Castrele romane, la granița imperiului roman în Dacia, pe frontiera strategică.
Străbatem castrele romane prin inima fostei Dacii și descoperim componente ale Limesului dacic, cea mai extinsă frontieră a Imperiului Roman pe teritoriul Europei continentale.
De la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, la ruinele Cetății Romano-Bizantine Sucidava, drumul de 1500 de kilometri, de-a lungul drumurilor sării și aurului dacic, ne prezintă cele mai complexe sisteme de apărare din lumea antică. Fiecare cetate, vizitabilă sau încă îngropată, dezvăluie un capitol fascinant al strategiei militare, dar vorbește mai ales despre ingineria și organizarea care au modelat provincia.
Pentru pasionații de istorie, arheologie și strategie militară, acest traseu este o călătorie revelatoare a gloriei, forței și vulnerabilității celei mai mari puteri imperiale ale antichității.
Castrul de pământ de la Ighiu este una dintre fortificațiile romane de mici dimensiuni, care străjuia intrarea în ținutul aurifer al provinciei Dacia.
Amplasarea sa pe vârful dealului Măgulici, la o altitudine de 492 m, îi conferea o poziție dominantă, cu vizibilitate bună în toate direcțiile.
Scopul său era acela de a supraveghea transportul de persoane și mărfuri pe drumul înspre Zlatna și Roșia Montană și de a asigura securitatea în această zonă. Din punctul unde fusese construită, fortificația avea o vedere directă spre baza legionară de la Apulum (Alba Iulia de astăzi), aflată la aproximativ 10 km.
O monedă din timpul domniei împăratului Marcus Aurelius, descoperită în cadrul cercetărilor arheologice recente, indică drept perioadă posibilă de folosire a fortificației intervalul cuprins între anul 106 d.Hr. și sfârșitul sec. II d.Hr.
Continuare pe Romania-atractiva.ro