Vestea că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a schimbat încadrarea juridică în cazul Beke în infracțiune de acte de terorism, condamnându-i pe cei doi activiști HVIM din Covasna la câte cinci ani de detenție cu executare, a trezit vii reacții.
S-au desfășurat proteste în Târgu Secuiesc, dar și la Varșovia și la Dublin. Câteva sute de persoane au protestat în fața Ambasadei României la Budapesta. Reprezentanți ai Secuilor de pretutindeni și ai diferitelor organizații de tineret și-au exprimat nemulțumirea și au cerut eliberarea tinerilor. Protestatarii au adresat o scrisoare premierului Ungariei, neînțelegând lipsa de reacție a guvernului maghiar, cu atât mai mult cu cât cei doi condamnați au dublă cetățenie. „… dacă acești patrioți secui pot fi încarcerați fără repercusiuni, atunci orice locuitor maghiar de acum încolo va putea fi condamnat pe nedrept”, a comentat deputatul Pintér Tamás. Reprezentanții UDMR, în schimb, s-au delimitat de la bun început, potrivit lui Beke.
Tinerii au negat învinuirea
Cei doi bărbați, Beke István, președintele HVIM din Târgu Secuiesc și Szőcs Zoltán, șeful organizației HVIM din Ardeal au fost trimiși în judecată de procurorii DIICOT (în 19 mai 2016) pentru că ar fi intenționat să detoneze o bombă artizanală în centrul orașului Târgu Secuiesc, în 2015, la parada militară organizată de Ziua Națională a României. Tinerii au negat învinuirea în mod constant. Anul trecut, în iunie, cei doi au fost parțial achitați, fiind condamnați doar pentru infracțiune cu obiecte pirotehnice la 10 luni și 8 zile, respectiv la 11 luni și 6 zile de detenție, exact perioada petrecută de cei doi în arest preventiv. Cu toate acestea, după recurs procuratura a cerut schimbarea clasificării faptei în act terorist împotriva comunității, iar instanța a aprobat-o.
Sentință tipică
Potrivit avocatului apărării, Lică Dragoș Cristian, sentința a fost una tipic românească. „Această sentință lasă de înțeles că judecătorii au recunoscut de fapt nevinovăția celor doi bărbați, dar au vrut să evite ca statul român să fie condamnat la plata unor daune din cauza unor constrângeri nedrepte aplicate inculpaților”, ar fi comentat avocatul, citat de Maszol.
Între timp, cei doi condamnați au fost duși la poliția din Târgu Secuiesc de unde încătușați au fost transportați la penitenciarul din Codlea.
Ce este HVIM
Ca să încep cu începutul, am căutat să aflu pe înțelesul tuturor ce ascunde acronimul HVIM. În maghiară se referă la Mișcarea Tineretului din 64 de Comitate. De pe pagina lor de socializare aflăm că mișcarea a fost fondată în 2001 de Toroczkai László. Potrivit acestuia mișcarea caută o lume ce a dispărut în urma globalizării, pierzându-și identitatea. Urmează o descriere semănătoristă a caselor cu pereți albi, lanuri de grâu aurii, cer albastru și izvoare cu ape cristaline… o lume de vis pierdută demult și pentru învierea căreia vor să lupte membrii mișcării. Pe site mai găsim o rubrică de Știri, un Blog pentru articole și Formularul de aderare pus la dispoziția celor care vor să li se alăture celor 600 de mii de membri „care își iubesc patria”. Ultimele postări – așa cum era de așteptat se referă la cei doi membri HVIM din România, recent condamnați la detenție cu executare.
Analizându-și activitatea în cadrul Mișcării 64, Beke nu găsește nimic ce ar fi contravenit legilor. Admite că la demonstrații puteau să-și exprime sloganele pe un ton puțin mai ridicat decât s-ar fi așteptat unii. A fost un caz la Tîrgu Mureș când un membru al Mișcării a fost amendat pentru tonul mai ridicat cu care striga nu mai știe ce slogan. „Nu înțeleg de ce sunt unii atât de înverșunați împotriva Mișcării 64”, se întreabă retoric Beke, într-un interviu televizat.
Interviu la Tv online
Cel mai vizionat post de televiziune on-line din Ungaria, Nemzeti 1tv a realizat un amplu interviu în direct, în 10 aprilie 2017 cu Beke, sub titlul „Primul terorist secui”. Din acest interviu am preluat declarațiile celui care zilele trecute a ajuns la Penitenciarul din Codlea, pentru ispășirea pedepsei de cinci ani cu executare.
