Castrele romane, la granița imperiului roman în Dacia, pe frontiera strategică.
Străbatem castrele romane prin inima fostei Dacii și descoperim componente ale Limesului dacic, cea mai extinsă frontieră a Imperiului Roman pe teritoriul Europei continentale.
De la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, la ruinele Cetății Romano-Bizantine Sucidava, drumul de 1500 de kilometri, de-a lungul drumurilor sării și aurului dacic, ne prezintă cele mai complexe sisteme de apărare din lumea antică. Fiecare cetate, vizitabilă sau încă îngropată, dezvăluie un capitol fascinant al strategiei militare, dar vorbește mai ales despre ingineria și organizarea care au modelat provincia.
Pentru pasionații de istorie, arheologie și strategie militară, acest traseu este o călătorie revelatoare a gloriei, forței și vulnerabilității celei mai mari puteri imperiale ale antichității.
Castrul de la Războieni-Cetate este o fortificație ce datează din epoca romană timpurie (sec. II-III d.Hr.). A aparținut Alei I Batavorum, o trupă de cavalerie adusă în Dacia de împăratul Hadrian, ulterior reorganizării provinciei, probabil în jurul anului 136 d.Hr.
Geografic, fortificația era situată la circa 50 km nord de Apulum (Alba Iulia), unde era castrul legiunii a XIII-a Gemina și la 2 km de salinele de la Ocna Mureș, având astfel atât o poziție strategică, cât și posibilitatea de a superviza și regla transportul sării pe Mureș.
În prezent, castrul este vizibil în fotografiile aeriene făcute în special toamna, după ce terenul agricol a fost arat. Interiorul său are o suprafață de circa 5,2 ha.
Dimensiunile sunt mari în raport cu cele ale unui castru obișnuit, deoarece trupa care staționa aici era miliaria (avea cca. 1000 de soldați). În plus, în incinta fortificației se aflau și grajdurile cailor. La Războieni-Cetate, ca și în alte castre cu trupe de cavalerie în garnizoană, caii erau cazați împreună cu soldații, în încăperile din fața dormitoarelor acestora.
Continuare pe Romania-atractiva.ro