul de bijuterii din pietre preţioase confecţionate de reprezentanţi ai uniunii.
„Pentru că noi suntem cei care reprezentăm întreaga Uniune a Armenilor din România, am venit cu de toate: avem broşuri, cărţi editate de Ararat, reviste de la Ararat şi am adus un costum specific armenesc. Avem bijuterii şi am reuşit să facem rost de una foarte similară dintr-un aliaj de cupru. Noi de fapt am avut o expoziţie cu îmbrăcăminte armenească la Cluj, creată de doamna Iulia Şimo, de Zilele Clujului, care au loc anual în ultimele zile ale lunii septembrie. La Zilele Culturii Armene la Cluj am făcut o expoziţie care se chema ‘Lada de zestre a armencei'”, a precizat Anna Steib, secretar al UAR Cluj.
Anna Steib spune că armenii din România deţin o colecţie impresionantă de covoare tradiţionale cu care participă la expoziţii, dar, din păcate, tradiţia covoarelor s-a pierdut, din lipsă de materie primă. „Singurul covorar care mai trăieşte este colegul nostru Bedros Krucian, care are o colecţie cu care mergem la expoziţii. (…) Nu se mai găseşte lână. Noi am vrut să facem cu mărimea unu pe unu un război de ţesut vertical pentru copiii noştri ca să înveţe, dar nu s-a putut pentru că nu există materie primă. Toate fabricile au fost desfiinţate. Lâna o ardem, vezi Doamne, că ‘asta e’!. Trist!”, a adăugat ea.
Aceasta a menţionat că la Festivalul „Strada Armenească” a fost lansat noul manual de limba armeană. ”Şi acum am comandat deja manuale de la Bucureşti, urmează să ne parvină şi începem cursurile de limba armeană, sunt foarte mulţi doritori”, a spus reprezentanta UAR Cluj.
Standul tradiţional al polonezilor…
… a oferit obiecte tradiţionale, cuverturi, ştergare, carpete pentru coşul de Paşte, dar şi tablouri de mici dimensiuni ornate manual cu mărgele. „La standul nostru de prezentare am expus mărgeluţe – un meşteşug străvechi moştenit de la polonezii care au venit în România. Acest meşteşug l-au folosit polonezii mai ales pentru a coase şi înfrumuseţa costumele noastre tradiţionale. Acum sunt ca un tablou, ele de fapt sunt nişte batistuţe care sunt diferite flori cu diferite culori – este macul, floarea noastră, trandafirul. Florile şi culorile vii ne reprezintă pe noi, polonezii. Noi nu am făcut aceste tabloaşe pentru a le comercializa, dar era un mod de a expune arta noastră. Costumele noastre se pot admira în general numai la biserică, dar deloc în viaţa de zi cu zi”, a precizat Alina Spaine, preşedintele organizaţiei polonezilor din Suceava.
Standul romilor…
… s-a văzut de departe datorită culorilor costumelor tradiţionale, dar şi a bijuteriilor care sunt confecţionate „adaptate după cerinţele pieţei”, după cum spune meşterul Radu Ion, din diferite metale, în colaborare cu designeri din ţară şi străinătate. „Ne-am readaptat meseria la piaţa modernă. Am mai colaborat cu designerii locali, chiar şi din alte ţări, folosind tehnici vechi cu elemente noi. Am avut câteva colecţii foarte bine puse la punct ca şi combinaţie de elemente. Lucrăm în argint, cupru, alpaca, diferite metale cerceri, brăţări, diferite obiecte, diferite modele”, a precizat Radu Ion, meşter argintar tradiţional.
Costume din lada bunicilor
Costumele tradiţionale sunt din lada de zestre a bunicilor, a precizat Cornel Crăciun, reprezentant al Centrului Naţional de Cultură a Romilor – Romano Kher. „Sunt costume din portul nostru tradiţional rom, din lada de zestre, cu o vechime de peste 50 de ani cusute manual. Sunt de la bunicile noastre pentru a fi transmise fetelor, dar, cum am evoluat atât de repede, nu mai avem acelaşi port”, spune el.
