Bisericile fortificate: Inima comunității săsești protestante.
În satele săsești din Transilvania, acolo unde totul merge ceas, bisericile fortificate se înalță maiestuos pe culmi, nu doar ca structuri arhitectonice, ci ca simboluri ale unei solidarități comunitare ce a traversat secole. Inițial edificate pentru rugăciune și reflecție, s-au transformat rapid în cetăți de apărare, ce reflectă nevoia de protecție și unitate în fața pericolelor vremurilor medievale.
Unele incluse în patrimoniul UNESCO, bisericile fortificate sunt reflecții ale ordinii și rigorii ce au domnit odată aici, spunând o poveste despre un trai cumpătat, disciplină și credință – învățăminte valoroase pentru noi, călătorii.
Dacă pornești pe drumul care șerpuiește printre dealurile din Țara Secașelor, să știi că nu ești în Franța sau Italia, ci te îndrepți spre Cetatea Câlnic, care reprezintă unul dintre cele mai importante monumente de arhitectură medievală din Transilvania. Acesta face parte, împreună cu situl rural din care face parte, din Lista Patrimoniului Mondial UNESCO și a fost construită în secolul al XIII-lea, inițial ca reședință nobiliară.
Scurtă incursiune istorică
Cetatea poate fi datată în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Ea a fost fondată de conții de Kelling (numele german al Câlnicului), care sunt amintiți în documente, pentru prima dată, în anul 1269.
Cea mai veche parte a cetății este turnul donjon numit „Siegfried”, a cărui masivitate impresionează vizitatorii. La început avea destinația de turn-locuință, cu un cămin al cărui amplasament se poate vedea și astăzi. Din parter, prin zid, ducea o scară la primul etaj, iar de acolo, mai departe, la al doilea. Ultimul etaj a fost ridicat mai târziu. Vechimea acestui turn – secolul al XIII-lea – o indică o fereastră îngustă încheiată în semicerc romanic.
Prin anul 1430, cetatea este vândută locuitorilor din Câlnic. Ei o adaptează pentru apărarea cu arme de foc, iar mai târziu ridică în curtea interioară o capelă. Micuța capelă cu terminația semirotundă a corului, care se află de asemenea în interiorul cetății, poate fi datată în aceeași epocă. Ea are o lungime de 12 m și o lățime de 7 m, având forme simple. În interiorul capelei se păstrează fragmente de frescă de la începutul secolului al XVI-lea și o frumoasă tribună de lemn decorată cu panouri pictate în stilul floral renascentist.
De-a lungul zidurilor, pe interior au fost construite cămări de provizii și adăposturi pentru că, de prea multe ori, cetatea a fost atacată. Când vremurile s-au liniștit, ea a fost redată vieții noi: capela s-a transformat în biserică pentru iarnă, iar interiorul fortificației a fost destinat evenimentelor comunității, culturale și nu numai.
Ccntinuare pe Romania-atractiva.ro