Quo vadis,  homine?

Evenimentele din ultimele săptămâni, mai exact pregătirile și apoi referendumul mă fac să întreb: quo vadis, homine? La ora la care scriu aceste rânduri încă nu se știe rezultatul votului. Nu știm care tabără a ieșit învingătoare, dacă nu va fi cumva un scor alb! Privitor ca la teatru… am urmărit cele două tabere și pe suporterii – nehotărâții – de pe margine. Cu câtă ușurință și cu o determinare demnă de o cauză mai bună s-au format taberele. Unii mai vehemenți, pe considerentul  „cine nu-i cu noi e împotriva noastră” au stricat chiar prieteniile virtuale! În numele democrației și al apărării drepturilor cucerite prin sângele vărsat de-a lungul istoriei, și-au scos săbiile din teacă până și cei mai pașnici postaci. Vorbe grele au împânzit spațiul virtual. „Pro democrația” săreau tastele furioase și nu se mai gândea nimeni că democrația înseamnă să accepți opinia celuilalt, chiar dacă nu coincide cu a ta.

Nu voi analiza „campania pentru referendum” care n-a fost decât o activitate de ”informare”, nici grămada de materiale de propagandă, nici înlesnirile aduse regulilor de… informare, ca să nu vă plictisesc. Zarurile au fost aruncate. „Ce anume a fost sau ce a vrut să fie noi nu vom afla poate niciodată”, vorba poetului.

În schimb, un gând nu-mi dă pace. Prefăcătoria a ajuns la rang de artă. Ce zic vecinii dacă află că nu m-am dus la vot? Sau dacă am votat altceva decât se așteptau ei? Dar domn’ părinte, ce zice? N-ai votat? N-ai ce comenta! Observați în ce stadiu periculos al existenței noastre am ajuns? E de ajuns ca cineva să lanseze fie și o aberație, turma fără să stea pe gânduri, se aliniază în spatele unui lider, și nu se lasă clintit de acolo. Și devine din ce în ce mai vehementă. Dacă subiectul are harul de a atinge coarda încă sensibilă e și mai mare riscul de a ajunge chiar la gesturi necugetate, doar pentru a demonstra cât de bun creștini suntem! „Să milităm pentru familie”. Și masa aceea de oameni care pentru doi mici  și un pahar cu bere merg până-n pânzele albe, chiar dacă habar nu au pentru ce „militează”. E de speriat dacă ne gândim că majoritatea decide și majoritatea habar nu are pe ce planetă trăiește! E destul câte un cuvânt magic, le știți voi care și turma se pune în mișcare. Cine știe ce urmează? Care va fi următorul drob de sare? Și cum să nu te întrebi, încotro mergi, omule?

Erika MĂRGINEAN