Nu știu alții cum se descurcă, dar eu obișnuiesc să iau taxiul când vin de la cumpărături. Nu e o fiță, e o necesitate. De n-ar fi, nu ar fi atâtea taximetre și atâția șoferi care astfel își câștigă existența.
Sunt și autobuze, desigur. Ba unii au și mașini personale. Eu nu am. Iar stația de autobuz e atât de inteligent plasată în zona acestor supermarketuri încât mai bine renunți la cumpărături decât să le cari spre capătul orașului, ca să ai de unde veni înapoi.
Am mai pățit că o anumită firmă de taxiuri aflând că nu am de gând să fac ocolul pământului, pur și simplu a refuzat comanda. Cu un domn șofer numai că nu ne-am luat la bătaie, după ce în loc de salut, spărgând tacticos coaja de bomboane agricole printre dinți, s-a răstit la mine: până unde mergi? Omul era stresat pentru că nu avea rovinietă, deci „nucu în afara urbei”, iar pe mine mă scotea din sărite întrebarea care îmi amintea de refuzul de a face curse scurte pentru că nu rentează!
Înainte de marea sărbătoare a celor ce muncesc și implicit de o nouă mini vacanță a celor care nu muncesc la privat, am executat programul de cumpărături. Văzând că este mașină liberă în stația din fața magazinului, nu am apelat la serviciul de apelare prin supermarket. Abia când am ajuns cu plasele pline lângă mașină am văzut că deși arată „liber”, șoferul o fi tare ocupat, pentru că lipsea de ceva vreme. A mai apărut o mașină, aceeași firmă, omul a trântit portiera, becurile s-au stins și șoferul a intrat la cumpărături. E ceva firesc, mi-am zis și m-am pus pe așteptare. După minute lungi m-am decis să sun la firma de taxiuri, cu atât mai mult că numerele lor erau afișate la vedere. După obișnuitul interogatoriu și concluzia că ruta e prea scurtă, „nu avem nicio mașină în zonă”, îmi spunea dispecera. Cum să nu aveți? Numai două sunt chiar aici, una semnalizând că e liberă!
Nu vă plictisesc cu explicațiile dispecerei care încerca să mă convingă, că mi se pare. Că de fapt, ceea ce văd, e o iluzie optică.
Am sunat la o altă firmă, cea pe care o folosesc de obicei. S-au aliniat planetele taximetriștilor: nicio mașină în zonă! Toate astea am aflat după trei fragmente din concert pentru taxi și client fără mașină. Încă aveam telefonul la ureche când a ieșit din magazin un domn ce părea să fie șoferul celei de a treia mașini, parcată mai la capăt de magazin, având același semn verde pe capotă. Nu neg că l-am studiat atât de insistent, încât ajuns la mașină doar o singură dată a trebuit să flutur telefonul cu mâna ridicată, că peste două secunde a și frânat lângă mine!
În telefon se auzea încă vocea dispecerei care căuta mașină pentru mine. Și dacă nu ați ghicit, cei relaxați sunt chiar de acolo, iar cel care m-a salvat era de la Cornișa!
Erika MĂRGINEAN
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.