Se va prăbuşi „imperiul” lui Ţerbea!?

Peste ani buni, Sorin Ţerbea ar putea deveni ,,studiu de caz” în cadrul universităţilor de prestigiu la capitolul: ,,Cum s-a creat capitalul românesc privat în primii 20 de ani de democraţie românească”. Orăşelul nostru l-a clasat în topul primilor cinci milionari în euro. Interesant este că, imboldul a fost dat de o condamnare penală la doi ani de închisoare, fiind salvat de executarea pedepsei prin graţiere în anul 1999. Rămâne de văzut dacă tot o condamnare penală va ruina afacerile de milioane de euro construite strict din banii publici şi cu sprijinul administraţiei centrale şi locale.
Ceea ce unii au auzit doar la televizor, s-a petrecut la Tîrgu-Mureș. O acțiune pe care nici Nicolae Filimon nu ar fi gândit-o mai bine în al doilea volum al Ciocoilor … Protagonistul: Sorin Țrebea. Complicii: firme, instituții, personalități, sportivi ș.a.m.d. Intriga: o grațiere. Acțiunea: țepele, șpaga, mita, minciuna, hoția. Scopul: banul. Deznodământul: DNA, ANI …
De ce-uri…

Nu am înţeles multă vreme ce înseamnă sintagma „milionari de carton”. Şi de ce, după ce ai încasat zeci de milioane de euro de la stat, nu deţii bani lichizi? De ce niciun ,,căpuşar” al administraţiei locale sau judeţene nu are în cont 50 de milioane de euro?
Nu avem nici astăzi răspunsuri clare la aceste întrebări, în schimb putem analiza mult mai clar şi mai în lumină afacerile dintre Ţerbea şi stat, capitalul şi bunurile acumulate. Iar pentru că mass-media a pierdut enorm în ultimii ani din putere și credibilitate, nu avem alte pretenţii în urma unei astfel de analize decât răspunsul la o simplă întrebare: Milionar de carton poate însemna şi faptul că, un imperiu financiar (pe plan local, desigur) se poate destrăma pornind de la un basorelief dat cadou?
Ciocoismul

În lumea capitalistă, Sorin Ţerbea poate fi considerat un personaj atipic, dar nu neapărat şi în România. „Baronul local”, care a plecat din praf (din modesta localitate Victoria, judeţul Braşov) şi a reuşit să ajungă una dintre cele mai influente persoane din viaţa „târgului” nostru – ascensiunea fulminantă prin care a devenit unul din primii cinci milionari (în euro!!!) din Tîrgu-Mureş s-a datorat unor abilităţi tipice vremurilor.
În perioada 1991-1998, Ţerbea (fost voleibalist de profesie) a înfiinţat mai multe firme axate pe comerţul cu amănuntul în magazine nespecializate (Imexa SRL, Olimexa K SRL), pe transporturile rutiere de mărfuri (Teposa International – iată un nume de societate care-l caracterizează – Saturn Com Trans, Megamotors SRL – ultima utilizată în comerţul ilicit cu autovehicule). Pentru trafic şi înmatriculare falsă de maşini, Ţerbea a fost condamnat de instanţele mureşene la doi ani închisoare, însă a fost salvat de la executarea pedepsei de fostul preşedinte Emil Constantinescu, care în 1999 l-a graţiat de executarea pedepsei, prin decretul prezidenţial nr. 331.
,,Momentul” detenţiei a fost unul decisiv, deoarece Ţerbea a hotărât că de acum încolo trebuie să înceapă adevărata haiducie şi că poate să îşi demonstreze cu adevărat abilităţile de a face bani. Astfel, acesta a înfiinţat firma de transport internaţional Georgia Group Spedition, unde i-a angajat pe Simona Duminică – soţia SPP-istului Nicolae Duminică, fost bodyguard al ex-ministrului Transporturilor Miron Mitrea şi alte rude ale celor de la Vamă, printre care tatăl lui Tudor Tănăsescu, şef al Vămilor în acea perioadă. Aceasta a fost doar placa de bază pentru mai multe ,,tunuri” imobiliare (vânzarea sediilor RAR Mureş sau a Vămii Tîrgu-Mureş) contractele încheiate cu Primăria Tîrgu-Mureş, iar mai apoi „afacerea Manpel” şi dezvoltarea imperiului său hotelier.
Afacerea Vama

