Înainte de 18 ani am început cursurile de parașutism, partea de teorie, la Aeroclubul Tîrgu-Mureș. Puțină fizică, tehnici și multe informații pe care le ascultam și le notam cu plăcere. La testele fizice am fost un dezastru. Nu aveam forța, nici greutatea necesare pentru a sări cu parașuta și până la urmă am renunțat. În același timp cu mine, Gabi Pop nu a avut nicio problemă. Nici la teorie, nici la probe și nici la primul salt. Cred că acum are la activ mii de salturi cu parașuta.
În decembrie anul trecut, de Ziua Națională, militar fiind, sărea cu un tricolor în mijlocul centrului municipiului Tîrgu-Mureș, direct la manifestările organizate în același stil neschimbat de către oficialitățile, mai județene și mai locale. A fost pata de culoare a evenimentului și m-am bucurat că eu știam cine era. L-am reîntâlnit la Luncaniul clujean, pe aerodrom, la cea de-a doua ediție a Cupei de parașutism „General Grigore Baștan” Transilvania.
Pe Szutor Zsigmond l-am văzut de câteva ori la festivalul Mureș Fly de la Ernei. Îl știam ca parapantist pasionat, fără să am habar că e și instructor de parașutism. Între două manșe de salt cu parașuta zbura în tandem cu parapanta.
Numele de Csak Levente și Rigó György nu îmi spuneau nimic. Am văzut însă cum au aterizat și cum au zâmbit după.
Și nu sunt singurii. Sunt în jur de 100 de parașutiști, mulți pe care am avut onoarea să îi văd pentru prima oară jucându-se cu gravitația, cu vremea, cu pericolul și cu propriul destin, sărind de la 3000 de metri în gol, într-o cădere liberă de 25 de secunde până reușesc să își deschidă parașuta și a o manevra câteva minute spre platforma cu punctul fix. Și totul pentru a bate cu călcâiele pe punctul de 2 cm diametru de pe cercul cu raza de 15 cm. Așa e precizia aterizării.
Dar dincolo de fascinantele salturi, de plutirea aceea ce sfidează gravitația care m-a obligat, în sens plăcut, să îmi pironesc ochii pe cer, am admirat la acești oameni naturalețea, firescul, seriozitatea și emoția cu care vorbesc despre pasiunea lor. Mi-au plăcut pentru deschiderea pe care ne-au arătat-o, pentru afișarea unei atitudini lipsită de superiotate față de neștiința noastră și pentru că ne-au plimbat preț de câteva ore într-un alt univers ce funcționează după un alt timp și după alte reguli.
Ligia VORO