Precizari legate de monumentul funerar dedicat victimelor evenimentelor din martie 1990

Ne-am interesat și am aflat că, acel monument, este unul funerar și nu este amplasat pe domeniul public ci în cimitirul (privat) al parohiei reformate respectiv romano-catolice (chiar în punctul de intersecție al celor două cimitire) din Sângeorgiu de Mureș. Monumentul nu este realizat din bani publici ci din contribuția unor persoane fizice, întreprinzători privați, asociații culturale, parohii etc. Inițiativa le aparține acelor 6 persoane sângeorzene care în urma acelor evenimente au fost închise în pușcărie 2 ani de zile, bătute în mod repetat, 3 fiind încă în viață, iar 3 dintre ei decedând: unul dintre ei imediat după ieșirea din pușcărie, iar doi dintre ei, refugiindu-se în alte țări, găsindu-și moartea în locuri necunoscute, departe de familie. Urmașii acestor persoane (de etnie maghiară si romă) , au cerut să le fie ridicat un monument funerar să aibă unde să așeze măcar o coroană sau să aprindă o lumânare. Scopul realizării monumentului funerar nu a fost acela de a fi „împotriva la cineva” ci să rămână în amintirea consătenilor numele celor 6 persoane din comună, numele lor fiind trecut și pe monument. Scopul amplasării a fost și acela să transmită un mesaj generațiilor viitoare: „astfel de evenimente  să nu se mai întâmple niciodată, și să trăim în pace împreună!” inscripționată atât în limba maghiară cât si in limba română pe soclul monumentului, alături de un citat al scriitorului Sütő András: ” speranța mea este cea a bunei înțelegeri”