Relativitatea rahatului

Trăim într-o lume cel puţin ciudată… Tot timpul suntem nemulţumiţi şi adeseori invidioşi: mereu dorim să avem maşina pe care o are celălalt, casa pe care o are celălalt etc… Nu suntem mulţumiţi de slujba pe care o avem, de salariu etc… Dar adeseori scăpăm esenţialul: oare vecinul de alături cu vilă şi Ferrari este fericit? Cum se înţelege el cu nevasta? Cum se simte ştiind că copilul său este dependent de alcool sau droguri? Asta nu mai contează. Tot ce contează e că îi vedem vila şi maşina şi astfel avem senzaţia că este din oficiu fericit…

Asta mă duce cu gândul la relativitatea lumii de zi cu zi. Şi la diferenţele enorme dintre oamenii lumii acesteia. Iată un caz real: Devi Lal este muncitor la salubritate în India. Câştigă echivalentul a 20 de lei pe zi în schimbul unei munci îngrozitoare – desfundă reţeaua de canalizare manual (în plus primeşte şi o sticlă cu alcool pentru a-şi face curaj). 61 de colegi de breaslă au murit în ultima jumătate de an din cauza condiţiilor de muncă extrem de insalubre.

În acest timp, însă, David Beckam a câştigat anul trecut 13,3 milioane de lire sterline din publicitate! Nu contest efortul fotbalistului, dar cred că cel puţin viaţa nu i-a fost pusă în pericol la filmările de publicitate.

Revenind la relativitate se poate pune întrebarea: cu toţi aceşti bani este David fericit? Poate da, poate nu…
Este Devi Lal fericit? Probabil că nu… Dar există posibilitatea să fie cel puţin mult mai liniştit sufleteşte decât mulţi dintre bogătaşii lumii… Să doarmă mai bine ca ei…

În plus, şochează nedreptatea: dacă mulţi dintre bogătaşi sunt nefericiţi (lucru dovedit de numeroase sinucideri în rândul acestora, sau a folosirii substanţelor psihotrope), atunci cum se argumentează mulţimea banilor pe care îi deţin când milioane de oameni trăiesc la limita subzistenţei?

Titi Dălălău