În ziua a treia a Zilelor UMFST, a avut loc cea de-a 18-a ediție a Conferinței Internaționale a Doctoranzilor și Tinerilor Doctori, găzduită în Amfiteatrul 1 al Facultății de Farmacie din cadrul UMFST „George Emil Palade” Târgu Mureș.
Programul a inclus conferințe, prezentări ale lucrărilor doctoranzilor și un moment special dedicat premierii celor mai bune publicații științifice ale doctoranzilor, ca recunoaștere a excelenței și a contribuțiilor inovatoare în cercetare.
Întâlnirea a confirmat încă o dată valoarea comunității noastre doctorale și forța dialogului între domenii, de la științe medicale și farmaceutice la inginerie, informatică, litere, istorie și economie.
În anul aniversar al celor 80 de ani de excelență academică, pe care l-am trăit lună de lună prin momente remarcabile, ajungem la tradiția care reunește întreaga noastră comunitate: Zilele UMFST.
În săptămâna ce urmează, peste 130 de evenimente – științifice, culturale, sportive și sociale – redau campusului efervescența unui spațiu al ideilor care prind viață, al dialogului care apropie și al proiectelor care se transformă în realizări, toate întâmpinate cu bucuria reîntâlnirii a celor care împărtășesc aceleași valori.
UMFST suntem noi: oameni care credem în cunoaștere, în colaborare și în forța de a transforma visurile în realitate. Studenți, profesori, cercetători, absolvenți și prieteni – o comunitate unită prin pasiune și dedicare, în care fiecare contribuie la povestea care ne unește.
Vă invit să ne reîntâlnim în spiritul acestor valori și să sărbătorim forța comunității noastre și viitorul pe care îl construim împreună.
Nu mai forțați România să zâmbească doar pe 1 Decembrie. România nu e o mireasă obosită pe care o scoatem din dulap pentru ceremonial, cu fața pudrată în promisiuni și cu rochia apretată în discursuri. Ea nu e o păpușă de vitrină, ținută în spate 364 de zile și împinsă în față doar când camerele pornesc. Nu e nici trofeul pe care îl lustruim o dată pe an ca să ne simțim mai patrioți în fotografii. România nu cere artificii. Nu cere nici declarații de dragoste urlate în megafon, în timp ce în restul anului o uităm, ca pe o icoană prăfuită pusă pe perete doar pentru musafiri.
În fiecare 1 Decembrie, România devine brusc frumoasă, iubită, adorată, ca o muză pe care poeții o cheamă doar la sărbători, apoi o trimit înapoi la bucătărie.
România adevărată nu stă în selfie-uri cu tricolor. Ea stă în oameni care nu fac gălăgie, dar fac treabă. În profesioniști care nu se laudă cu patriotismul, dar îl practică în liniște, la locul de muncă, în tura de noapte, în laborator, în școală, în spital.
Patriotismul de-o zi e ca ploaia de vară: zgomotoasă, spectaculoasă, și complet inutilă pentru pământul care chiar are nevoie de apă. O țară întreagă devine brusc minunată, eroică, “sfântă”, dar numai în intervalul 08:00–22:00 din ziua de 1 Decembrie. A doua zi, aceeași țară e tratată de mulți cu nepăsarea obișnuită.
România are în ea o forță tăcută și frumoasă, care nu are nevoie de parade ca să existe. Patriotismul adevărat nu e strigăt, nu e poză, nu e recuzită. E echipa medicală în garda de noapte. E profesorul care nu renunță. E cercetătorul care nu improvizează. E artistul care nu acceptă ieftinirea culturii. E cetățeanul care nu se grăbește să critice, dar se grăbește să repare. Sunt oamenii care își fac treaba cu demnitate, comunitățile care cresc prin solidaritate, tinerii care învață cu ambiție, profesioniștii care își duc pasiunea mai departe și familiile care țin vii tradițiile fără să le transforme în spectacol.
În fiecare colț al țării sunt gesturi mici care construiesc o Românie adevărată: o idee bună dusă la capăt, o zi în care cineva alege să fie mai corect decât ar fi necesar. Aceasta este România care merită să fie iubită — nu pentru ce visează să devină, ci pentru tot ceea ce reușește, zi după zi, cu răbdare și speranță.
România nu vrea declarații. Vrea consecvență. Vrea decență. Vrea oameni care să o iubească fără să facă parada de costume. Vrea brațe care lucrează, nu brațe care flutură stegulețe.
Un patriotism adevărat nu are nevoie de ceremonii. Nici de lozinci. Nici de orchestră. Are nevoie doar de oameni care, în loc să strige „Trăiască România!”, preferă să o trăiască.
Rectorul Universităţii de Medicină, Farmacie, Ştiinţe şi Tehnologie (UMFST) „George Emil Palade” din Târgu Mureş, Leonard Azamfirei, a declarat, luni, la deschiderea festivă a anului universitar, că această instituţie de învăţământ este un ecosistem urban în formare.
„Universitatea noastră nu mai este doar o instituţie de învăţământ. Este un ecosistem urban în formare. Cu spaţii de locuit, de cercetare, de cultură, de sport şi de relaxare. E o universitate care a înţeles că nu poţi pretinde performanţă academică într-un oraş plictisit, sau plictisitor, neconectat, în care viaţa de după cursuri e un drum până la cămin şi înapoi. De aceea construim ‘Oraşul din oraş’ – nu doar pentru a arăta bine în broşuri, ci pentru a oferi un mediu real de viaţă universitară integrată. Şi da, ştim că uneori oraşul poate părea prea mic pentru ambiţiile voastre sau chiar pentru ambiţiile noastre. Dar vă promitem: nu o să ne oprim din a-l face mai mare, mai viu, mai universitar”, a declarat Leonard Azamfirei.
Într-un peisaj academic în continuă transformare, a subliniat rectorul Azamfirei, UMFST îşi asumă rolul de instituţie care nu doar răspunde cerinţelor viitorului, ci le anticipează.
„Programele noi pe care le deschidem în fiecare an universitar nu sunt simple extensii ale ofertei educaţionale, ci expresia unui angajament profund faţă de inovaţia curriculară. Am reconstruit programe de studii. Ne-am întrebat nu doar ce trebuie să înveţe studenţii de astăzi, ci şi ce vor trebui să decidă în faţa necunoscutului de mâine. Aceste noi direcţii nu sunt inserate artificial într-un model tradiţional, ci sunt construite la intersecţia dintre ştiinţele vieţii, tehnologie şi responsabilitate socială. Ele reflectă o universitate care nu se teme să reevalueze graniţele disciplinelor şi să recunoască faptul că inovaţia autentică începe acolo unde gândirea rigidă se termină (…). Astăzi, începem împreună un nou an universitar. Nu este un început oarecare, ci unul aniversar. UMFST împlineşte 80 de ani. Opt decenii în care a crescut, a format generaţii, a înfruntat vremuri grele şi a strălucit în cele bune. O universitate care şi-a câştigat locul în inima oraşului şi, mai recent, şi-a făcut loc şi în inima Europei”, a spus Leonard Azamfirei.
Rectorul a precizat că, pentru un om, 80 de ani este o viaţă lungă, dar că pentru o universitate este doar începutul maturităţii.
