Scandal și presiune în prag de alegeri la UMF

Klara Brânzaniuc, Tiberiu Bățagă și Leonard Azamfirei ar urma să intre azi în primul tur de alegeri pentru funcția de rector al Universității de Medicină și Farmacie din Tîrgu-Mureș. Cel puțin asta spune site-ul oficial al instituției, făcând referire la calendarul alegerilor:

Alegerile pentru funcția de Rector se desfășoară conform calendarului electoral stabilit, după cum urmează: 22.02.2012 primul tur de scrutin, 24.02.2012 al doilea tur de scrutin

Presiunea este mare pentru că însuși Ministrul Educației a solicitat în cursul zilei de ieri amânarea alegerilor. Un telefon a fost dat ieri la UMF de Cătălin Baba, care a cerut amânarea alegerilor pentru săptămâna viitoare.

După ședința de aseară a Senatului UMF, Florin Buicu membru al Senatului UMF preciza:

Senatul UMF în ședința din 21 februarie 2012 a decis: Alegerile pentru stabilirea Rectorului Universității de Medicină și Farmacie din Tg-Mureș se desfasoară conform calendarului stabilit: turul 1- 22 februarie 2012, intre orele 08,00 si 20,00; turul 2 – 24 februarie 2012, între orele 08,00 si 20,00.

Așadar, alegerile se țin astăzi, iar primul tur se va încheia la ora 20:00.

La toată această presiune se mai adaugă și un schimb de scrisori deschise, dintre care una e semnată chiar de unul din candidați, Leonard Azamfirei. Acesta le-a trimis colegilor din UMF următorul text:

Stimati colegi,

Ma aflu la finele unui parcurs inedit, dupa parcurgerea unui traseu electoral in postura de candidat la inalta functie de rector. Am dorit ca mesajul meu in aceasta campanie sa fie unul pozitiv, convingator vis-à-vis de potentialul si de capacitatea noastra de a dezvolta si promova Universitatea careia ii apartinem. A fost o experienta de comunicare cu totul deosebita, in care mi-am propus sa fiu consecvent in respectarea catorva principii in care cred cu convingere.

In primul rand, in comunicarea avuta cu d-voastra, am facut referire in mod exclusiv la obiectivele concrete referitoare la dezvoltarea Universitatii. Denigrarea colegilor mei nu a facut obiectul discutiilor noastre. O stiti toti aceia, multi, care mi-ati fost parteneri de discutie si care va regasiti printre destinatarii acestui mesaj.

In al doilea rand, nu am facut promisiuni unor grupuri sau individuale; nu am incercat sa cumpar voturi, nu am transmis mesaje de rasplatire sau de amenintare. Cunosc limitele functiei la care aspir si imi doresc sa intru in acest mandat liber, fara polite de platit si fara promisiuni de onorat. De-a lungul timpului, am incercat sa fiu corect si echidistant cu toti cei din jur si sa ii sprijin daca mi-a stat in putinta.

Sunt un om care crede in Dumnezeu! De altfel, ati putut vedea acest lucru si din imaginile puse la dispozitie cu generozitate de mail-urile pe care le-ati primit pana cum. Am incercat sa promovez Universitatea in toate mediile in care am influenta. Convingerile mele religioase reprezinta insa o chestiune strict personala, care, fara a dori s-o ascund, apartine in mod firesc vietii mele private. Lipsa de toleranta si de colegialitate vorbesc despre un trecut cu care inca unii ne mai luptam iar folosirea vietii private a cuiva drept argument electoral, denota doar lipsa altor resurse!

Am crezut pana acum ca vremea arsului pe rug a cuiva care gandeste altfel, fara a-l deranja pe semenul sau, a trecut! Va fac si o marturisire personala: bunicul meu a fost impuscat de armata sovietica pentru convingerile sale religioase iar tatal meu a facut 5 ani de inchisoare ,,politica” pentru aceleasi motive. Va spun acestea ca sa stiti ca in familia mea oamenii cred cu adevarat in ceea ce isi asuma! Crestinismul este, in primul rand un mod de viata si de raportare la cel de langa tine si abia, in al doilea rand, o conceptie teologica.

Va multumesc celor care ati crezut in mine prin votul acordat pentru Senat si pentru Consiliul profesoral, care ma onoreaza.

In zilele care urmeaza, nu cer votul acelora care – daca se stiu sau exista – m-au auzit denigrandu-mi colegii, celor carora le-am facut promisiuni concrete ca “troc electoral” sau celor care m-ar putea acuza de prozelitism.

Va asigur ca, indiferent de deznodamantul acestor zile, eu voi ramane acelasi!

Cu pretuire,

Leonard Azamfirei

P.S. Intrucat nu am folosit baza de date email de la decanat, daca vi se pare potrivit, va rog sa transmiteti acest mesaj si colegilor d-voastra. Va multumesc!

