Istoria catolicismului: pe urmele lui Ladislau, regele cavaler.
Pornind din Cetatea Oradea, ne întoarcem acum o mie de ani, în timpurile regelui Ladislau, un simbol al creștinismului și cavalerismului. În bisericile vechi, la început catolice, acum unitariene sau reformate, zidurile ascund bucăți de legendă pictate sub zugrăveli: fresce de bătălie sau epifanii ale monarhului canonizat, acoperite auster de reformă.
Pe urmele regelui cavaler înțelegem un capitol legendar al istoriei maghiare, de la idealurile cavalerești din Europa catolică a începutului de mileniu până la transformarea adusă de protestantism acum cinci sute de ani.
Marele cronicar Balázs Orbán spunea că „Oricine, în timp ce se află în Ghelința… dacă nu ar face o drumeție pe valea pârâului, s-ar lipsi de o mare plăcere pentru că acolo se ascunde timid cel mai interesant peisaj printre munți…”
Satul mai ascunde o comoară: biserica romano-catolică. Pare un modest monument de țară, ca atâtea altele, dar, în realitate, prin ansamblul de picturi murale care decorează în întregime pereții navei, ea se impune atenției ca un monument de excepție, demn de a fi așezat în rândul celor mai importante mărturii ale artei medievale din țara noastră. În fapt, biserica este considerată a fi monument cultic de către UNESCO, iar picturile sale murale sunt foarte apreciate și bine cunoscute istoricilor de artă.
Cel ce vizitează astăzi monumentul nu poate scăpa impresiei de fastuos pe care o degajă fresca interioară. Într-adevăr, pereții navei sunt în întregime acoperiți cu picturi de o remarcabilă valoare artistică. Cea mai cunoscută este fresca de pe peretele nordic.
Scenele legendei Sfântului Cavaler Ladislau pictate aici se înlănțuie între ele, nefiind separate de chenare, ceea ce sporește efectul dinamic al reprezentării.
Continuare pe Romania-atractiva.ro