„Avem o tradiţie, avem prestigiu, avem rezultate. Dar avem şi curajul de a ne reinventa. Când ai 80 de ani şi încă lansezi programe noi de studii, când atragi studenţi internaţionali din peste 90 de ţări şi visezi un ‘oraş în oraş’ – înseamnă că nu doar respiri academic, ci trăieşti din plin (…). Dragi studenţi, şi astăzi încep anul universitar 3.115 studenţi la programele de studii de licenţă şi masterat, dintre care 400 sunt studenţi internaţionali, deci, dragi studenţi, care aţi venit la Târgu Mureş, dacă oraşul vi se pare mai neobişnuit, daţi-i timp. Aşa e la început cu orice loc nou, cu orice nouă cultură: greu de înţeles, dar frumos când îl înţelegi. UMFST nu este doar o universitate care vă primeşte, ci una care vă adoptă. Şi dacă vă simţiţi uneori pierduţi în Târgu Mureş, gândiţi-vă că şi mulţi localnici sunt pierduţi în sensul giratoriu de la Casa de cultură a studenţilor. Stimaţi părinţi, ştim cât de greu vă este să vă lăsaţi copiii departe de casă. Mai ales când investiţia nu e doar financiară, ci şi una emoţională. Universitatea le va oferi cunoştinţe, dar şi cadre, reguli, provocări. Promitem că îi vom învăţa nu doar ce trebuie să ştie, ci şi cum să devină oameni întregi (…). Universitatea noastră, dragi părinţi nu vă înlocuieşte, dar vă continuă”, a afirmat rectorul UMFST.
Leonard Azamfirei a felicitat corpul profesoral al UMFST Târgu Mureş, arătând că toate etichetele care li s-au pus de-a lungul anilor celor care predau aici demonstrează că „nu suntem spectatori la propria noastră profesie”.
„Avem datoria să rămânem exigenţi, să nu transformăm cursurile în podcasturi fără exigenţă şi diplomele în suveniruri. Dar poate anul acesta ar fi bine să fim şi mai prezenţi, mai deschişi, poate chiar mai aproape de studenţi. Pentru că studenţii nu ţin minte doar ce le-am predat. Ţin minte şi cum i-am făcut să gândească, să zâmbească şi să se simtă văzuţi. Şi dacă uneori pare că aşteptăm prea mult de la toţi – e pentru că ştim că se poate, se poate face. Pentru că am demonstrat deja că la UMFST se poate. Chiar şi imposibilul, uneori. Aşa că, dragi studenţi, vă aşteptăm pe acest drum greu, dar spectaculos. Veţi învăţa lucruri pe care uneori nu le veţi înţelege imediat. Veţi cunoaşte oameni care vă vor schimba viaţa. Veţi descoperi cine sunteţi şi cine vreţi să fiţi”, a subliniat Leonard Azamfirei. AGERPRES
Într-o vreme în care se vorbește mult, dar se ascultă puțin, Ziua Limbii Române trece, de multe ori, fără ecou. La UMFST am organizat a III-a ediție a acestui eveniment. Am deschis uși, am lansat invitații, am oferit un cadru potrivit. Ce a lipsit? Oamenii.
În alte orașe, astfel de momente atrag public numeros. La Târgu Mureș, doar câteva zeci de participanți.
Nu statisticile sunt problema, ci lipsa implicării. Absența unor școli întregi, lipsa unor comunități care, măcar o dată pe an, ar putea alege să se strângă în jurul a ceva care ne definește.
Spunem că ne deranjează cum este vorbită limba. Dar când avem ocazia să o cinstim, alegem tăcerea. Ne justificăm cu lipsa timpului, cu programul încărcat. Dar realitatea este alta: pierdem legătura cu lucrurile care ne întemeiază.
Ziua Limbii Române nu este o obligație. Este un prilej de a ne privi în oglindă. De a decide dacă ne mai pasă cu adevărat de ceea ce exprimăm prin cuvinte.
Le mulțumesc celor care au fost prezenți – au dovedit că limba română mai are loc acolo unde nu a fost uitată. Mulțumiri, de asemenea, colegilor de la Facultatea de Științe și Litere „Petru Maior”, care au organizat cu profesionalism această întâlnire dedicată cuvântului bine așezat.
La UMFST vom continua. Nu pentru imagine, ci pentru că știm că tăcerea nu trebuie lăsată să se adâncească. Cu fiecare pas, cu fiecare cuvânt rostit limpede, construim altceva.
E pluribus unum. Din fiecare cuvânt – un ecou al limbii care ne unește.
Onorați părinți, stimați colegi, onorați invitați, doamnelor și domnilor,
Promoția 2025 a acestei Universități aduce în fața d-voastră absolvenții din cele 7 facultăți, reprezentând 36de programe de licenţă și 28 de programe de masterat. Astăzi stau aici, în mijlocul d-voastră și vor pleca din Universitate 2.191 de absolvențidintre care 1.653sunt absolvenți ai programelor de studii de licență și 538 sunt absolvenți ai programelor de studii de masterat. Pentru efortul pe care l-au făcut în toți acești ani de studii, pentru capacitatea de a izbândi, de a-și urma visul și de a-l îndeplini în cele din urmă, vă rog pe toți, cei din tribune și cei din apropierea mea, părinți, profesori și invitați, să vă ridicați în semn de prețuire și să-i aplaudăm cu toții pe acești frumoși absolvenți!
Vă mulțumesc!
Dragi absolvenți ai Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureș,
Devenirea voastră vă aparține nu doar vouă ci și celor care v-au fost aproape în toți acești ani. Unii dintre ei sunt astăzi aici, alții sunt departe, unii poate nu mai sunt printre noi. Pentru părinții voștri, pentru profesorii voștri, pentru toți cei care au contribuit în vreun fel ca astăzi voi să fiți aici, frumoși și fericiți, vă rog, dragi studenți ca, în semn de recunoștință și respect să vă ridicați și să îi aplaudați, uitându-vă către ei, în jurul vostru!
Vă mulțumesc!
Dragi absolvenți ai promoției 2025,
Astăzi nu este o zi ca oricare alta. Este o zi care adună în ea emoția unui sfârșit și forța unui nou început. Este ziua în care o promoție întreagă devine un punct de reper în povestea unei universități care, iată, aniversează în acest an 80 de ani de existență.
80 de ani. O viață lungă și plină. Un drum început în vremuri tulburi, dar care a dus, pas cu pas, spre ceea ce suntem astăzi: o universitate europeană, multiculturală și profund ancorată în valorile modernității.
Dar astăzi, aici, nu celebrăm doar cifre. Nu celebrăm doar diplome, ori cursuri finalizate cu brio. Astăzi celebrăm destinul colectiv al unei generații. O generație care a trăit studenția în mijlocul unor vremuri complicate, dar care a știut să se adune, să rămână împreună și să privească, mereu, înainte – așa cum trebuie.
La 80 de ani, orice instituție respectabilă își pune întrebări despre identitate, direcție, impact. Dar poate cea mai frumoasă confirmare a drumului corect sunteți voi. Voi, cei care plecați astăzi din UMFST ca medici, farmaciști, dentiști, ingineri, filologi, asistenți medicali, specialiști în științe aplicate și viitori cercetători.
Ați fost martori la transformarea universității noastre într-un pol european de educație medicală și științifică. Ați văzut cum ideile mari se materializează – de la centre de simulare și cercetare, la proiecte internaționale, la extensia de la Hamburg, despre care voi deja știți: tocmai am celebrat, cu emoție acum câteva zile, prima promoție de absolvenți ai UMCH, un proiect european în adevăratul sens al cuvântului, acolo unde am auzit de mai multe ori spunându-ni-se: „Mulțumim, România”!
