Biserici din lemn: Sanctuare de meșteșug și credință.
Răspândite în toată România, ascunse printre coline și livezi, bisericuțele de lemn aduc bucurie nu doar pelerinilor, ci oricărui căutător de frumos. Pătrundem cu respect în aceste locașuri sacre, admirăm împreună arta veche, naivă, sculpturile și frescele uitate din alt timp, de credință și legendă.
Simțim cum inima bate mai cuminte sub cupola arcuită. Altădată pline de săteni, acum în deplină liniște, ne cheamă să respirăm înăuntru simplitatea și smerenia, odată cu mirosul pereților vechi de stejar, ori cel de tămâie și lumânări.
Cândva, biserica de lemn din Sâncești, fostul sat Broaște, era înconjurată de case. Apoi satul s-a aliniat la șosea și s-a depărtat ușor de ea. Acum o zărești de departe, silueta ei se ridică semeață pe valea Crișului Pietros, în mijlocul unei pajiști întinse până la umbra munților.
Poartă hramul „Sf. Ioan Gură de Aur” și prin 1752 se construia la ea. Câțiva ani mai târziu, David Zugravul o picta. Și, pentru că banii s-au terminat n-a reușit s-o zugrăvească pe toată. El a pictat, însă, cu măiestrie, ușile împărătești, iconostasul și câteva icoane păstrate și azi în noua biserică.
Străpuns doar de lumina micilor ferestre, ca doi ochi, trupul bisericuței rezistă. Poate și pentru că e înconjurat de un brâu exterior, o funie răsucită, sculptată în lemn, simbol al infinitului sau poate, chiar al ADN-ului uman.
Intră să descoperi ceva nou: crucile de eroi și cenotafurile, prin culorile lor calde înviorează pereții bisericuței. Lucrate din lemn, cioplite și pictate cu semne creștine: Soarele, floarea-soarelui, crucea, cenotafurile sunt închinate memoriei unor oameni ai satului, care au murit departe de pământul natal.
Când ai ajuns aici, fii pregătit să descoperi povestea acestei biserici cu suflet uman.
Continuare pe Romania-atractiva.ro