În anul 2003, Ţerbea a intervenit atât la conducerea DRV Cluj, cât şi la Direcţia Generală a Vămilor (DGV) Bucureşti pentru a obţine mutarea sediului Biroului Vamal Tîrgu-Mureş în spaţiile deţinute de firma Georgia Group Spedition, fapt ce i-a adus, pe lângă o chirie substanţială, protecţia lucrătorilor din sistemul vamal pentru operaţiunile de transport internaţional şi comerţ exterior derulate de firmele sale.
Ulterior, Ţerbea l-a convins pe Tudor Tănăsescu, şeful Autorităţii Naţionale Vamale, ca Vama Tîrgu-Mureş să îi plătească birourile din cei 1,5 milioane dolari ce erau alocaţi pentru construcţia unui sediu nou pe strada Barajului din Tîrgu-Mureş. În demersul său Ţerbea a fost ajutat şi de administrația locală, care a blocat iniţiativa vameşilor prin tergiversarea eliberării autorizaţiilor de construcţie.
Afacerea RAR

În 2005, cu concursul nemijlocit a lui Radian Tufă (la acea dată director general al RAR Bucureşti, despre care se spune că la scurt timp de la încheierea „afacerii” circula cu un Audi A6 pasat de Ţerbea) s-a convenit asupra vânzării-cumpărării sediului Registrului Auto Român Tîrgu-Mureş (care era în proprietatea lui Sorin Ţerbea) la un preţ de vânzare de 19,9 miliarde lei vechi, cu mult peste valoarea de piaţă. Tot atunci se discuta şi de câteva zeci de mii de euro şpagă, dar acest lucru nu s-a demonstrat nici în ziua de azi.
Pentru a creşte artificial valoarea de vânzare, Ţerbea a inclus imobilul şi terenul aferent staţiei RAR într-un lanţ de vânzări-cumpărări între firmele pe care le deţinea, printre care Salubriserv SA (la care era deja acţionar majoritar, prin intermediul SC Giordico Trans SRL Cristeşti) şi mai târziu SC Georgia Group Spedition SRL Cristeşti.
Afacerea Salubriserv estimată la 10 milioane de euro