Azi, vreau ca aici să reafirmăm angajamentul nostru ferm față de valorile europene ale educației, echității și dezvoltării durabile – valori pe care UMFST le trăiește, nu doar le afirmă. Universitatea noastră este astăzi parte integrantă a spațiului academic european nu doar prin parteneriate sau proiecte Erasmus, ci prin felul în care gândim, predăm și formăm caractere. Valori precum:
Acces echitabil la cunoaștere, indiferent de origine sau statut.
Responsabilitate față de comunitate și față de generațiile viitoare.
Deschidere către diversitate – nu ca toleranță pasivă, ci ca sursă activă de învățare.
Curajul de a pune întrebări și libertatea de a răspunde altfel.
Respect profund pentru demnitatea fiecărei persoane, în fiecare context.
Aici, la UMFST, aceste valori nu sunt doar în statute sau strategii – sunt în profesorii noștri, în studenții noștri, în felul în care formăm oameni. Și tocmai de aceea, suntem astăzi nu doar o universitate românească de tradiție, ci un actor european cu voce proprie.
Voi sunteți generația care termină facultatea într-o lume zguduită de trei mari crize globale:
Amenințarea războiului, pe care o simțim, din păcate, prea aproape – nu doar în geopolitică, ci în teama părinților voștri, în grija unor colegi de ai voștri, în întrebările fără răspuns despre siguranță și stabilitate.
Revoluția tehnologică, care ne împinge în fiecare zi să ne redefinim rolul – ce mai înseamnă să fii medic când inteligența artificială pune diagnostice? Ce mai înseamnă să fii profesor când informația e la un click distanță? Sau pacient, când consultul începe cu o aplicație?
Și criza climatică, care nu mai e o temă de conferință, ci o realitate cotidiană: inundații, incendii, valuri de caniculă. O criză tăcută, dar care ne cere să fim buni profesioniști, dar și cetățeni ai planetei.
În fața acestor provocări, valorile europene nu sunt doar principii abstracte – ele sunt scutul vostru. Iar voi, prin profesiile pe care le-ați ales, deveniți parte din răspuns.
Un medic care tratează cu empatie – apără umanitatea.
Un farmacist care dozează știința cu grijă – apără echilibrul fragil dintre vindecare și risc.
Un stomatolog care lucrează cu grijă și precizie – apără încrederea și zâmbetul.
Un cercetător care cercetează cu răbdare – apără cunoașterea.
Un inginer care construiește cu gândul la oameni – apără logica unei lumi care trebuie să funcționeze corect.
Un profesor care educă prin vocație – apără libertatea minții.
Un informatician care structurează datele – apără claritatea în haos.
Un absolvent de studii socio-umane care înțelege omul – apără echilibrul în societate.
Voi sunteți răspunsul. Prin știință, prin vocație, prin caracter. Acesta este, de fapt, testul generației voastre: să rămâneți umani într-o lume care se schimbă prea repede.Și tocmai pentru că se schimbă, este nevoie de voi.
Viața voastră, de aici înainte, nu va fi o linie dreaptă plină de certitudini, ci un drum cu alegeri – mari și mici, unele vizibile, altele tăcute.Și va conta enorm cum alegeți.Va veni un moment în care un post aproape de casă va părea mai ușor decât un rezidențiat în alt oraș sau în altă țară. Sau un salariu rapid va părea mai tentant decât încă un an de formare.Dar tocmai atunci, vă încurajez să faceți un pas în spate.Să nu vă lăsați distrași de „ce e aproape”, ci să priviți imaginea de ansamblu: cine vreți să fiți peste cinci, zece, douăzeci de ani?
Uitați-vă în jur? Nu e așa că nu sunteți niciunul la fel ca altul? Și e bine așa.Aici, la UMFST, avem studenți din zeci de țări. Avem culturi, tradiții, obiceiuri și perspective diferite. Când culturi diferite se întâlnesc, nu se anulează, ci se îmbogățesc. Din dialogul dintre perspective se nasc idei noi – în știință, în artă, în cercetare, în felul în care învățăm să fim oameni unii pentru alții. Și acest mix de culturi nu creează confuzie, ci creativitate.
Viitorul nu începe întotdeauna în săli de conferință de la Bruxelles, Berlin sau Paris. Uneori, începe într-o sală modestă de curs, într-o după-amiază ploioasă, când un student întreabă ceva ce nu era în planul de lecție. Sau într-un laborator, când cineva greșește un experiment, dar apoi are o idee mai bună. Sau când doi colegi, veniți din lumi complet diferite, încep să se asculte cu adevărat.Pico Iyer – scriitor și gânditor american – spunea că „A new humanity can be born in every classroom.” („O nouă umanitate se poate naște în fiecare sală de clasă.”).Poate că nici nu-și imagina câtă dreptate avea. Pentru că exact asta s-a întâmplat aici.
Ați învățat împreună, ați învățat unii de la alții și, mai ales, ați învățat să fiți împreună.
Iar în acele momente simple, poate invizibile din afară, s-a născut ceva mai mare decât o generație: s-a născut o comunitate care știe să gândească și să construiască.
Dar pentru asta, e nevoie de atenție și de reflecție.Trăim într-o lume zgomotoasă. Prea multe notificări. Prea multe opinii.Vă invit să începeți fiecare zi cu o întrebare:„Cine sunt eu azi?”Și pentru a răspunde, aveți nevoie de liniște. Pentru că doar în tăcere poți auzi cine ești cu adevărat.
Poate că v-ați întrebat: mai are rost să sper? Să visez? Să cred într-un mâine mai bun? Fiecare generație a simțit, la rândul ei, că trăiește vremuri-limită. Bunicii voștri – cei care au crescut în România – au trăit comunismul. Părinții voștri au trecut prin tranziția zbuciumată, cu începuturi nesigure și promisiuni amânate. Iar voi…, voi ați cunoscut pandemia, anxietatea globală, frica de viitor.
Și poate că vă întrebați și altceva: să rămân? Să plec? Să pun umărul aici, în locul în care m-am format, sau să caut stabilitate și recunoaștere în altă parte, în altă țară?
Nu e o întrebare simplă. Nu are un singur răspuns. Dar tocmai faptul că v-o puneți arată că sunteți responsabili. Că vă pasă. Și că în voi trăiește, încă, acel instinct tăcut dar puternic de a merge mai departe. Și că speranța, chiar dacă nu e strigată, trăiește în voi. Iar faptul că sunteți aici, astăzi, împreună, e deja o formă de răspuns. Speranța nu moare. Se transformă. Și vă însoțește, oriunde ați merge.
Progresul nu începe întotdeauna din entuziasm. Uneori, începe din nemulțumire. Din întrebarea „de ce nu merge?”, din oboseala de a repeta greșelile altora, din durerea care cere un alt fel de răspuns.Acolo unde doare – acolo se naște, adesea, schimbarea. Pentru că ceea ce frustrează devine combustibil pentru acțiune, iar ceea ce pare imposibil azi – devine, în mâinile voastre, direcție de mâine.
Și nu, ziua de azi nu este despre trecut. Nu e despre obstacolele pe care le-ați depășit sau despre cifrele care măsoară reușita. Este despre ceea ce v-a legat. Despre firele invizibile care s-au țesut între voi – nu doar în sălile de curs sau în stagii, ci în acele momente în care v-ați sprijinit unii pe alții, v-ați ascultat fără să judecați și v-ați încurajat când era mai ușor să renunțați.
Astăzi este despre ce ați construit – împreună. Și despre ceea ce veți duce cu voi, dincolo de zidurile universității: o identitate comună, o direcție, o promisiune că viitorul poate fi altfel – dacă e făcut cu minte limpede și inimă întreagă.
