Bisericile fortificate: Inima comunității săsești protestante.
În satele săsești din Transilvania, acolo unde totul merge ceas, bisericile fortificate se înalță maiestuos pe culmi, nu doar ca structuri arhitectonice, ci ca simboluri ale unei solidarități comunitare ce a traversat secole. Inițial edificate pentru rugăciune și reflecție, s-au transformat rapid în cetăți de apărare, ce reflectă nevoia de protecție și unitate în fața pericolelor vremurilor medievale.
Unele incluse în patrimoniul UNESCO, bisericile fortificate sunt reflecții ale ordinii și rigorii ce au domnit odată aici, spunând o poveste despre un trai cumpătat, disciplină și credință – învățăminte valoroase pentru noi, călătorii.
Comorile arhitecturale romanice se întâlnesc la tot pasul pe teritoriul Transilvaniei. Cele mai multe sunt concentrate în sudul acestui teritoriu dar și în nord le găsim la fel de splendide. Dacă ajungeți la Herina, în județul Bistrița-Năsăud, veți putea admira o bijuterie albă numită biserică evanghelică. Aceasta se află într-o stare foarte bună de conservare.
Scurtă incursiune istorică
Biserica din Herina este una din cele mai reprezentative construcții romanice nu doar din România ci chiar din Europa centrală a secolului al XIII-lea. La fața locului puteți afla povești extraordinare despre regi și prințese, nobili și arhitecți care au contribuit cu toții la construcția și conservarea acestui monument ecleziastic impresionant.
Edificiul are o structură de tip bazilical cu trei nave, însoțit de două turnuri în partea frontală de vest, care încadrează un portal cu o deschidere semicirculară. Orientată spre est, nava principală se încheie cu o absidă semicirculară, în timp ce navele laterale prezintă închideri dreptunghiulare la exterior și absidiole semicirculare în interior. Documentele medievale atestă că începând cu anul 1200, Herina a fost inclusă în extinsul domeniu feudal al lui Dionysius Kacsics, care îndeplinea funcția de vistiernic la curtea regelui Andrei al II-lea, iar biserica a purtat inițial hramul Sf. Petru.
De-a lungul secolelor biserica își schimbă de nenumărate ori proprietarii însă aceștia nu intervin, la fel cum se întâmplă în multe cazuri, în modificarea arhitecturii construcției. Impresionant este tabernacolul fin sculptat, altarul și amvonul, care prin simplitate te îndeamnă la pioșenie. O priveliște extraordinară se dezvăluie vizitatorilor prin ferestrele aflate în tribuna de nord, ori la înălțime, din cele două turnuri.
Continuare pe Romania-atractiva.ro