În urmă cu un an și jumătate, prin vara lui 2019 eram în mijlocul unui schimb aprig de mailuri cu Răzvan Azamfirei unul dintre cei mai faini tineri pe care i-am cunoscut în viața mea, pe teme de tot felul, întrebări și răspunsuri de tot felul. În final a ieșit un interviu pe care l-am recitit cu plăcere zilele astea și pe care-l repostez mai jos.
Dar de ce îl aduc în discuție? Am văzut zilele trecute o cifră care m-a umplut din nou de mânie și tristețe: România alocă anual 0,2% din PIB, cercetării. Și mi-am amintit că el este unul dintre acei tineri care nu prea se văd venind înapoi în România. Știți de ce? Pentru că el visează cercetare, și pentru că visul lui are puține șanse în România, mai exact 0,2 % șanse.
Și mi-am amintit de el, de Răzvan. În doi timpi și trei mișcări mi-am pus echipamentul de evenimente la treabă (că oricum șomează de vreun an) după ce am stabilit cu el să punem la cale un interviu pe Zoom și shoot! … doar că îmi lipsea un cablu pentru camera din dotare. Îmi zic: ”e bun și webcam-ul laptopului” la ora 23:00 – ora României oricum nu mai era deschis Macy`s de Târgu Mureș.
Webcam-ul e, de fapt, praf. Așa că am rămas la varianta ”old school” – facem articol și ne pregătim mai bine data viitoare.
Vă invit la lectură! Un băiat fain care ne spune despre COVID, despre America și planurile lui, și despre politică. Din toată discuția răzbate o încredere de fier atât în forțele proprii cât și în ceea ce reprezintă oamenii care se dedică unui țel. Asta în contextul în care tatăl lui, Leonard Azamfirei a intrat recent în politică, iar PSD l-a și numit ca variantă pentru Ministerul Educației Naționale.
Rep.: Salut Răzvan și îmi pare bine să te văd bine și sănătos (pe Zoom – n. red.)!
Răzvan Azamfirei: Vă salut pe toți, sper că toată lumea e bine!
Rep.: Cum te-ai adaptat acestei noi lumi în care trăim?
R.A.: Să fii student la medicină în timpul pandemiei e o situație destul de interesantă. Am avut o tranziție foarte bruscă de la un mod de învățare în regim normal la un mod de învățare virtual. Lucrurile s-au întâmplat foarte brusc, chiar și în SUA, dar fiecare dintre noi încercăm și reușim, cu mai mult sau mai puțin succes, să ne adaptăm acestei situații noi.
Rep.: Tu ești bine? Ești sănătos? Ai prins virusul?
R.A.: Nu am prins virusul și sper să nu fie cazul de așa ceva, cel puțin până nu va apărea vaccinul.
Rep.: Care este situația în State? Când crezi că va apărea un vaccin disponibil populației?
R.A.: În decembrie știu că va exista o întâlnire în care se va decide dacă vaccinul produs de Pfizer va fi aprobat. Cel puțin pentru persoanele din sistemul sanitar primele doze ar trebui să apară în lunile decembrie și ianuarie, iar pentru populația generală, undeva prin lunile martie-aprilie va fi vaccinul disponibil.
Rep.: Spune-mi care sunt noutățile din viața ta. Ce s-a mai întâmplat în plan profesional? Spuneai la un moment dat că în următorii cinci ani te gândești la un rezidențiat în anestezie.
R.A.: Da, planurile mele au rămas aceleași. Mergem înainte cu studiile medicale, acum intrăm în partea de stagii clinice. În același timp, am fost admis la doctorat într-un doctorat în cotutelă între Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade” și Universitatea Johns Hopkins, pe o temă legată de delirul la pacienții pediatrici din terapie intensivă. Da, lucrurile merg înainte și pe plan profesional.
Rep.: Cum ți s-a mai schimbat viziunea? Acum un an și jumătate erai destul de entuziast de viața peste ocean …
R.A.: În viață nicăieri nu găsești „câinii cu covrigi în coadă”. America e, așa cum spune toată lumea, țara tuturor posibilităților dar uneori posibilitățile astea sunt destul de limitate, nu toată lumea are acces la ele. Mă gândesc că în ultima perioadă, având în vedere toate discuțiile publice pe teme rasiale și de justiție, se poate observa faptul că SUA este o țară care are destul de multe probleme, unele chiar serioase, care sunt greu de rezolvat, iar oamenii așteaptă ca ele să fie rezolvate.