„Când rădăcinile sunt adânci, nu trebuie să-ți fie frică de vânt.” – spune un proverb african. Și da, vântul a bătut. A bătut în toți acești ani, uneori ca o adiere ușoară, alteori ca o furtună. Au fost examene grele, nesiguranțe, renunțări, întrebări despre viitor și despre voi înșivă. Dar rădăcinile voastre au fost acolo: în familie, în profesori, în colegii de drum, în valorile pe care le-ați asimilat. În ceea ce ați trăit aici, în acești ani. Și pentru că aveți aceste rădăcini, nu doar ați rezistat, ci ați crescut. Ați învățat să vă îndoiți fără să vă rupeți, să mergeți mai departe fără să pierdeți esențialul. Iar asta înseamnă maturitate. Asta înseamnă să fii pregătit pentru lume. Rădăcinile adânci nu se văd, dar se simt în felul în care veți reacționa când va fi greu, când veți lua decizii importante, când va trebui să țineți în echilibru știința, inima și caracterul. Voi aveți aceste rădăcini. Și ele vă vor ține drepți, oriunde v-ar duce vântul.
Dragi absolvenți,
Ați venit din locuri diferite, ați trăit experiențe diferite. Din orașe mari sau sate mici, din România sau din alte colțuri ale lumii. Ați crescut în limbi, religii și ritmuri de viață diferite. Unii dintre voi au avut nevoie de curaj ca să-și lase familia și să studieze departe. Alții au avut nevoie de răbdare ca să-și descopere vocea într-un sistem nou.
Dar astăzi – în această zi – nu se mai vede cine a venit de unde.Astăzi se vede doar ce ați devenit – împreună. Ați devenit o promoție.Ați devenit o comunitate.Ați devenit un model de unitate prin diversitate. Și asta este, de fapt, esența motto-ului nostru – „E pluribus unum.”Dintre mulți, unul. Din diferențe s-a născut forța. Din dialog – ideile. Din sprijin reciproc – încrederea. Și din acest tot – un altfel de viitor.
De azi înainte, numele vostru va purta un titlu nou: medic, farmacist, inginer, profesor.Va fi rostit cu mândrie, scris pe uși de cabinet, parafat pe rețete, trecut în documente oficiale.Dar dincolo de toate acestea, va rămâne omul care îl poartă.Și, uneori, ceea ce va spune despre voi cel mai mult nu va fi specializarea sau performanțele, ci minutul petrecut în plus lângă un pacient speriat. Întrebarea pusă unui coleg obosit: „Ești bine?”. Felul în care veți privi un om în ochi – nu pentru a-l examina, ci pentru a-l înțelege.
Titlul spune ce știți. Dar caracterul spune cine sunteți.Și lumea are nevoie, mai mult ca oricând, nu doar de specialiști. Ci de oameni întregi.
Purtați cu mândrie, de azi înainte și pentru totdeauna, acest nume: absolvenți ai UMFST „George Emil Palade” din Târgu Mureș. Faceți parte dintr-o tradiție de excelență. Și de acum, tradiția merge mai departe – prin voi.
Dear Graduates of the Class of 2025,
Today, here in Târgu Mureș, I warmly congratulate you on your academic journey and the remarkable milestone you have reached. You are the new champions – of knowledge, of perseverance, of the future.
My wish for you is simple and sincere: keep fighting for what matters. Love your profession, support your colleagues, and stay connected to Romania – each of these will always be part of your story, no matter where life takes you.
I wish you success today and every day ahead. And remember: your success will always be our pride as well.
Anul 2025 aduce o recunoaștere deosebită pentru mureseanul Răzvan Azamfirei, care a fost distins cu Citizenship Award din partea Department of Anesthesiology and Critical Care, University of Pennsylvania Health System. Acest premiu prestigios este acordat celor care nu doar își îndeplinesc exemplar atribuțiile clinice, ci care, prin comportamentul și atitudinea lor, devin piloni de susținere pentru comunitatea medicală din care fac parte.
În această seară, pentru prima dată, literele au prins viață. Albe, limpezi, așezate în iarbă, în fața clădirii care privește tăcută spre centrul orașului, simbol al unui campus în continuă transformare.
E mai mult decât lumină. E semnul că suntem aici – prezenți, în mișcare, înrădăcinați în trecut, dar cu fața spre tot ce urmează.
Sub aceste inițiale se adună drumuri, discipline, gânduri și generații. O poveste începută acum șapte ani, cu îndrăzneala celor care au ales să creadă într-un vis mai mare decât siguranța momentului.
Acum, când noaptea cade peste oraș, UMFST se aprinde.
Rectorul Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie (UMFST) din Târgu Mureș, Leonard Azamfirei, a declarat, vineri, în cadrul ceremoniei organizate la împlinirea a șapte ani de la decizia fuziunii Universității de Medicină și Farmacie (UMF) cu Universitatea ‘Petru Maior’ (UPM), că la acel moment al unificării celor două insituții academice mureșene s-a înțeles faptul că viitorul este al universităților comprehensive, conectate și agile, nu al celor izolate.
‘Am fost inspirați, ne-am uitat la ce se întâmplă în Europa, la universitățile multidisciplinare care și-au consolidat forța prin diversitate academică. Am înțeles că viitorul e al universităților comprehensive, conectate, agile, nu al celor izolate în turnuri de fildeș. Dacă tot am vrut să fim parte a lumii academice globale, am decis că nu e suficient să mimăm asta doar prin discursuri, ci să o facem concret (…). Stimați membri ai comunității academice, dragi colegi, dragi prieteni, parteneri în construcția unei idei curajoase, au trecut șapte ani, nu șapte zile, nu șapte luni. Șapte ani de la momentul în care două universități cu istorii, cu identități, cu tradiții proprii și cu orgolii proprii au decis să renunțe la ale lor pentru a construi ceva al nostru’, a spus prof.dr. Leonard Azamfirei.
El a subliniat că în peisajul învățământului superior românesc trebuie înțeleasă lecția că timpul nu mai are răbdare cu ‘fragmentarea, duplicarea, paralelismul inutil’.
‘Sunt câteva lecții pe care eu și probabil și dumneavoastră le-am învățat de-a lungul timpului, în cei șapte ani. Prima lecție este viziunea. Totul a pornit de la o idee. Una simplă, dar îndrăzneață, aceea că viitorul educației superioare nu mai are răbdare cu fragmentarea, cu duplicarea, cu paralelismul inutil. A fost nevoie de o viziune care să vadă dincolo de zidurile propriei instituții și să înțeleagă că puterea vine din unire. Nu întâmplător această viziune s-a născut la UMF, dar nu a rămas acolo. A fost preluată, discutată, chiar contestată, pentru că viziunile reale nu provoacă doar aplauze, ci mai ales neliniști’, a arătat rectorul UMFST ‘George Emil Palade’ Târgu Mureș.
Potrivit acestuia, unificarea celor două universități a fost o premieră și a necesitat mult curaj pentru a merge pe ‘un teren nebătătorit’, iar acest lucru s-a datorat unei părți a membrilor Senatului UMF Târgu Mureș și fostului rector, dr. Constantin Copotoiu, precum și conducerii UPM, profesorilor Călin Enăchescu, Cornel Sigmirean și Vasile Boloș, fiindcă au pus interesul instituțional mai presus de funcții.
‘Nu a fost doar un exercițiu juridic sau administrativ, a fost o luptă pentru ideea de a construi o universitate interdisciplinară, unde Ingineria să se unească cu Medicina, Literele cu Farmacia, Informatica cu Științele Sociale. Un vis despre care toți spuneau că sună bine în teorie. Noi am făcut să sune bine și în practic’, a afirmat Leonard Azamfirei.