Se ştie că cele mai profitabile afaceri sunt cele de gunoi, plătite din bani publici (nu degeaba, în Italia acest gen de afaceri este controlat 100% de mafie). La sfatul lui Miron Mitrea, Ţerbea a trecut la fapte și a preluat pachetul majoritar al societăţii de salubrizare din Tîrgu-Mureş – Salubriserv SA (interpunând pe traseu şi firma Giordico Trans).
Preluarea propriu-zisă s-a realizat după o serie de ,,inginerii financiare” care au inclus majorări de capital prin introducerea în gestiune a unor utilaje second-hand aduse de prin cimitirele de maşini din Germania, la valori de inventar apropiate preţului unor maşini noi. Ulterior Ţerbea a achiziţionat 25% din acţiunile Salubriserv SA de la SIF Transilvania în urma unui joc murdar: PAS (Asociaţia Salariaţilor Salubriserv SA) a depus o ofertă de achiziţionare a pachetului de 25% acţiuni Salubriserv SA cu mult înaintea intenţiilor lui Sorin Ţerbea, însă directorul general al Salubriserv SA de la acea dată, Gheorghe Călianu, a retras oferta de cumpărare a acţiunilor, moment în care Ţerbea a rămas singur în competiţie şi, evident, a încheiat afacerea. Autovehiculele aduse de Georgia Group în această afacere au purtat iniţial numere de înmatriculare germane, după care au avut numere roşii, provizorii. Sunt zvonuri că inspecţiile RAR s-au făcut ,,din vârful pixului” (maşinile având peste 20 de ani şi nu îndeplineau nici măcar condiţiile Euro 2), iar ,,epavele” lui Ţerbea au ieşit din garajele proprii după ce au fost supuse unui proces de spoială (cârpite, revopsite, din piese combinate de pe mai multe maşini şi dotate obligatoriu toate cu girofar).
Maşinile au circulat libere prin oraş cu acele numere (nefiind înmatriculate definitiv nu puteau fi folosite întrucât licenţele se acordau doar după înmatriculare!) lucrând pentru Salubriserv SA şi plătite din visteria Primăriei Tîrgu-Mureş.
Interesant este faptul că, administraţia locală, la câteva zile de la încheierea tranzacţiei dintre Sorin Ţerbea şi SIF Transilvania, a majorat tarifele, practicate de Salubriserv până atunci, cu 260%. A urmat atribuirea contractului de salubrizare pentru mai mulţi ani, mai exact 12, în baza unui simulacru de licitaţie din 2007, unde conform condiţiilor din caietul de sarcini, din cele 14 firme interesate a mai rămas la final doar Salubriserv SA.
După câteva hotărâri de Consiliu s-a ajuns brusc de la valori de 600 de milioane lei vechi/lună la cinci miliarde în 2010 pentru ca în 2012 să atingă apogeul: 20 de miliarde, sume ce ar face să pălească de ruşine chiar şi un oraş de peste 500.000 de locuitori cum e Braşovul.
La asemenea afaceri (astăzi Salubriserv încasează cca 15% din bugetul Primăriei) cum să mai putem crede amărâtele declaraţii de avere ale edililor. Rugăm ANI să facă o verificare puţintel mai temeinică.
Având în vedere că acest contract dintre Primărie şi Salubriserv e valabil încă şapte ani, valoarea de vânzare a societăţii se ridică la cca 8 milioane de euro. Din anumite surse am aflat că, Ţerbea, înainte de a fi reţinut în dosarul „luare de mită în scopul vicierii unor rezultate sportive ale FC Municipal”, ar fi cerut pe Salubriserv 10 milioane de euro.
Afacerea Manpel

Iniţial, preluarea s-a motivat a fi realizată pentru revigorarea producţiei, dar în loc să dezvolte o unitate de producţie ultramodernă pentru export, Ţerbea a dus fabrica la faliment.
Pe lângă oprirea producţiei, concedierile masive şi transferul de active către alte firme ale lui Ţerbea, la preţuri derizorii, s-a ajuns la acumularea unei datorii imense la bugetul de stat, care în 2012 însuma peste 120 de milioane lei noi (cifra aceasta credem că e cunoscută şi la DGFP Mureş). Procesele cu foştii angajaţi Manpel, dar şi cu creditorii fostei fabrici (Ţerbea a vrut să uite de preluarea pasivelor, concentrându-se doar pe activele societăţii), par să fie câştigate de cei consideraţi înşelaţi. Cu toate că a fost extrem de bine consiliat în ceea ce priveşte ,,ingineriile financiare” la Manpel şi trecerea societăţii prin mai multe firme care presupun cumpărători de bună-credinţă, o hotărâre definitivă şi irevocabilă împotriva sa în acest caz ar putea atrage urmărirea averii personale a omului de afaceri, care, dacă există, va fi executată silit.
Hotelul President a fost construit din mai multe „Ţepoza”, nefiind plătite majoritatea societăţilor care au muncit pe-acolo. Şi din câte am înţeles, unele contracte neonorate au provocat suicid.
La ora actuală, din nunţi, botezuri, expoziţii, chefuri, baluri ale pensionarilor etc. se fac bani frumoşi. Nedeclaraţi!
Bani publici şi prin sport