Profesorul Marius Mărușteri i-a răspuns prompt și mult mai acid, cu o altă scrisoare deschisă care a circulat prin rândurile cadrelor didactice de la UMF:

Stimate Dle Decan,

Deoarece şi eu am primit mailul Domniei voastre în care acuzaţi fără dovezi concrete oameni care vă sunt contracandidaţi, aş dori să vă expun şi să acceptaţi câteva argumente, zic eu credibile:

1. Nimeni nu v-a acuzat de nimic, acel cineva (şi vă asigur că nu am habar cine este, deşi probabil în ochii Dvoastră eu, ca
“informaticianul şef” par a fi “vinovat”) a considerat necesar să preia de pe siturile comunităţii adventiste o înregistrare
publică, în care Dvoastră discutaţi deschis probleme legate de UMF Târgu Mureş împreună cu comunitatea adventistă (alegeri, poziţia de prodecan/decan şi câtă putere vă conferă această poziţie, ce planuri aveţi cu facultatea/masteratele în acord cu “viaţa bisericească” etc etc) Situl adventist ce conţine înregistrarea este unul public, ca atare
nu văd unde este atacul la viaţa privată http://intercer.net/intercer_player.php?id=14318&type=intern

2. De la această postare, până la (auto)victimizarea Dvoastră (ardere pe rug???) este cale lungă; Consideraţi normal să discutaţi problemele instituţiei, cu exces de detalii şi chiar planurile ei de viitor într-o organizaţie religioasă complet străină acesteia??? Dacă da, atunci de ce credeţi că prezentarea publică a opiniilor Dvoastră legate de împletirea activităţii Dvoastră ca manager în UMF cu activitatea bisericească v-ar transforma într-o victimă? Susţineţi în scrisoare că demersurile Dvoastră au fost făcute “fără a deranja pe semenul său”. Nu mai degrabă instituţia se poate considera, în întregul ei, o victimă a planurilor Dvoastră nu tocmai dezinteresate, de a implica într-o formă sau alta biserica adventistă în viaţa universitară ??? (a se vedea în înregistrare discutarea unor masterate aflate la acel moment în curs de elaborare a documentaţiei de acreditare, nu cu membrii corpului academic, ci cu membrii bisericii adventiste, legarea învăţământului adventist privat de facultatea “de stat” etc)

3. Aveţi dreptul garantat prin lege să fiţi membru al oricărui cult religios recunoscut de statul român şi, aşa cum recunoaşteţi chiar Dvoastră în acea înregistrare, nimeni din instituţie nu v-a reproşat nimic legat de această calitate; mai mult, aşa cum recunoaşteţi şi Domnia Voastră, aţi fost ales prodecan de către Senat cu unanimitate de voturi, deşi majoritatea votanţilor ştiau că sunteţi adventist;

4. Când însă prin aceste drepturi şi libertăţi înţelegeţi să abuzaţi de poziţia managerială a Domniei Voastre şi să aduceţi
avantaje comunităţii Dvoastră religioase (a se vedea recunoaşterea influenţării acelui profesor pentru a comuta cursul de vineri seara, deşi, din câte ştiu, ziua de vineri nu este zi sabatică garantată de statul român), eventual fără ştirea şi/sau în dauna instituţiei ce v-a acordat încrederea de a fi într-o poziţie managerială, NU Dvoastră sunteţi victima, ci instituţia
respectivă şi toţi membrii ei!

5. Mai mult, în acea înregistrare publică vă jigniţi nu numai instituţia ci şi ţara: la minutul 42:25 al discursului afirmaţi, citez: “România este o ţară frumoasă, păcat că uneori este locuită (n.r. vreţi cumva să îl citaţi pe Cioran?); în rest, cred că vom avea locuri în care este nelocuită şi să putem construi de la zero aşa cum credem că trebuie făcut (n.r. despre cine vorbiţi aici, nu cumva despre adventişti?)”

6. Am tot respectul şi consideraţia pentru suferinţele înaintaşilor Dvoastră; aducerea lor, prin scrisoarea Dvoastră, în această discuţie legată de dorinţele şi de planurile Dvoastră, mai mult sau mai puţin ascunse, pe care le aveţi cu universitatea, consider că este mai degrabă un sacrilegiu decât un argument credibil pt. postura Dvoastră de “victimă”; inaintaşii Dvoastră au suferit pentru credinţa lor personală, pe când Dvoastră, conform înregistrării, folosiţi argumentul credinţei pentru împlinirea unor scopuri personale sau de grup străine instituţiei pentru care lucraţi. Asocierea Dvoastră ca “victimă” a propriilor Dvoastră acţiuni neavizate de către comunitatea academică, cu suferinţele unor oameni care şi-au apărat dreptul la credinţa în Dumnezeu, drept călcat în picioare de către comunişti, consider că este mai degrabă o mândrie deşartă, decât un adevăr. Ţin să vă reamintesc că păcatul mândriei este unul primordial (căderea lui Lucifer). Date fiind toate acestea, vă cer imperativ să prezentaţi scuze comunităţii academice pentru modul în care aţi înţeles să uzaţi de poziţia de prodecan/decan pentru aducerea la îndeplinire a unor deziderate personale sau de grup (comunitatea adventistă), străine acestei comunităţi academice şi, ca să fiu blând, aflate la graniţa legalităţii.

Târgu Mureş,
21.02.2012
Prof. Dr. Marius Măruşteri