Rectorul UMFST Târgu Mureș a arătat că în timpul procesului de fuziune, pe lângă numeroasele lecții pozitive, a învățat și lecția trădării chiar în Senatul universității, care a dus la procese în instanță timp de doi ani.
‘Am fost dați în judecată pentru curajul de a face ceva bun. Cu ironia soartei, am câștigat. Justiția a confirmat ceea ce conștiința noastră știa deja că binele colectiv, făcut corect și legal, învinge. Până la urmă, chiar dacă au trebuit să treacă doi ani și multe dosare, astăzi suntem UMFST ‘George Emil Parade’ din Târgu Mureș, o universitate puternică, recunoscută internațional, competitivă, cu o identitate unitară, cu campusuri moderne, cu proiecte îndrăznețe. Suntem o voce, suntem o forță, suntem rezultatul unei decizii asumate, suntem completă, cu centre de cercetare de top, cu parteneriate internaționale solide, cu o comunitate academică unită’, a mai menționat rectorul Leonard Azamfirei.
Fostul rector al UPM Târgu Mureș, profesor universitar doctor Călin Enăchescu, a precizat, în cadrul ceremoniei, că primii pași spre fuziunea celor două instituții academice s-au făcut în anul 2012, iar după doi ani s-a decis formarea unui consorțiu universitar, însă fuziunea propriu-zisă s-a realizat în urmă cu șapte ani.
‘Evident, fuziunea n-a fost un act ușor de nicio parte (…) și procesul încă mai continuă. De ce zic că încă continuă? Pentru că n-am epuizat toate resursele posibile ale realizării acestei sinergii între cele două colective, pentru că acum suntem sub aceeași cupolă (…). Este nevoie de crearea unei sinergii la nivelul colectivelor de cercetare, să permitem studenților să-și atragă cursuri din celelalte domenii, cum este sistemul american, de exemplu (…) Poate că ar fi o idee bună, domnule rector, să introducem un curs de inteligență artificială la toate specializările, pentru că, repet, este un instrument universal de a rezolva probleme’, a mai afirmat prof.univ.dr. Călin Enăchescu.
UMFST are în prezent circa 13.000 de studenți, cifră ce reprezintă peste 10% din populația Târgu Mureșului, aceștia fiind înmatriculați la programele de licență, master, doctorat și rezidențiat de la cele șapte facultăți: Facultatea de Medicină, Facultatea de Medicină în Limba Engleză, filiala UMFST – UMCH Hamburg, Facultatea de Medicină Dentară, Facultatea de Farmacie, Facultatea de Inginerie și Tehnologia Informației, Facultatea de Științe și Litere ‘Petru Maior’, Facultatea de Economie și Drept. AGERPRES
În urmă cu șapte ani, exact în această zi, cele două Senate universitare – al Universității de Medicină și Farmacie și al Universității „Petru Maior” – au votat, cu hotărâre și responsabilitate, unirea destinelor lor academice. Prin această decizie istorică a luat naștere Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie din Târgu Mureș – un proiect îndrăzneț, construit din credința că împreună putem atinge mai mult.
Sunt momente în istoria unei comunități în care timpul pare să ceară nu doar prudență, ci curaj. În urmă cu șapte ani, am îndrăznit să visăm un drum nou: unificarea a două universități solide, cu tradiții diferite, dar cu aceleași aspirații de excelență. Din două rădăcini puternice, am crescut un copac nou, cu ramuri întinse spre viitor.
Nu era un pas ușor. Era, mai degrabă, o chemare la pionierat într-o lume universitară obișnuită să pășească mai ales pe urme bătătorite decât pe poteci necunoscute. Și totuși, am avut credința că interdisciplinaritatea nu este doar un cuvânt frumos, ci singura cale către o excelență autentică.
Au fost și atunci oameni care au crezut împreună cu noi. Lor, le purtăm o prețuire aparte – pentru viziunea, înțelepciunea și încrederea lor într-un proiect care cerea nu doar rațiune, ci și intuiția celor care privesc departe.
Și, desigur, au fost și aceia care au ales, cu o grijă aproape ritualică, să aștepte de pe margine, siguri că timpul va confirma toate motivele de a nu schimba nimic. Ba chiar, unii au găsit firesc să se opună, ca nu cumva viitorul să-i ia prin surprindere, convinși că ceea ce nu au mai văzut înainte nu poate, în mod firesc, să existe. Privind acum la ceea ce UMFST „George Emil Palade” din Târgu Mureș a devenit – o universitate modernă, puternică și respectată –, nu putem decât să le recunoaștem meritul involuntar: au confirmat încă o dată că istoria nu-i scrisă de cei care spun „nu se poate”. Conservatorismul are rostul lui – ne amintește, din când în când, cât de necesare sunt curajul și inovația.
UMFST „George Emil Palade” din Târgu Mureș este astăzi un simbol al unității prin diversitate, al modernității prin tradiție, al dinamismului prin rădăcini solide. Medicina, farmacia, ingineria, științele sociale, științele juridice, științele economice și științele exacte nu sunt compartimente separate – ci corzi ale aceleiași harpe, vibrând într-o armonie nouă.
Iar în acest an în care sărbătorim 80 de ani de excelență academică la Târgu Mureș, putem privi cu mândrie la ceea ce am devenit: o comunitate puternică, vie, deschisă lumii și viitorului.
Din curaj, din viziune și din credința că împreună suntem mai mult, s-a născut ceea ce suntem astăzi.
S-a dat din nou alarma! Planurile-cadru pentru învățământul liceal sunt pe masa de „dezbatere” – un termen diplomatic pentru un nou spectacol al intereselor de breaslă și al justificărilor. Fiecare disciplină se pregătește să-și apere „tronul” educațional, iar profesorii, inspectorii și academicienii vor lupta cu înverșunare să demonstreze că fără materia lor, elevii sunt pierduți în haosul ignoranței universale.
Ce urmează? Un festival al declarațiilor, deja început, în care fiecare tabără își proclamă indispensabilitatea absolută. Să vedem cine reușește să își păstreze gloria orelor din orar… și, evident, bugetele aferente.
Haideți să vedem ce spectacol ne oferă fiecare tabără.
Limba și literatura română – comentariul învinge, gramatica mai poate aștepta
Profesorii de română sunt convinși că viitorul națiunii depinde de abilitatea elevilor de a recita comentarii literare pe de rost. „E important ca tinerii să înțeleagă semnificația codrului eminescian!”, mai proclamă unii, ignorând faptul că majoritatea elevilor preferă să descarce eseurile gata făcute de pe internet.
Între timp, regulile de bază ale gramaticii sunt trecute pe plan secund. De ce să înveți unde se pune o virgulă sau cum se acordă subiectul cu predicatul, când ai de memorat simbolistica teiului? Astfel, ne trezim cu absolvenți care pot diseca „Luceafărul” în douăzeci de pagini, dar care scriu mesaje în care „voiam” devine „vroiam”, iar „sa fi” nu are niciun „i” în plus.
Literatura e considerată „sufletul națiunii”, chiar dacă acel suflet vine însoțit de o dislexie gramaticală colectivă. În fond, ce este mai important? Să interpretezi simbolistica operei sau să cunoști diferența dintre „s-au” și „sau”?
O educație literară solidă ar trebui să formeze elevi capabili să se exprime corect, clar și coerent în limba română, să poată naviga prin sensurile textelor, dar și să respecte regulile de bază ale scrisului. Pentru că, în final, semantica și gramatica nu sunt rivale, ci părți esențiale ale aceluiași proces de comunicare și înțelegere.
