O întreagă isterie s-a iscat săptămâna trecută în jurul unor bucăți de hârtie, fără absolut niciun fel de valoare juridică. Ce-i drept, pe ele scria „Diplomă” și erau distribuite absolvenților de liceu, de către inspectorul școlar general adjunct Ilyés Ildikó. Senatorul Marius Pașcan a cerut din acest motiv demisia inspectorului școlar general Ștefan Someșan, iar „problema” s-a îngroșat într-atât încât oficialii din Ministerul Educației au venit cu o lămurire în care precizau: „Nu sunt diplome oficiale, ci hârtii simbolice, de agățat în cui, acasă. Nu au valoare de atestat sau de document în baza căruia să se acceadă într-o formă de învățământ superioară, ori care să demonstreze absolvirea unei forme de învățământ”. Să te apuci să faci scandal din cauza unor bucăți de hârtie fără valoare juridică, doar pentru că ele sunt scrise în două limbi – maghiară și română – mi se pare o isterie ieftină, populistă și total nelalocul ei. Și asta nu e tot.
Isteria se întâmplă pe fondul altor „mari probleme” care au cuprins societatea mureșeană. De pildă, Școala Gimnazială Nr. 2 a căpătat tot săptămâna trecută numele fostului primar Bernády György, după aproximativ un an de dezbateri, propuneri și contrapropuneri. Subliniez un an și subliniez, de asemenea, faptul că avem o altă școală în oraș care poartă numele celuilalt edil care a marcat istoria târgului – Emil Dandea.
Tot săptămâna trecută, Biserica Romano-Catolică a venit cu un șantaj în care spune ceva de genul „ori faceți linie maghiară cu personalitate juridică la Colegiul Național Unirea, ori vă mutați din clădire, că-i a noastră”. N-am o problemă cu propunerea în sine, ci modul în care e formulată, pentru că până la urmă în activitatea colegiului nu se schimbă mai nimic.
Și uite așa, într-o singură săptămână, ambele tabere au reușit să renunțe la orice fel de decență, înțelegere și respect reciproc și s-au dus în penibil, provocând niște dezbateri aprinse în jurul unor probleme care de fapt n-ar trebui să existe – distribuția unor hârtii, denumirea unei școli (care până atunci purta în loc de nume o cifră) sau organizarea juridică a funcționării unei școli.
Așadar, stimați politicieni și administratori ai acestui oraș, când veți bate la ușa Europei în căutarea titlului de capitală culturală europeană, țineți minte și săptămâna ce tocmai a trecut. Sunteți penibili și din acest motiv, oricând de mult mi-ar plăcea să obțineți acest titlu, mi-e teamă că veți fi refuzați, pentru că încă sunteți departe tare de conviețuirea româno-săsească din Sibiu.
Cătălin Hegheș
Felicitări pentru articol! Elismerésünk!