Scăderea numărului de bovine din comuna mureșeană Băgaciu, de la peste 200 câte erau până acum câțiva ani, la cel mult 10 în prezent, este una dintre cauzele care au dus la diminuarea interesului turiștilor danezi față de această localitate, care identificau acest sat cu cele ale bunicilor și străbunicilor lor, din urmă cu 150-200 de ani.
‘Acum mai vin foarte puțini danezi. Înainte veneau în grupuri mari, se organizau excursii de câte o săptămână din Danemarca, în sezon erau curse charter săptămânale. O perioadă de aproximativ 6 ani, din martie și până în octombrie, sâmbătă de sâmbătă, venea charter-ul pe Aeroportul din Târgu Mureș și schimba seriile de turiști. Acum mai vin doar sporadic turiști din Danemarca. În discuția pe care am avut-o cu danezii, și asta probabil era un minus al localității noastre, an de an s-au diminuat efectivele de animale și, dacă în anii ’90 erau aproape 200 de bovine în gospodării, acum mai sunt vreo 10. Veneau turiștii și erau foarte încântați, le plăcea să vadă cum veneau, seara, vacile de la pășune. Am stat de vorbă cu cel care a investit aici, eram curios ce-i atrage în noi. Și o explicație pe care mi-a dat-o a fost aceea că ei, și mai ales persoanele în vârstă, pentru că am întâlnit aici persoane și trecute de 90 de ani, vedeau localitatea Băgaciu ca o localitate de-a lor din urmă cu 150-200 de ani, în sensul că existau animale. Încă erau animalele care ieșeau la păscut. Ciurda de vaci era o curiozitate extraordinară pentru ei, fiindcă ei, în Danemarca, au toate localitățile urbanizate, chiar dacă sunt rurale. Cred că a trecut generația aceea care își mai amintea cum venea vaca de la pășune’, a declarat, pentru AGERPRES. primarul comunei Băgaciu, Ioan Aldea, aflat la al șaptelea mandat în fruntea administrației publice locale.
Ca termen de comparație, spune edilul, înainte de 1990, în Băgaciu, în gospodăriile populației erau aproximativ 200 de bovine, IAS-ul avea 800 de bovine, iar la CAP mai erau încă erau 250.
‘Unde sunt animalele alea? Acum vorbim de 10 bovine. Și, din păcate, situația asta e în toată țara, nu numai la Băgaciu. Generațiile mai tinere nu mai știu cum este să crești animale în gospodărie. Fiindcă lumea și-a dat seama că se poate trăi și așa, fără animale. E o scădere drastică. Și, din păcate, este o realitate aproape în toate localitățile rurale din România. Cu excepția acelor mici ferme care încă mai funcționează în unele localități, ferme de vaci, aproape că nu mai găsim bovine în gospodăriile rurale’, a susținut primarul.
În urmă cu câțiva ani, în sezonul estival exista o cursă charter săptămânală, care aducea grupuri de turiști danezi la Băgaciu, în special pensionari, pentru care investitorii au construit o pensiune cu 78 de locuri de cazare într-o fostă gospodărie săsească, care era cu circuit închis, fiind destinată exclusiv grupurilor de turiști care petreceau aici câte șapte zile.
Între timp, prin dispariția acelei curse charter și a interesului tot mai scăzut pentru turismul rural, pensiunea și restaurantul de la Băgaciu s-au transformat în unitate HoReCa cu circuit deschis, putând fi accesată de orice turist care dorește cazare sau să servească masa. Acum, la pensiunea din Băgaciu se cazează mai mult sași plecați din acest areal, stabiliți în diverse țări din Europa, în special în Germania, care aleg să-și petreacă aici perioada concediilor, dar și alte persoane care participă la anumite evenimente organizate ocazional sau diferite grupuri de turiști care trec prin zonă.
‘Bănuiesc că generațiile mai tinere din Danemarca, probabil că, la fel ca și cele de la noi din țară, au alte destinații. Cred că vor ajunge și ei peste vreo 5-10 ani să simtă nevoia de liniște. Pensiunea de la noi din localitate nu se va schimba în următorii 10 ani, tot cu specificul acesta de mâncăruri se va remarca, liniștea asta arhaică va domni tot ca până acum, fiind o comună mai izolată, și cred că zona va începe să fie din nou căutată și de persoane mai tinere’, a subliniat primarul.
În Băgaciu se află și una dintre cele mai frumoase biserici medievale fortificate, construită la începutul secolului al XV-lea, în stil gotic, care acum stă închisă, întrucât aici nu s-au mai făcut lucrări de întreținere de multă vreme.
Locuitorii spun că, deși lăcașul adăpostește lucruri extraordinare – un altar poliptic extrem de valoros, împodobit cu o pictură de influență flamandă, cu sculpturi datând din 1518, strane executate de Johannem Reichmut (sau Johannes Reychmuth) în 1533, intarsii din secolul al XVI-lea și fragmente de picturi murale din secolele XV-XVI – biserica este închisă, fiind deschisă rareori la solicitarea vreunui turist. Slujbe religioase nu se mai organizează aici, iar obiectivul se degradează pe zi ce trece.