Matematica – știința supraviețuirii în haos
Profesorii de matematică insistă că disciplina lor este fundamentul universului. Fără ea, ne-am prăbuși cu toții într-un abis al iraționalității, pierduți între decizii proaste și calcule eronate. „Logica matematică este busola care ghidează progresul!”, proclamă susținătorii, de parcă integrarea unei funcții ne-ar putea salva de o criză economică.
Elevii însă nu prea văd conexiunea. Pentru ei, matematica se reduce la o listă de necunoscute: litere care se strecoară în ecuații, tangente fără direcție clară și integrale mai abstracte decât propriul viitor. La ce bun toate astea? Evident, nimeni nu stă să le explice că adevărata utilitate a matematicii nu e în formulele pe care le vom uita, ci în antrenamentul mental care ne învață să ordonăm haosul.
Și aici intervine paradoxul. În loc să fie un laborator al gândirii critice, matematica devine un maraton al memorizării sterile. De ce să stimulezi curiozitatea când poți să ceri elevilor să tocească formule ca pe niște incantații ezoterice? Fără o conexiune clară cu lumea reală, disciplina își pierde din farmec, iar elevii rămân cu o traumă academică și o întrebare obsesivă: „Când voi avea nevoie de asta în viață?”.
Dar, într-o lume ideală – un univers pe care manualele nu-l descriu – matematica ar putea fi altceva: o provocare intelectuală, o călătorie prin labirinturi de logică și creativitate. În acel univers paralel, nimeni nu ar mai întreba la ce folosește matematica. Pur și simplu ar învăța să vadă ordinea ascunsă din haosul cotidian. Sau, mă rog, măcar ar ști unde să pună o virgulă între două cifre.
Istoria – povești vechi pentru un viitor incert
Istoricii intră în scenă cu un arsenal de citate grave, scoase de pe rafturile bibliotecilor. „Cine nu-și cunoaște trecutul, riscă să-și piardă identitatea națională!”, avertizează unii cu solemnitate, în timp ce elevii se pregătesc psihic să memoreze încă o listă interminabilă de ani și tratate. Fiecare domnitor, fiecare război, fiecare pace încheiată pare vital să fie reținută cu exactitate. Contează că elevii confundă uneori bătălia de la Rovine cu cea de la Călugăreni?
Manualele insistă că patriotismul autentic se măsoară în capacitatea de a recita anii de domnie ai voievozilor de pe linia Basarabilor. Nu contează că metodele de predare par rămase de pe vremea fanarioților. Esențial este să știm „cine a semnat Tratatul de la Adrianopol” – o cunoaștere ce ar putea, bineînțeles, schimba soarta unei generații… sau nu.
În tot acest haos cronologic, discuțiile despre cum ar putea istoria să devină relevantă pentru prezent lipsesc cu desăvârșire. Cum să-i învățăm pe elevi să analizeze deciziile și greșelile trecutului pentru a înțelege mai bine lumea de azi? Asta ar fi o cerință prea ambițioasă. Mai bine îi lăsăm să tocească ani și să creadă că „patriotism” înseamnă doar să repete mecanic lecții despre Unirea Principatelor.
Dar poate că un adevărat patriot nu este cel care știe toate datele din manual, ci acela care înțelege lecțiile istoriei și le aplică pentru a construi un viitor mai bun. Patriotismul nu stă în trecut îngropat sub cifre, ci în capacitatea de a extrage sens și direcție din povestea unei națiuni. Dacă doar asta le-am arăta elevilor, poate că orele de istorie nu ar mai fi percepute ca un supliciu, ci ca o călătorie înțeleaptă prin timp.
Chimia și fizica – noi controlăm legile universului… teoretic
Profesorii de științe exacte pășesc în dezbatere siguri că viitorul civilizației stă pe umerii lor. „Fizica și chimia explică tot ce există! Fără ele, n-am avea nici electricitate, nici medicamente, nici tehnologie modernă!”, exclamă entuziasmați. De partea cealaltă, elevii privesc tabloul de formule abstracte ca pe o criptă în care creativitatea lor merge să moară.
Orele de științe sunt adesea o colecție de teorii recitate mecanic, fără vreo legătură directă cu realitatea cotidiană. În loc să fie uimiți de reacții chimice spectaculoase sau demonstrații captivante despre forțele fizice, elevii sunt sufocați de explicații tehnice și ecuații lipsite de context. Cu greu își pot imagina că aceleași concepte ar putea explica de ce avionul rămâne în aer sau cum funcționează bateria telefonului lor.
Predarea științelor ar trebui să înceapă cu realitatea, nu cu abstractul. Dacă elevii ar vedea cum legile fizicii sau chimiei se aplică în viața de zi cu zi – în tehnologie, sănătate sau energie – poate că nu ar mai percepe aceste discipline ca pe niște mistere greu de înțeles. Știința nu ar trebui să fie doar teorie, ci cheia care deschide ochii către lumea din jur.
Educația fizică – mișcarea e vitală, dar cine mai are timp de ea?
Profesorii de sport își intră în rol ca niște antrenori de echipe naționale, convinși că sănătatea fizică este piatra de temelie a succesului în viață. „Fără mișcare, elevii se vor transforma în niște statui sedentare, cu viitorul blocat de obezitate și boli!”, avertizează ei cu gravitate. Mesajul lor este corect, însă se lovește de o realitate neplăcută: mulți elevi își petrec orele de sport inventând scuze medicale sau așteptând nerăbdători pauza pentru a-și verifica telefonul.
Problema nu este că sportul nu ar fi important. Din contră, în era sedentarismului digital, nevoia de activitate fizică este mai mare ca oricând. Însă, abordarea rigidă și repetitivă, bazată pe „doi kilometri de alergare obligatorie” și aceleași exerciții plictisitoare, nu face decât să sporească aversiunea față de orele de educație fizică. Sportul ajunge să fie văzut mai degrabă ca o corvoadă decât ca o modalitate de relaxare și dezvoltare personală.
Într-o lume ideală, educația fizică ar putea deveni un spațiu de explorare a diverselor tipuri de mișcare, de la sporturi de echipă la activități recreative adaptate intereselor elevilor. Dacă elevii ar fi încurajați să găsească o formă de activitate care să le placă și care să le fie utilă pe termen lung, poate că orele de sport n-ar mai fi văzute doar ca o formalitate. Mișcarea fizică nu este doar o disciplină școlară, ci o necesitate esențială pentru sănătatea corpului și a minții – și poate că exact asta ar trebui să înțeleagă toți cei implicați în educație.
Artele – culoarea vieții sau încă o lecție inutilă?
Profeții artei proclamă că fără desen și muzică lumea s-ar prăbuși într-o monotonie gri și lipsită de sens. „Elevii au nevoie de creativitate pentru a se dezvolta armonios!”, spun ei, în timp ce fructierele schițate strâmb și cântecele interpretate fals răsună în sălile de clasă. Teoretic, totul are sens. Practic, 90% dintre elevi își vor uita pensula și partitura imediat după liceu.
Orele de artă ar trebui să fie un spațiu de descoperire, dar, din păcate, ele sunt adesea doar o rutină rigidă. Elevii sunt forțați să respecte tipare standard, învățând să reproducă teme lipsite de relevanță pentru ei. Cine mai are nevoie în era digitală să deseneze o natură statică, când există aplicații care fac asta în două clicuri? Apoi, există și eterna dilemă: „La ce îmi folosește muzica dacă nu am talent?”.