Centrul Naţional de Cultură a Romilor s-a prezentat şi cu un stand de cărţi. „Avem poezii în limba română şi romani”, a adăugat Cornel Crăciun.
Condurache Bărdăhan, din satul Paltinul Vatra Moldoviţei, judeţul Suceava, etnic german afiliat la FDGR, oferă la standul său ouă încondeiate în multe culori, predominantă fiind cea albastră, modelele fiind similare cu cele confecţionate de ucraineni, poate datorită faptului că, spune el, soţia sa este de această etnie.
Standul minorităţii maghiare…
… îmbie turiştii cu originale obiecte, păpuşi sau ornamente confecţionate din împletituri din foi de porumb, aparţinând Margaretei Nagy, din satul Chendu, judeţul Mureş. Ea lucrează acum în memoria soţului decedat, alături de care pornise o mică afacere, pe care o continuă acum într-o altă formă alături de fiul şi nora ei. „Nu am putut să intru mult timp în atelierul nostru. Dar, într-o zi, am reuşit să intru în atelier şi am făcut primul trandafir în memoria lui Mihai. Şi aşa a început tot ce fac acum. Acum lucrez aproape numai flori, iar lucrările noastre au ajuns în Germania şi America”, a detaliat Margareta Nagy, care foloseşte ca bază tehnica împletitului din pănuşi şi culorile naturale, tehnică folosită de altfel de tot sătenii din Chendu.
Conferinţa „Peisajul religios al minorităţilor din România”
În cadrul unei conferinţe susţinute sub egida Academiei Interculturale de Vară ProEtnica, Laurenţiu Tănase a arătat că în România sunt recunoscute 18 culte legal constituite şi apreciază că este necesar ca societatea noastră să structureze şi să promoveze aşa-numitul pluralism religios.
„Peisajul religios al minorităţilor din România trebuie să fie dominat de dialog şi pluralism. (…) Pluralismul este cel care structurează societăţile moderne sub toate aspectele, fie că vorbim despre pluralism cultural, economic sau religios. Pluralismul este componentă fundamentală a societăţilor moderne şi democratice. Pluralismul deţine (…) elemente de stări conflictuale, or acestea trebuie prin legislaţie echilibrate şi armonizate, astfel încât societatea să nu intre în conflict permanent sau să facă implozie”, a afirmat Laurenţiu Tănase.
Referindu-se la peisajul fenomenului religios contemporan din România, reprezentantul Facultăţii de Teologie Ortodoxă a arătat că, pentru a se putea vorbi despre o minoritate, este necesar să existe ecuaţia minoritari-majoritari. El consideră că, în comunităţile în care există minorităţi, limba, gastronomia şi religia au început să intre în competiţie şi să fie ameninţate în relaţia cu majoritatea în respectivele comunităţi.
„Religia este foarte importantă pentru structura societăţii contemporane. Ea continuă să creeze un factor de mare valoare identitară pentru societăţile contemporane. (…) România n-a cunoscut o perioadă de conflict religios. Mai mult decât atât, avem comunităţi foarte importante de etnici turco-tătari. Sunt şi o serie de români care fac parte din comunitatea musulmană din România şi chiar se discută la nivel academic că România reprezintă un model de convieţuire etnico-religioasă în zona dobrogeană. (…) Zona dobrogeană este lipsită de conflictele dintre musulmani şi creştini, conflicte aşa cum din păcate observăm în multe dintre ţările occidentale moderne. Perioada comunismului a însemnat o perioadă de marginalizare a religiei în societate, religia a fost permanent supravegheată. (…) Cu toate acestea, cele două doctrine s-au tolerat timp de 50 de ani. (…) N-a existat o confruntare între ideologia comunistă şi doctrina religioasă. După 1989 religia reocupă un loc foarte important în spaţiul public, pentru că, înainte de venirea regimului comunist, ea a fost un element structural pentru identitatea românească”, a mai spus Laurenţiu Tănase.
Colaj Agerpres
Sursa foto: Facebook, Andreea Aron
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.