În vizorul autorităților
Fiind membri și făcând parte din conducerea Mișcării 64 de Comitate toate acțiunile lor – fie că se refereau la revocarea evenimentelor istorice, fie că era vorba despre întrajutorarea unor persoane, au fost urmărite. „Au fost polițiști – și români și maghiari, care au zis pe șleau, mi-e rușine că trebuie să fiu aici, dar sunt trimis”, a spus Beke, adăugând că au depus și o dovadă în acest sens la Tribunal. „A venit o fetiță în vizită la fata mea și am plecat cu mașina la 5 km distanță de Târgu Secuiesc. Ajunși pe Platoul Perkő, am coborât din mașină și la cinci minute după noi a ajuns și mașina pe care scria cu litere mari Jandarmerie. Atât de discret ne urmăreau. Și ei au fost surprinși că numai noi suntem pe platou. Au filmat, au făcut poze din mașină, noi am procedat la fel, astfel am avut și noi dovada, apoi după un timp au plecat”, povestește Beke despre faptul petrecut în vara anului 2015, anul în care a și fost arestat.
Povestea arestării
„Cu o zi înainte de 1 decembrie, m-am trezit ca orice om normal, îmi vedeam de treabă, între timp s-a descărcat acumulatorul din mașina mea și am pornit spre firmă să-mi aduc în spate acumulatorul ca să-l schimb. Ajuns în capătul străzii, văd că trei mascați s-au dat jos dintr-un Duster, doi civili tocmai coborau din mașină, unul de la volan, altul din dreapta. Cel care a coborât din dreapta a arătat spre mine cu degetul: El e! Prindeți-l! Surprins, am zâmbit, mi-am ridicat mâinile și am zis jandarmilor care alergau spre mine: mai ușor, băieți că alunecați pe gheață și cădeți! Toată scena avea un feeling: deci, noi am venit la un terorist, acesta nu ne așteaptă cu Kalașnikov, doar zâmbește ridicându-și brațele? Se vedea și pe ei că erau surprinși. Apoi m-au dus în fața firmei. Acolo un genist stătea îmbrăcat în costum alb de unică folosință. Pe atunci încă nu știam cine e, am văzut un ins care în loc de salut mi-a zis în românește „Unde-i bomba?”. Mă uitam la el, uluit? Habar n-aveam despre ce vorbește. S-a mai gândit, apoi „scoate bomba”, mi-a zis. Ce să-ți dau? Căutați, habar n-am ce căutați! A mai stat pe gânduri, apoi m-a întrebat ce explozibil am. Așa spontan mi-a venit în minte că am petardele, sunt acolo în birou, într-o cutie de pantofi, sunt așa cum mi le-au trimis. Am două artificii și câteva petarde, pentru Revelion și în ianuarie urma să fie, deci a fost ziua de naștere a fiului meu și pentru asta aveam artificiile alea de pus pe tort. Genistul s-a uitat la ele, le-a dat la o parte. Nu astea. Unde-i bomba?
Percheziții la domiciliu, la firmă și pe teren
„Altul a găsit o găleată cu cuie ruginite. A început să facă poze. Îmi venea să râd. Ce vreți cu acele cuie de la fier vechi? Le fotografiați? Și mi-a atras atenția că nu-i de glumit, că ei știu de ce fac asta. Eu în schimb habar nu aveam. În camera fetei mele filmau de zor. Soția se uită întrebându-i ce au găsit? Păi cum ce-am găsit? Ia vedeți ce învață copiii de mici! Era un caiet de lucru de limbă engleză, pe copertă era desenată o armă cu lunetă, cu titlul Snapshot. Deschideți-l să vedeți e un caiet de exerciții în engleză, cu copertă originală. Cel care filmase a ieșit din cameră. Celălalt s-a înroșit. Am avea multe de povestit! La firmă, mi-au răscolit biroul, au împrăștiat documentele, au golit coșul de gunoi … căutau bomba. O știre bombă au găsit. Nici pe terenul de airsoft nu au găsit nimic.”
„Menționez că soția mea habar nu avea despre toate acestea. Au venit să percheziționeze casa. Atât. Merg în bucătărie, deschid frigiderul și atunci soția a întrebat, dar spuneți-mi odată pentru numele lui Dumnezeu, ce căutați? Ce căutați? În frigider? Vi-i foame? Ce vreți? Și atunci au zis: Căutăm bomba, doamnă! Soția perplexă: dumneavoastră sunteți normali: Judecați un pic? Căutați bomba în camera copiilor, printre hainele copiilor, în frigider căutați bomba? Avem copii minori, atât de tâmpiți nu putem fi!”