Iar aici stă problema: predarea artelor rareori reușește să se conecteze la realitatea elevilor. În loc să fie un catalizator pentru creativitate, artele devin o formalitate școlară. Se evită explorarea altor forme de expresie modernă – filmul, fotografia, designul digital – în favoarea unor modele învechite.
Dacă vrem să insuflăm dragostea pentru artă, trebuie să le oferim elevilor posibilitatea de a crea liber, fără frica de a respecta „temele clasice”. Să le arătăm cum creativitatea poate fi aplicată în cariere reale și în viața de zi cu zi. Arta nu este doar un exercițiu pentru a completa orarul; este o formă de gândire, o cale de a înțelege și de a exprima lumea. Dar pentru asta, mai întâi, trebuie să ieșim din tiparele… fructierei.
Informatica – viitorul începe cu un Ctrl+C
Profesorii de informatică vin cu un optimism molipsitor: „Programarea este cheia succesului! Cine știe cod, controlează lumea digitală.” Sună bine, nu? Problema apare când elevii, confruntați cu primele lor erori de cod, privesc confuzi ecranul plin de „syntax error” și se întreabă dacă nu cumva tehnologia are ceva personal cu ei. Soluția imediată? Un „salvator” Ctrl+C, Ctrl+V de pe Stack Overflow.
Realitatea este că, pentru mulți, orele de informatică sunt o cursă contra cronometru între resemnare și copiere de cod. În loc să fie fascinați de cum pot crea lucruri noi cu ajutorul tehnologiei, elevii se pierd în sintaxe plictisitoare și probleme tehnice care nu le spun nimic. Cum să înțeleagă ce poate face informatica pentru ei, când totul pare un test continuu de răbdare?
Adevărul e că nu toată lumea trebuie să devină programator. Dar toți au nevoie să înțeleagă cum funcționează lumea digitală în care trăiesc. Informatica ar putea să le ofere această șansă, dacă ar fi predată cu mai multă creativitate și aplicabilitate. De ce să nu le arătăm elevilor cum pot crea o aplicație simplă, o animație sau chiar un joc? Sau cum pot automatiza sarcini plictisitoare?
Dacă ar învăța să vadă tehnologia ca pe un aliat, nu ca pe un inamic, poate că „for loop-ul” n-ar mai părea o enigmă imposibilă. Informatica nu e despre coduri seci, ci despre gândire creativă, despre soluții și explorare. Și poate, în timp, copiatul mecanic de cod va fi înlocuit de bucuria de a crea ceva propriu – chiar dacă începe cu o mică eroare în consolă.
Schimbarea: o revoluție în favoarea elevilor sau o nouă bătălie pentru norme?
Planurile-cadru reprezintă o șansă de a transforma educația într-un mod care să răspundă nevoilor reale ale elevilor. Întrebarea fundamentală este însă următoarea: vom alege să punem elevul în centrul procesului educațional sau vom rămâne captivi într-o nouă bătălie birocratică, în care normele și interesele fiecărei discipline dictează regulile jocului?
Viitoarele dezbateri trebuie să fie mai mult decât simple dispute pentru numărul de ore. Este un moment de răscruce, o șansă de a lăsa în urmă modelul rigid al învățării mecanice și de a deschide drumul către o educație mai aplicată, mai flexibilă, care să stimuleze curiozitatea și creativitatea elevilor.
Sistemul educațional se sprijină pe profesori dedicați, care își fac meseria cu pasiune, har și bucurie. Acei oameni care reușesc să inspire, să creeze legături autentice cu elevii lor și să le ofere motivația de a învăța și de a deveni mai buni. Sunt profesorii iubiți de copii, aceia care își transformă orele de curs în experiențe memorabile, pline de învățături utile pentru viață. Fără acești profesioniști, orice reformă ar rămâne doar o simplă promisiune.
Liceul UMFST din Târgu Mureș poate reprezenta un exemplu funcțional al transformării dorite, printr-o structură curriculară axată pe interdisciplinaritate, inovare didactică și aplicabilitate imediată a cunoștințelor. Dacă reformele vor oferi cadrul normativ și flexibilitatea necesare, acest model poate deveni un etalon de bună practică, demonstrând cum educația poate răspunde dinamic nevoilor actuale și viitoare ale societății.
Privim cu speranță – poate, de data aceasta, vom alege elevii.
În 2025, Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureș celebrează 80 de ani de excelență academică, inovație și deschidere internațională sub motto-ul său inspirator: E pluribus unum.
De-a lungul întregului an, această aniversare va fi marcată printr-o serie de evenimente academice, științifice, culturale și sociale – UMFST 80, care se doresc a fi nu doar un omagiu adus istoriei și realizărilor universității, ci și o sărbătoare a întregului oraș.
Indiferent de timpuri – trecut, prezent sau viitor – cea mai importantă resursă a universității rămân oamenii: profesori vizionari, cercetători dedicați, studenți pasionați și personal administrativ implicat. Ei sunt cei care transformă viziunea în realitate și conferă universității identitatea sa unică, asigurându-i succesul și relevanța în comunitatea locală și internațională.
Comunitatea academică și locuitorii din Târgu Mureș sunt invitați să se alăture acestui an special, care reafirmă rolul universității ca pilon al transformării și progresului în regiune.
Am ajuns la finalul unui capitol important din viața mea politică – o etapă plină de lecții, de experiențe valoroase și de oameni care mi-au arătat, fiecare în felul său, ce înseamnă să lucrezi pentru binele public. A fost o perioadă în care am încercat să găsesc echilibrul între viziunea pe termen lung și mecanismele complexe ale deciziilor politice. Privind în urmă, mă bucur că am avut oportunitatea să mă implic și să fac ceea ce am crezut că este corect pentru comunitatea noastră, pentru universitate și pentru sistemul medical.
În toți acești patru ani, nu am abandonat nicio clipă statutul meu de medic, profesor și rector. Aceste roluri au fost și vor rămâne punctele mele de sprijin și reperele de la care pornesc toate acțiunile mele. Politica a fost doar o platformă suplimentară prin care am încercat să extind ceea ce fac în mod obișnuit – să construiesc, să sprijin și să aduc valoare.
La nivel central, am avut privilegiul de a colabora cu oameni care împărtășesc valori solide și care înțeleg complexitatea proceselor decizionale. Alături de aceștia, am descoperit că politica, atunci când este făcută cu sinceritate și profesionalism, poate genera schimbări reale și durabile. Sunt recunoscător pentru parteneriatele bazate pe respect și dorința comună de a contribui la dezvoltarea țării. Aceste experiențe mi-au demonstrat că există, dincolo de toate provocările, oameni dedicați și bine intenționați care lucrează cu răbdare pentru binele comun.
La nivel local, diferențele de viziune, de abordare și de înțelegere a modului în care politica trebuie să funcționeze au fost, uneori, evidente. Cred că, dincolo de orice, politica ar trebui să se bazeze pe fapte, pe rezultate și pe ceea ce construim concret pentru comunitate. Imaginea sau retorica, oricât de bine construite, nu pot înlocui munca onestă și angajamentul față de un scop comun.
Fiecare dintre noi are propriul mod de a înțelege și de a face politică, iar diferențele acestea sunt firești, chiar dacă uneori complică lucrurile. Totuși, sunt convins că timpul și rezultatele vor arăta unde s-a acționat corect și unde nu.
Pentru mine, prioritatea a fost întotdeauna universitatea. În toți acești ani, am încercat să o pun în prim-plan, să o protejez și să îi ofer recunoașterea pe care o merită. Cred că, de cele mai multe ori, am reușit, chiar dacă nu întotdeauna a fost ușor. Am simțit adesea că jonglez cu mai multe responsabilități simultan, dar am făcut-o cu convingerea că UMFST este o instituție care poate inspira și transforma. Este o universitate care deranjează, poate, tocmai prin progresul său, dar care continuă să fie un far al excelenței.
