Reflecție după Ziua Limbii Române la UMFST
Într-o vreme în care se vorbește mult, dar se ascultă puțin, Ziua Limbii Române trece, de multe ori, fără ecou. La UMFST am organizat a III-a ediție a acestui eveniment. Am deschis uși, am lansat invitații, am oferit un cadru potrivit. Ce a lipsit? Oamenii.
În alte orașe, astfel de momente atrag public numeros. La Târgu Mureș, doar câteva zeci de participanți.
Nu statisticile sunt problema, ci lipsa implicării. Absența unor școli întregi, lipsa unor comunități care, măcar o dată pe an, ar putea alege să se strângă în jurul a ceva care ne definește.
Spunem că ne deranjează cum este vorbită limba. Dar când avem ocazia să o cinstim, alegem tăcerea. Ne justificăm cu lipsa timpului, cu programul încărcat. Dar realitatea este alta: pierdem legătura cu lucrurile care ne întemeiază.
Ziua Limbii Române nu este o obligație. Este un prilej de a ne privi în oglindă. De a decide dacă ne mai pasă cu adevărat de ceea ce exprimăm prin cuvinte.
Le mulțumesc celor care au fost prezenți – au dovedit că limba română mai are loc acolo unde nu a fost uitată. Mulțumiri, de asemenea, colegilor de la Facultatea de Științe și Litere „Petru Maior”, care au organizat cu profesionalism această întâlnire dedicată cuvântului bine așezat.
La UMFST vom continua. Nu pentru imagine, ci pentru că știm că tăcerea nu trebuie lăsată să se adâncească. Cu fiecare pas, cu fiecare cuvânt rostit limpede, construim altceva.
E pluribus unum. Din fiecare cuvânt – un ecou al limbii care ne unește.