„În opinia mea, cei care au efectuat percheziția și-au dat seama că au dat-o în bară, dar nu mai aveau cale de întoarcere, s-a făcut prea mare tam-tam și în presă. Trebuia mers mai departe!”
Audieri la București
„Au zis că mergem la audieri. Unde? La București! Atunci mi-am dat seama că e mai serioasă treaba. Apoi cel din față și-a dat jos masca și a vorbit ungurește. El era translatorul. La București polițiștii încercau să mă convingă că ar fi mai bine să recunosc fapta, că e gravă învinuirea. Nu știam ce ar trebui să recunosc. Soția mea când a întrebat de ce sunt dus la București, i-au zis: Păi cum, nu știți? Pentru terorism! M-au pus să completez niște foi. „Le completez, îmi iau biletul de tren și mă duc acasă”. Așa m-am gândit, dar n-a fost așa. Toate audierile au fost în prima noapte de la 12 la 2 și a doua zi spre seară, în rest nu i-a mai interesat ce sunt, cine sunt. Când am citit acuzarea mi-am dat seama că e vorba de chestiunea aceea când ne-am prostit, eu așa zic că ne-am prostit. Am vrut să vedem dacă avem observator. Din păcate, s-a clarificat că avem. Și am avut”.
Gluma nevinovată, consecințe grave
În continuare, Beke a rememorat și gluma pe care a făcut-o careva dintre ei spunând că pe 1 Decembrie, la defilarea militarilor ce comic ar fi dacă ar pocni câteva petarde și ce dur ar fi cum s-ar trânti toți pe pământ. „După mine asta nu înseamnă terorism, că astfel de glume se fac în toate casele secuiești, acum asta ar însemna că toți îs teroriști?!”, a întrebat retoric.
Atacat din interior
„Nu m-am gândit la așa ceva (că am putea avea observator, nota red.) Sunt unii care se miră, cum se poate, printre voi? Obișnuiam să le zic că există FBI, există CIA și altele. Ei sunt verificați la sânge, și sunt și printre ei, noi atunci?! Ca între prieteni, nu avem filtru, nu ne așteptam la așa ceva. Am avut o informație de la B. Sz (cel bănuit că a fost observator, nota red.) potrivit căreia la toamnă DIICOT va avea o acțiune răsunătoare. Noi doar am zâmbit. Ce ar putea fi?”
Acuzațiile explicate de Beke
La percheziția de la Estelnic procurorii au găsit niște țevi pe terenul de Airsoft, despre care susțineau că ar fi de cupru și că urmau să fie tăiate și umplute cu praful din petarde amestecate cu praful din artificii și apoi sudate. „Ei presupuneau că de aceea mi-am luat artificiile ca să folosesc din ele nu știu ce praf negru special care se aprinde mai repede. Am demontat acuzațiile lor, spunând că țevile sunt țevi apărătoare de cabluri electrice, vechi, care nu se îndoaie, ci se rup, nu se pot tăia și nici nu pot fi sudate. O mare parte a teoriei a căzut. Ei au venit în ultima zi. Deci eu deja trebuia să am bomba gata făcută. Aceste țevi se află la 30 de km distanță (dus-întors) de oraș. Dovezile pe care le-au adunat ei, una era aici, alta dincolo și a treia nu exista!” Comentând decizia instanței Beke constată: „Această decizie este foarte interesantă din unghiul că dispare acuzația de terorism, de atentat împotriva comunității, dispare complotul anticonstituțional, deci totul pică și rămâne presupunerea că voi lua 11 luni și 9 zile din cauza că s-au găsit la mine câteva petarde. Vă puteți uita, am pe dulap o cutie de pizza pe care e unul dintre artificiile de tort pe care mi l-a dat înapoi DIICOT și în față e o băutură energizantă „Bomba”.
În arest
Dimineața pe la cinci și jumătate a fost dus într-o celulă de 5 m pe 7, unde erau 10 paturi suprapuse, parter, etajul unu și doi. Toată lumea dormea. Un pat era liber. „M-am oprit lângă pat. Cel care era pe patul de deasupra și-a împins căciula pe cap, s-a uitat la mine și în loc de salut a zis: treci la budă! (…) Au început să se trezească și ceilalți. Șeful de cameră l-a întrebat zâmbind pentru ce cauză a fost adus. La răspunsul lui Beke „Pentru terorism” au început să râdă, l-au numit frate și l-au sfătuit să se culce, că ar vrea să mai doarmă și ei.