Din punctul de vedere al sportului, Țerbea a început cu echipa de volei masculin CS Torpi, finanţată tot din bugetul local. A desfiinţat-o la scurt timp din cauza rezultatelor slabe înregistrate de echipă. Dar asta nu l-a împiedicat să avanseze la un alt nivel, preluând în 2009 echipa de futsal, City’us Tîrgu- Mureş. Statutul de preşedinte al clubului de fotbal în sală şi spiritul de orientare caracteristic i-a permis lui Sorin Ţerbea ca în doar un an să acceadă în funcţia de preşedinte al Federaţiei Române de Futsal şi implicit în cea de membru în Comitetul Executiv al Federaţiei Române de Fotbal. În paralel, FC Municipal a cumpărat un loc în liga secundă de la Sînnicolau. Evident, a urmat promovarea în Liga I, pe baza unor licenţe şi derogări obţinute cu girul „prietenilor” din FRF, având şi Ţerbea un oareşce rol.
Treburile au mers strună o vreme, FC Municipal reuşind, cu banii vărsaţi de Primărie, să îşi păstreze locul în Liga I, iar City’us Tîrgu-Mureş să devină campioana României mai mulţi ani la rând.
Conform intenţiilor lui Dorin Florea şi Claudiu Maior, transferul FC Municipal urma să se facă către un management privat, cel mai potrivit pentru această sarcină fiind chiar Sorin Ţerbea, care ar fi fost beneficiarul tuturor investiţiilor realizate în infrastructura clubului (stadion, centru de pregătire, jucători).
Buturuga mică…

În septembrie 2011, lovitura DNA a căzut ca un trăsnet peste club, primari, preşedinţi, arbitri şi investitori, când Sorin Ţerbea a fost arestat şi învinuit alături de Vasile Avram – preşedintele Comisiei Centrale a Arbitrilor la acea dată, pentru dare şi luare de mită în scopul vicierii unor rezultate sportive ale FC Municipal.
Potrivit Ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale, întocmită de procurori la 21 mai 2011, în condiţiile exercitării atribuţiilor de serviciu ca supervizor la meciul de fotbal F.C.M. Tîrgu-Mureş – Universitatea Cluj din cadrul etapei a 34-a a Ligii I de fotbal, Vasile Avram a primit de la Ţerbea Sorin prin doi intermediari, suma de 19.000 de euro, în scopul delegării unor arbitri agreaţi de echipa de fotbal din Tîrgu-Mureş, la jocurile ediţiei de campionat 2011-2012. În aceeaşi împrejurare şi în acelaşi scop, Vasile Avram a beneficiat de transport gratuit cu elicopterul personal al lui Ţerbea pe ruta Bucureşti-Tîrgu-Mureş şi retur.
Edilii locali au intervenit în forţă pentru a-şi disocia imaginea de inculpat şi au transmis rapid un comunicat în care au făcut uitată toată prietenia ce îi lega: ,,Domnul Sorin Ţerbea nu are nici o calitate oficială în cadrul clubului Fotbal Club Municipal Tîrgu- Mureş, respectiv nu a fost şi nu este nici acţionar, nici membru al Consiliului de administraţie şi nici reprezentant oficial”, însă au uitat să mai spună că el plătea o parte din salariile jucătorilor şi îi caza la Hotelul President.
Povestea fotbalistică a avut un deznodământ nefericit: Ţerbea a trebuit să stea două luni în arest, iar FC Municipal a retrogradat în Liga a II-a.
În concluzie…

Potrivit unor angajaţi din Primărie, DNA a ridicat toate documentele referitoare la relaţiile financiare dintre Primărie şi Salubriserv, respectiv echipa de fotbal. Dacă din actele oficiale verificate de DNA se mai naşte un dosărel, două, trei şi Ţerbea va avea de înfruntat un calvar tot din partea statului, doar că de data aceasta este vorba de alte instituţii, oare câte din „cartoanele” din poza de pe prima pagină se prăbuşesc?

Cristina Vancea