Castrele romane, la granița imperiului roman în Dacia, pe frontiera strategică.
Străbatem castrele romane prin inima fostei Dacii și descoperim componente ale Limesului dacic, cea mai extinsă frontieră a Imperiului Roman pe teritoriul Europei continentale.
De la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, la ruinele Cetății Romano-Bizantine Sucidava, drumul de 1500 de kilometri, de-a lungul drumurilor sării și aurului dacic, ne prezintă cele mai complexe sisteme de apărare din lumea antică. Fiecare cetate, vizitabilă sau încă îngropată, dezvăluie un capitol fascinant al strategiei militare, dar vorbește mai ales despre ingineria și organizarea care au modelat provincia.
Pentru pasionații de istorie, arheologie și strategie militară, acest traseu este o călătorie revelatoare a gloriei, forței și vulnerabilității celei mai mari puteri imperiale ale antichității.
În parcul dendrologic al castelului nobiliar Wass-Bánffy – Barcsay din Gilău vei găsi unul dintre primele castre construite pe teritoriul provinciei Dacia. Ridicat din pământ și lemn în timpul domniei împăratului Traian, castrul va fi refăcut ulterior din piatră. Existența sa se va întinde de-a lungul secolelor II-III d.Hr., pe întreaga durată a stăpânirii romane în Dacia.
Făcând parte din ansamblul fortificațiilor romane de la frontiera vestică a Daciei Porolissensis, castrul auxiliar de la Gilău avea un important rol de monitorizare a accesului dinspre vest și de asigurare a securității generale a orașului Napoca, aflat la numai 16 km.
Ocupând o poziție strategică, pe o terasă ce domină cursul râului Someșul Mic, la o altitudine de 430 m, fortificația controla traseul de la Bologa, care se desfășura de-a lungul văilor Crișul Repede – Căpuș și Someșul Mic. În același timp, castrul supraveghea văile râurilor Someșul Mic și Someșul Rece, care duc spre vest, în cartierul minier al Munților Apuseni.
Continuare pe Romania-atractiva.ro