Curs de manele
Chiar și obosit Beke a remarcat că patul arăta ca unul rămas probabil de pe vremea lui Ceaușescu, iar perna era fără husă… Și-a pus geaca îmblănită sub cap și a dormit. În prima lună era împreună cu deținuții de drept comun. Dimineața pe la 10 începea programul pe Taraf Tv până seara pe la 23-24, așa că manelele nu mai prezintă niciun secret pentru el. Uneori seara mai mutau postul pe știri, știindu-l o celebritate!
„Dintre cei închiși cu mine, 80% râdeau de motivul arestării mele, dar nici cei 20% nu m-au făcut bozgor, dar erau consternați că se poate ajunge acolo cu așa ceva! În cele șapte luni nicio dată nu mi s-a spus bozgor sau ce-ai vrut să ne faci nouă românilor de 1 Decembrie. Nimic. Chiar nimic! Era o lume cu totul diferită acolo”, a conchis Beke.
Condiții groaznice
Încăperea de 5X7 m cu paturi suprapuse, cu un veceu turcesc care e și cabina de duș, cu deținuți de drept comun. În zori s-a trezit simțind că are ceva pe palmă, din reflex l-a trântit de podea și a dat peste el cu papucul, pe întuneric. Abia dimineața a văzut că era un gândac negru, fără exagerare, imens. „Era o goangă neagră atâta de mare”, spune arătând cam 10 cm. „Apoi am găsit mai multe!”. În ciuda acestor condiții groaznice, cei condamnați să stea închiși zi și noapte, se înțelegeau bine. „La un moment dat eram cinci în celulă. Un polițist român, un curd, un turc, un terorist secui și un țigan. Ne-am înțeles foarte bine!”
Legătura cu familia
La percheziții au participat zeci de persoane, mascați înarmați până-n dinți. Copiii minori ai familiei Beke au asistat la percheziții. Considerând că această amintire va lăsa urme adânci în memoria copiilor, Beke nu și-a lăsat copiii să-l viziteze la penitenciar. „În primele 30 de zile nu am putut vorbi cu copiii. Simțeam că nu am cuvinte.” În primele 50 de zile de detenție nu și-a văzut soția decât în sala Tribunalului, neputându-și vorbi, decât prin câteva semne, prin zâmbete sau în cele câteva minute admise la telefon. Perioada petrecută în detenție i-a schimbat totuși viața . „Nu a fost ușor, puteam primi de la 15 la 25 de ani. În schimb, m-a surprins solidaritatea oamenilor din Târgu Secuiesc și a altor persoane, deoarece nu sunt, sau nu eram o persoană atât de cunoscută”, spune Beke. În momentul de față cazul încă nu este încheiat, deși în prima instanță s-au șters toate acuzațiile periculoase!
„Judecătorul a văzut foarte clar lucrurile, se vedea că e în temă, dosarul are opt volume. Avocatul meu a vrut să mai dea o foaie, ca probă, dar judecătorul a zis că n-o primește pentru că această pagină se află deja în dosar. O altă chestiune, nu pot afirma că maghiarii sunt cu mine și românii ar fi contra mea. Asta nu e adevărat pentru că am multe cunoștințe români, având firmă, am lucrat și lucrăm împreună cu mulți importatori, nu am întrerupt legăturile cu nicio firmă, cu nicio persoană din cauza celor întâmplate: Vai, ce ai vrut să faci?”
Controale peste controale
Într-o altă emisiune televizată, în care apare și al doilea „terorist” – Szőcs Zoltán, de asemenea realizată anul trecut, după ce au fost lăsați în libertate, cei doi povestesc – presați de timpul pus la dispoziție – despre arestul la domiciliu. Timp de 4 luni și jumătate Beke putea ieși în curte, dar Szőcs care locuia la bloc nu avea voie să iasă nici măcar în casa scărilor. Vizite puteau primi, mai puțin ei între ei nu aveau voie să vorbească sau să țină legătura cu martorii. Erau controlați de 3-4 ori pe zi și trebuiau să semneze o hârtie. Ziua, noaptea. În perioada controlului judiciar luni, miercuri, vineri și duminică trebuiau să semneze de prezență. Bucurându-se de libertatea ce avea să dureze până-n 4 iulie anul acesta, povesteau cu destulă detașare momentele grele prin care au trecut. Încătușați cu mâinile la spate, precum cei mai periculoși deținuți, când au primit vestea eliberării nu le venea să creadă. „Încercau să ne blocheze firma, ca să nu putem plăti avocatul, cu avocatul dat din oficiu ar fi putut obține tot ce vor. Oamenii ne-au ajutat foarte mult și financiar, mulțumesc tuturor pentru susținere și har Domnului nu le-a ieșit.”
Momentan cei doi sunt încarcerați. Povestea continuă.
Erika MĂRGINEAN
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.