Se spune că la politică și la istorie se pricepe oricine. Și poate că este adevărat … La politică este ușor de demonstrat acest lucru, fiind o artă a minciunii și a manipulării.
La istorie lucrurile par a fi puțin mai complicate… Pentru mulți istoria este o înșiruire de date. Deci ceva dificil dacă stai prost cu memoria. Pentru alții istoria este știința care explică dezvoltarea societății, a unui popor, adoptând mai mult caracterul unei povești. Și, bazându-ne pe această definiție, într-adevăr avem foarte mulți „specialiști” în istorie.
Ceea ce este important astăzi, este ca istoria să nu mai fie folosită pe post de amplificator de naționalisme, astfel încât să iște sentimente de ură față de alt popor. Pentru că xenofobia a generat deja destule dezastre…
Pentru aceasta, fiecare popor ar trebui mai întâi să conștientizeze faptul că istoria sa națională este întotdeauna „îndulcită” și că un alt popor ar putea avea despre un anumit eveniment istoric o viziune cu totul diferită.
Drept exemplu, îmi amintesc cum în școala generală, profesoara de istorie ne spunea despre faptul că la începutul domniei lui Decebal, statul roman îi plătea acestuia bani pentru a scăpa de pericolul dac. Da, probabil romanii plăteau subsidii dacilor… Dar e mult mai credibilă varianta că aceste subsidii ar fi fost date Daciei pentru a deveni regat clientelar Romei, care avea rolul de a-și întări prin banii primiți sistemul de fortificații, și astfel de a putea sluji Romei ca „gardă” de corp împotriva barbarilor care veneau dinspre nordul continentului.
Astfel de exemple de „îndulcire” a istoriei naționale există cu duiumul…
Și continuă și astăzi: procesul integrării europene a devenit mirajul unei Europe a fraternității… Am fost acceptați în UE că suntem „performanți”. Din 2014 străinii pot cumpăra terenuri în România. Câți români vor avea posibilitatea să cumpere teren în Franța sau Germania? Imperiile n-au dispărut, ele se transformă …
Titi Dălălău