Istoria catolicismului: pe urmele lui Ladislau, regele cavaler.
Pornind din Cetatea Oradea, ne întoarcem acum o mie de ani, în timpurile regelui Ladislau, un simbol al creștinismului și cavalerismului. În bisericile vechi, la început catolice, acum unitariene sau reformate, zidurile ascund bucăți de legendă pictate sub zugrăveli: fresce de bătălie sau epifanii ale monarhului canonizat, acoperite auster de reformă.
Pe urmele regelui cavaler înțelegem un capitol legendar al istoriei maghiare, de la idealurile cavalerești din Europa catolică a începutului de mileniu până la transformarea adusă de protestantism acum cinci sute de ani.
Mănăstirea benedictină a fost întemeiată în jurul anului 1084 de însuși regele cavaler Ladislau cel Sfânt. Este renumită pentru că aici s-a aflat timp de câteva secole mâna dreaptă îmbălsămată a Sfântului rege Ștefan, cea mai importantă relicvă a creștinismului medieval din Ungaria. Ea a dat și numele localității Sâniob, Szentjobb, adică Sfânta Dreaptă.
Ansamblul-monument cuprinde reședința abației romano-catolice, biserica abațială, precum și ruinele cetății bastionare din secolul al XVII-lea.
Clădirea abațială a fost ridicată peste bastionul sud-estic al cetății renascentiste și modificată de mai multe ori. Aici au locuit personalități importante, care și-au lăsat amprenta asupra acestui loc.
Se spune că, după recuperarea din Dalmația a relicvei Sfântului rege Ștefan de către împărăteasa Maria Tereza a Imperiului Habsburgic, în anul 1771, abatele mănăstirii centrale a Ordinului Benedictin a donat bisericii din Sâniob un tablou aurit cu imaginea relicvei pictată pe mătase, cu dedicația olografă a împărătesei.
Continuare pe Romania-atractiva.ro