Bisericile fortificate: Inima comunității săsești protestante.
În satele săsești din Transilvania, acolo unde totul merge ceas, bisericile fortificate se înalță maiestuos pe culmi, nu doar ca structuri arhitectonice, ci ca simboluri ale unei solidarități comunitare ce a traversat secole. Inițial edificate pentru rugăciune și reflecție, s-au transformat rapid în cetăți de apărare, ce reflectă nevoia de protecție și unitate în fața pericolelor vremurilor medievale.
Unele incluse în patrimoniul UNESCO, bisericile fortificate sunt reflecții ale ordinii și rigorii ce au domnit odată aici, spunând o poveste despre un trai cumpătat, disciplină și credință – învățăminte valoroase pentru noi, călătorii.
Biserica fortificată din Ocna Sibiului poate fi considerată una dintre cele mai vechi biserici construite de către coloniștii sași în sudul Transilvaniei.
Portalul romanic vechi este decorat cu un relief reprezentând arborele vieţii, încadrat de doi leoparzi. Stilul reliefului, ca şi formele greoaie ale clădirii, pledează pentru o datare la mijlocul secolului al XIII-lea, chiar înaintea invaziei mongole.
Scurtă incursiune istorică
Cel mai vechi monument istoric al aşezării Ocna Sibiului, atestat documentar în anul 1263, este biserica reformată fortificată, fosta biserică parohială medievală, aflată pe partea central-sudică, pe un promontoriu puţin proeminent al pantei pârâului Visa.
Biserica este o bazilică romanică cu şase travee, cu turn deasupra corului, ce are o boltă în cruce, ce se compune dintr-o absidă şi un spaţiu pătrat şi cu absidiole în dreptul navelor laterale. Deasupra corului se înalţă un turn de mari dimensiuni.
Mai noi, probabil din secolul al XV-lea, sunt bolţile în reţea ale navelor, unele elemente de ancadrament ale portalurilor, ca şi contraforţii exteriori. În secolul al XVI-lea se adosează o sacristie pe partea de sud a corului. Zidul de incintă închide un perimetru neregulat. Acesta nu a fost întărit cu turnuri şi este sprijinit de contraforţi exteriori.
Continuare pe Romania-atractiva.ro