Ultimii patru ani au fost numiți ,,ani grei” pentru toate organizațiile sindicale din țară. Deși lupta pentru îmbunătățirea sistemului de învățământ, a sistemului de pensionare, și nu numai, nu se încheiase, în ultima guvernare sindicatele au avut mult de furcă cu măsurile de recesiune aplicate de conducerea țării. Manifestările de stradă, grevele, petițiile nu prea au avut efect în încăpățânarea Guvernului de a o scoate în felul lui la liman. Despre realizări și nerealizări, despre ce au însemnat ultimii ani pentru sindicatele mureșene, am vorbit cu Călin Orlando Cociş, președintele UJSL Mureș, Filiala CNSLR Frăția.
Plusuri și minusuri
Reporter: Care sunt cele mai mari realizări și nerealizări ale mandatului pe care l-ați încheiat?
Călin Cociș: Principalele realizări au fost cele legate de faptul că am reușit să consolidăm organizația și să întărim forța de acțiune. Am reușit de asemenea, într-o perioadă în care erau în derulare fonduri europene, să fim cea mai puternică structură a CNSLR Frăția din țară, în acest domeniu – POSDRU. Așa cum am declarat și la conferința de alegeri, peste 500 de membri de sindicat au fost calificați în cei patru ani și doar prin subvențiile pe care le-au primit cei care au absolvit cursurile de calificare, am adus în județul Mureș circa 900.000 de lei. Una dintre nerealizări ar fi că n-am reușit noi ca organizație să redeșteptăm spiritul civic la toți membri de sindicat și la societatea civilă în ansamblul ei, dar lucrăm încă la asta.
Rep.: La ce vă referiți mai exact?
C. C.: Poate că la acțiunile pe care le-am avut în mandatul trecut am fi reușit să mobilizăm mai mulți membri de sindicat. Deși și la acest capitol stăm mai bine decât orice altă uniune județeană din țară. Dar pentru noi considerăm că nu este suficient.
Rep.: Sunteți mulțumit de cum ați trecut prin perioada de criză? Au fost totuși disponibilizări, reduceri salariale etc.
C. C.: În mare parte toate aceste chestiuni n-au depins direct de noi, ci de negocieri la nivel național. Au depins și de noi din prisma a ceea ce spuneam adineaori prin redeșteptarea acelui spirit civic. Dacă noi, Mureșul și celelalte județe din țară am fi reușit să mobilizăm mult mai mulți oameni, poate că măsurile care au fost luate împotriva membrilor noștri de sindicat n-ar fi fost atât de dure și poate că am fi avut un cuvânt de spus (asta poate fi trecută tot la nerealizări) în domeniul legislației muncii.
România – Danemarca
Rep.: Ați avut niște schimburi de experiență cu sindicate din Danemarca. Ni le-ați prezentat la acea dată ca un model pentru că se implică mai tare în luarea deciziilor legislative. Ce ați învățat de la ei și ce s-ar putea aplica și la noi?
C. C.: Tocmai acesta era motivul pentru care sunt nemulțumit de redeșteptarea spiritului civic, pentru că am văzut ce înseamnă spirit civic și implicare sindicală în Danemarca. Spun implicare sindicală și mă gândesc de la simplul membru de sindicat până la liderul de confederație. În domeniul acesta am învățat foarte multe de la ei, apropo de implicare, de organizare… E adevărat că la ei contextul legislativ este altul față de ce am avut sau ce avem noi acum. Una peste alta mai avem ce învăța. E adevărat că și ei au avut ce învăța de la noi, pentru că în contextul legislativ pe care l-au avut ei până mai acum vreo opt ani, aveau un fel de lejeritate în a organiza sindicate și a le dezvolta. Au văzut la noi cât e de greu să organizezi un sindicat și să-l menții în viață. Cred că asta au învățat, că atunci când contextul legislativ nu este unul foarte favorabil, trebuie să te lupți mai tare cu patronii sau chiar cu propriii membri. Nu o luptă proprie, ci să duci o muncă de lămurire, pentru a menține organizația. Una peste alta proiectul cu sindicatele din Danemarca a fost benefic pentru ambele părți.
Rep.: Ce ar trebui să se modifice în legislație pentru a ne apropia de modelul danez?
C. C.: În legislație ar trebui să apară rapid câteva modificări elementare. O primă modificare ar fi cea care a existat până în 2011, vizavi de organizarea sindicatelor profesionale, adică să poți organiza un sindicat cu membri care lucrează la mai mulți angajatori. O altă chestiune e legată de reprezentativitatea sindicatelor la nivel de bază. Acel prag de 50% plus unu, din punctul nostru de vedere este unul greu de atins în România, în condițiile în care rata de sindicalizare la nivel național e undeva până în 27%. Norma de reprezentativitate ar trebui astfel coborâtă. Noi am instituit un prag de aproximativ 35%, care ar fi un prag optim. La fel, ar fi nevoie de modificări legate de contractul la nivel național și la nivel de sector de activitate, vizavi de câmpul lor de aplicare. Adică ar fi nevoie să reapară ca document obligatoriu de a fi negociat contractul unic la nivel național, iar cele pe sector de activitate să fie reglementată mai precis câmpul de aplicare.
Rep.: Care ar fi prioritățile mandatului care tocmai a început?
C. C.: Prioritățile sunt legate de nerealizările mandatului trecut. Sigur, trebuie să încercăm să ne dezvoltăm ca organizație, să continuăm proiectele europene pe care le avem în derulare și să fim pregătiți pentru perioada de programare 2014-2020.
,,În legislație ar trebui să apară rapid câteva modificări elementare. O primă modificare ar fi legată de organizarea sindicatelor profesionale, adică să poți organiza un sindicat cu membri care lucrează la mai mulți angajatori. O altă chestiune e legată de reprezentativitatea sindicatelor la nivel de bază. Acel prag de 50% plus unu, din punctul nostru de vedere este unul greu de atins în România…”
A consemnat Cătălin Hegheș