În căutarea patrimoniului care nu se vrea uitat: Satele cu arhitectură tradițională!
Călătorim prin localități puțin cunoscute, a căror viață pulsează într-un ritm domol, unde descoperim bijuterii ale patrimoniului românesc. Din Maramureș și până în Munții Apuseni, din Bucovina în Oltenia și din Ținutul Secuiesc până în zona săsească din Transilvania, fiecare sat are un suflet ce încă bate sub acoperișuri de șindrilă și pereți de lemn și chirpici. Porțile sculptate, obloanele de lemn pictat și restul detaliilor vorbesc și ele despre România autentică a comunităților tradiționale.
Ni se dezvăluie o Românie profundă, autentică, îndemnându-ne să redescoperim și să contribuim la valorificarea respectuoasă a acestui patrimoniu care se luptă să nu fie uitat.
Nimic nu se compară cu Maramureșul atunci când vine vorba de oameni și de ospitalitate. În acest ținut, satul încă ne amintește de vacanțele la bunici, de cărările umbrite și de casele mândre, de animalele domestice care toate aveau un nume, de mirosul de iarbă și de mâncarea gătită pe sobă. Țara Lăpușului este printre cele mai bine conservate zone, în care turismul a pătruns mai greu și locurile au rămas neschimbate.
Povestea ei începe acum mai bine de 3000 de ani. Dovada s-a ivit de sub mantia de pământ a „Tumului 26”. În urma săpăturilor arheologice, aici s-au descoperit urmele locuirii acestui spațiu încă din Epoca târzie a Bronzului, precum în Grecia antică.
Aici încă se mai găsesc gospodării tradiționale cu arhitectură specific rurală, simplu ornamentată, cu dimensiuni și proporții armonioase. Casele păstrează simboluri sculptate pe stâlpii târnațului sau la ferestre. Au pereți tencuiți cu lut și vopsiți mieriu – un albastru viu, culoare specifică zonei.
Să nu vă mire dacă veți întâlni localnici în port popular la coasă sau duminica la biserică. Casele, hainele, obiceiurile de aici sunt parte dintr-o istorie pe care sigur vreți să o descoperiți cât încă mai rezistă.
Continuare pe Romania-atractiva.ro
Sursa: Iubesc Transilvania România