Despre biserica evanghelică din Băgaciu se pot scrie foarte multe, mai ales că în interior există o serie de inscripții care atestă anii realizării unor lucrări, precum și numele celor care le-au executat. De exemplu, în cor există inscripția ‘Hoc opus perfectum per me Johannem Reichmut mesatore schegeswariensem ad laudem et honore Marie Virginis, A. 1533’, în traducere, ‘Această lucrare a fost desăvârșită de mine, Johann Reichmut, tâmplar sighișorean, spre lauda și cinstirea Fecioarei Maria, anul 1533’.
Sala bisericii este lungă și îngustă, având tavanul plat, iar pe alocuri păstrează elemente datate în prima perioadă de existență a edificiului, cel despre care există o atestare documentară din 1389, precum și două fragmente de frescă, datând de dinaintea reformei. Fragmentele de frescă reprezintă un grup de credincioși din secolul al XV-lea și un chip de sfântă, iar deasupra acestora este inscripționat numele Johannes Plebanus, probabil autorul picturilor. În biserică au mai existat două fântâni, extrem de necesare în caz de asediu.
Turnul clopotniței este foarte mare, cu șapte niveluri și se consideră că în trecut juca un rol defensiv, fiind renovat în 1973.
Fortificația din jurul bisericii are o formă ovală, iar în partea de sud-est a ansamblului fortificat se regăsește turnul-poartă construit cu patru niveluri și clădirea școlii, datând de pe la 1800, care este înglobată în zidul fortificației.
Dar pentru a ajunge la biserica fortificată și mai apoi la pensiune, călătorul – indiferent că vine dinspre Mediaș sau dinspre Gănești – trebuie să treacă pe lângă două clădiri mari, lăsate în paragină. Acestea au legătură cu dispariția viticulturii, care făcea cândva cinste Băgaciului.
Înainte de 1990, la Băgaciu existau în jur de 600 de hectare de viță-de-vie, dar acestea au dispărut aproape complet după anii 2000, iar acum zona se pare că începe să se revigoreze după ce un investitor străin a plantat 40 de hectare.
Potrivit evidențelor primăriei, populația din Băgaciu mai deține în total cam 20 ha de viță-de-vie.
‘Vinul de Băgaciu era cel mai cunoscut și renumit, aici exista o tradiție. Însă crama și depozitul acela mare de vinuri care existau, acum sunt în paragină. Este un depozit destul de serios, construit undeva în anii ’60, care putea adăposti 400 de vagoane de vin. Era construit în mijlocul viei, în partea de est, la intrare în localitate, sub deal, iar în stânga și în dreapta cramei erau culturi de viță-de-vie. În ciuda acestui fapt, nu exista niciun brand care să fie legat ca denumire de Băgaciu. După desființarea întreprinderilor de stat, fostele IAS-uri, s-a tot încercat privatizarea lor și, după privatizare, viile au avut diferiți stăpâni care le-au neglijat, iar încet-încet s-au sălbăticit, n-au mai avut producții, nu mai erau rentabile și au fost abandonate. Cam astea au fost motivele pentru care s-a desființat cultura de viță-de-vie din Băgaciu în totalitate. Cât despre construcțiile de la intrarea în comună, acelea au aparținut fermelor viticole. Acele construcții erau construite pentru a adăposti studenți, militari care veneau la recoltat, iar în clădirea mai mică era cantina. Clădirile au fost achiziționate de către cei care au cultivat cele 40 de hectare de viță-de-vie, de 4-5 ani, și din punct de vedere al aspectului sunt rușinea comunei. Sunt tare supărat din acest punct de vedere’, a arătat Ioan Aldea.
Primarul spune că a avut discuții cu administratorul societății, un cetățean german, care de 4-5 ani promite că se va rezolva cel puțin aspectul estetic, dar invocă mereu lipsa fondurilor pentru o astfel de investiție.
Vecinii susțin că cele două clădiri au rămas abandonate prin anii 2000 și își amintesc că, în 2003, au mai fost cazați câțiva militari aduși la cules de struguri, iar după aceea n-au mai fost folosite deloc.
Treptat, locul viticulturii a fost luat, în ultimii ani, de agricultură, pe teritoriul comunei Băgaciu existând acum trei mari fermieri, care au arendat aproape în totalitate terenurile agricole, iar astfel peste 90% dintre terenuri au început să fie lucrate.
Ca și industrie, pe raza comunei există o secție de exploatare a gazelor naturale care are peste 200 de angajați, majoritatea fiind localnici, iar, în rest, în Băgaciu și în satul aparținător Deleni mai există un mic atelier de fierărie și un mic atelier de mobilă.
Populația comunei Băgaciu se ridică la 2.542 de locuitori, potrivit ultimului recensământ, în creștere față de anul 2011, când erau înregistrați 2.474 de locuitori, dintre care 47,92% sunt romi, 25,45% români și 21,87% maghiari. AGERPRES