Istoria catolicismului: pe urmele lui Ladislau, regele cavaler.
Pornind din Cetatea Oradea, ne întoarcem acum o mie de ani, în timpurile regelui Ladislau, un simbol al creștinismului și cavalerismului. În bisericile vechi, la început catolice, acum unitariene sau reformate, zidurile ascund bucăți de legendă pictate sub zugrăveli: fresce de bătălie sau epifanii ale monarhului canonizat, acoperite auster de reformă.
Pe urmele regelui cavaler înțelegem un capitol legendar al istoriei maghiare, de la idealurile cavalerești din Europa catolică a începutului de mileniu până la transformarea adusă de protestantism acum cinci sute de ani.
Cel mai important obiectiv turistic din Lutița este ansamblul bisericii reformate, construită în stil gotic. Ansamblul este alcătuit din biserică și zidul fortificat de apărare, construit din piatră, care o înconjoară. Pe o latură a zidului de incintă este încastrat vechiul turn al porții, transformat ulterior în turn-clopotniță. Acesta a fost construit în 1628, și are un vechi mecanism de ceas din fier forjat. Biserica este de asemenea cunoscută și pentru picturile murale ce reprezintă scene din Legenda Sfântului Ladislau.
Povestea locului
Lutița este un sat de dimensiuni mici din județul Harghita, unde tradițiile arhitecturale cu influențe secuiești și săsești sunt prezente la tot pasul. Manifestările folclorice, dar și tradițiile culinare atrag numeroși turiști tot timpul anului. Numele satului Lutița este strâns legat de Adunarea Națională Secuiască, ce a avut loc în anul 1506, dar și de evenimentele din anul 1848.
Cu ocazia cercetării arheologice s-a dovedit că biserica de astăzi a fost precedată de o construcție, tot religioasă, din perioada arpadiană. Se presupune că această bisericuță a fost distrusă de un incendiu. Bisericuța arpadiană a fost înlocuită în sec. al XIV-lea cu o construcție nouă. Aproximativ tot din acea perioadă sunt datate și picturile murale exterioare și fragmentul de frescă scos la lumină deasupra intrării sudice în biserică, o foarte frumoasă reprezentare de Vir dolorum.
Zidul de incintă al bisericii, a fost construit cel mai probabil în sec. al XVI-lea. Cercetarea paramentului a identificat în structura acestuia două intrări înzidite: una se deschidea dinspre curtea parohială, cu închiderea în segment de arc (înzidită în sec. XIX), cealaltă are închiderea în arc frânt, și se deschidea în vecinătatea estică a turnului de poartă.
Continuare pe Romania-atractiva.ro