Rep.: Îmi spuneai în interviul precedent să te întreb de politică peste 15-20 de ani, când te refereai la politică în viața ta. Uite că după un an și jumătate te întreb de politică pentru că practic ea a intrat în viața ta dar altfel decât am crezut și eu și tu: tatăl tău a intrat în politică și vreau să te întreb cum apreciezi tu acest nou capitol pe care tatăl tău, domnul profesor Leonard Azamfirei, și-l asumă prin candidatura la Senatul României?
R.A.: Eu îl văd pe tatăl meu ca fiind un profesionist desăvârșit, un om cu viziune și indiferent de partidul la care a aderat, el își va face treaba. Sunt bucuros că în momentul ăsta a decis să facă acest pas deoarece consider că este unul potrivit pentru el. Îl susțin și îi urez mult succes.
Rep.: Îl avantajează sau îl dezavantajează partidul pe care l-a ales? Crezi că a ales bine să facă parte din Partidul Social Democrat?
R.A.: E o întrebare interesantă și răspunsul nu este ușor de dat. Cred că Partidul Social Democrat din România, trece acum printr-o tranziție majoră. Apreciez faptul că încearcă să vină cu oameni care nu au fost implicați în politică până în acest moment, cu oameni de calitate, oameni de viitor. Acum, bineînțeles, rămâne de văzut cât succes vor avea cu această inițiativă.
Rep.: Crezi că tatăl tău va reuși să îndeplinească punctele pe care și le asumă acum public ca ofertă electorală?
R.A.: Eu cred că dacă ne uităm peste lucrurile pe care și le-a asumat la Universitatea de Medicină și Farmacie și ceea ce a reușit să realizeze acolo, avem deja un răspuns. Dacă tatăl meu dorește să facă ceva în plan politic, va reuși cu siguranță să-și ducă planurile la bun sfârșit.
Rep.: Ai văzut că a fost nominalizat, în eventualitatea în care PSD câștigă alegerile, pentru postul de ministru al educației?
R.A.: Da. E un job foarte complicat, mai ales că în România este situația asta bizară, în care educația universitară și cea pre-universitară sunt puse împreună, iar ministrul trebuie să le rezolve pe ambele, deși ele sunt diferite și au nevoie de o experiență diferită. Că trebuie făcute schimbări de substanță în învățământul din România, de asta sunt sigur.
Rep.: Care mai e situația cu deplasarea peste ocean, poți veni în România?
R.A.: Teoretic, da. Am fost în România în vară și am stat o săptămână. În perioada respectivă nu se călătorea așa de mult și a fost cât de cât, ok. În momentul ăsta nu aș veni din cauza faptului că se călătorește mult mai mult iar cazurile au început să explodeze și în România și în America și de aceea călătoria nu este foarte sigură.
Rep.: Știu că microbiologia nu este tocmai domeniul tău de expertiză, tu te ocupi mai mult de biologie moleculară dar vreau să știu ce părere ai tu despre acest SARS-CoV-2?
R.A.: Unul dintre subiectele mele de cercetare este tocmai acest virus. Fac parte dintr-un grup de cercetare care studiază modul prin care virusul este transmis în comunitate. Este un virus foarte greu controlabil în ceea ce privește infectarea, persoanele putând să îl transmită fără să știe neapărat că sunt infectate, majoritatea cazurilor nefiind foarte grave. Dacă ne gândim la primul virus SARS, la cel din 2003, acela dădea o boală mult mai gravă dar răspândirea virusului respectiv a fost în mare măsură limitată. Însă, SARS-CoV-2, deși generează, de regulă, o boală mai puțin gravă, are această capacitate de infectare mult mai ridicată și de aceea există mult mai multe cazuri. Sfatul meu este același cu cel pe care-l oferă toți specialiștii: oamenii trebuie să poarte mască, să păstreze distanțarea socială și, dacă apar simptome, să facă cât mai repede un test.
Rep.: Ok Răzvan! Să ai succes pe unde umbli și să ne auzim cu bine! O zi faină!
R.A.: O zi frumoasă și rămâneți sănătoși!
A consemnat Cristian Teodorescu
Primul interviu cu Răzvan Azamfirei, iulie 2019.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.