Celor care ne-au susținut, fie prin colaborare directă, fie prin deschiderea față de inițiativele noastre, le mulțumesc. Susținerea lor, bazată pe încredere și pe valori comune, este esențială pentru ceea ce urmează să construim. Celor care au fost mai rezervați, le respect poziția, dar îi invit să reflecteze asupra a ceea ce contează cu adevărat, chiar și în politică: rezultatele.
Aceasta nu este o încheiere, ci mai degrabă o tranziție către alte moduri de a contribui la comunitate și la dezvoltarea educației și a sănătății și chiar o revenire, pe de-a-ntregul, la vechea matcă. UMFST va continua să crească, să inoveze și să inspire, iar eu voi rămâne același – un om dedicat oamenilor, ideilor bune și progresului.
Mulțumesc tuturor celor care au fost alături de mine în acest parcurs. Împreună putem realiza mult mai multe!
Rectorul Universităţii de Medicină, Farmacie, Ştiinţe şi Tehnologie (UMFST) „George Emil Palade” din Târgu Mureş, prof. dr. Leonard Azamfirei, a declarat, joi seara, că spitalul universităţii, primul smart hospital din România, va fi construit rapid şi va fi unic în Europa de Est.
„Anul trecut vorbeam despre un proiect, un plan bine conturat şi pentru că nu trăim în lumea viselor, astăzi vorbim deja despre o realitate, despre utilaje care au început să lucreze, despre termene asumate contractual, despre dotări de top, despre relaţii cu marile companii de tehnologie medicală interesate să vină în Târgu Mureş, mai exact în universitate, nu doar pentru business, ci pentru mult mai mult, pentru dezvoltare, pentru a crea aici, împreună, în Târgu Mureş, plusvaloare. Şi nu doar atât, Guvernul României a aprobat de curând un memorandum, la iniţiativa Ministerului Cercetării, Dezvoltării şi Inovării şi a Ministerului Sănătăţii, după un concept al nostru, prin care spitalul UMFST devine spital pilot pentru România, ca primul spital inteligent – smart hospital. Conceptul de smart hospital nu este unul de marketing, ci unul foarte bine definit la nivel internaţional şi deja a generat nu doar curiozitate, dar şi mult interes din partea multor entităţi internaţionale. Vă asigur pe toţi că acest spital se va construi rapid, că va fi unic în Europa de Est, nu doar prin tehnologia sa, dar mai ales prin filosofia care va sta în spatele său”, a declarat Leonard Azamfirei, cu ocazia prezentării raportului anual al instituţiei de învăţământ superior.
Termenul final de execuţie pentru noul spital universitar al UMFST, realizat cu fonduri PNRR la Livezeni, este decembrie 2025, iar primul trimestru din 2026 este termenul pentru punerea în funcţiune.
Totodată, rectorul Azamfirei a arătat că în urmă cu un an vorbea despre o listă lungă de proiecte pentru care Universitatea a aplicat sau era în curs de a aplica pentru obţinerea finanţării şi că în acest an absolut toate proiectele depuse au avut succes, valoarea proiectelor câştigate de către UMFST fiind în prezent de peste 100 milioane de euro.
„Am semnat contracte de finanţare în 2024 sau am fost declaraţi acceptaţi pentru finanţare pentru Ergopolis – Centrul de învăţământ tehnic dual, contract semnat de 30 de milioane de euro, aflat în faza evaluării ofertelor de proiectare şi execuţie. Centrul de Formare Medicală Postuniversitară, contract semnat de 12 milioane de euro, aflat în faza de pregătire a documentaţiei de licitaţie. Noua Bibliotecă Centrală Universitară, contract semnat de 12 milioane de euro, aflată în faza de pregătire a documentaţiei de licitaţie; Centrul didactic de pe strada Mărăşti, contract semnat de 6 milioane de euro; Ambulatoriul din cadrul statului UMFST, contract în derulare de 6 milioane de euro; Dotarea sălilor de operaţii şi a secţiei ATI din cadrul spitalului UMFST pentru prevenirea infectării nosocomiale, contract în derulare de 6 milioane de euro; Digitalizarea procesului educaţional cu opt componente de contract în derulare de 6 milioane de euro; University Forum, la fostul mall, proiect de reabilitare câştigat în valoare de 6 milioane de euro, al cărui contract îl voi semna, marţi, la Ministerul Educaţiei”, a precizat prof. dr. Azamfirei.
Între proiectele menţionate de rector se mai regăseşte reabilitarea unui cămin studenţesc, construirea unui cămin nou, reabilitarea şi dotarea clădirilor de pe strada Nicolae Iorga, Campusul universitar al extensiei UMFST din Bistriţa şi altele.
„Pe lângă aceste proiecte, dar şi altele nemenţionate aici şi mă refer la proiectele mari de cercetare, aşteaptă evaluarea încă o serie de proiecte de reabilitare energetică, de dotare, de construcţie a unui centru de date, a unui cloud universitar cu valori semnificative, de aproximativ 150 de milioane de euro. Vă spun toate acestea nu pentru a vă îndemna să calculaţi, ci doar să înţelegeţi că la nivelul administraţiei actuale a universităţii nu avem o grădină a bunicii în care proiectele apar de la sine şi cresc fără efort, ci că fiecare oportunitate de finanţare care apare este folosită. Şi că echipa actuală, fie cea de la proiecte, fie cea de la administrativ, împreună cu experţii din domeniile acoperite, au un ritm de lucru, o expertiză şi o eficienţă pe care trebuie toţi să le cunoaşteţi şi să le apreciaţi”, a subliniat Leonard Azamfirei.
Rectorul UMFST Târgu Mureş a precizat că a citit cu amuzament, în ultimele săptămâni de campanie electorală, câţi s-au lăudat cu proiectele universităţii, însă în realitate nu au avut niciun merit. „Nu mă refer la autorităţi, care au fost alături de noi pentru avize, pentru autorizaţii, pentru consultanţă, pentru suport instituţional. Şi vă mulţumesc foarte mult acestora, ci mă refeream doar la speculanţii de imagine. Dacă am învăţat ceva în acest an, e că succesul are mulţi prieteni, dar la săpatul fundaţiei suntem mereu aceeaşi”, a accentuat Leonard Azamfirei.
Vizite de lucru la Seoul National University Hospital (SNUH), Korea University Guro Hospital și Yongin Severance Hospital, cele mai importante și înalt tehnologizate spitale universitare din Coreea de Sud.
Digitalisation for people – un fapt deja prezent într-un sistem medical în care tehnologia aferentă unui smart hospital/spital inteligent, așa cum va fi și Spitalul UMFST din Târgu Mureș, deja a devenit realitate. Interacțiunea mediatǎ de tehnologie dintre pacient și cadrele medicale, trasabilitatea fiecărui proces, gestionarea datelor și fluxurilor, soluțiile robotice terapeutice și de suport administrativ, comunicarea și interoperabilitatea fiecǎrui sistem au fost teme de discuții și prezentǎri de posibile soluții.
Întâlnirile directe cu conducerile acestor spitale au arătat deschidere maximǎ de colaborare prin consultanță, implicare în designul și implementarea acestui concept unic de digitalizare pentru România dar și pentru extinderea schimburilor academice. Vor urma vizite de lucru în Târgu Mureș și realizarea unor demersuri administrative concrete.
Proiectul Spitalului UMFST din Târgu Mureș – smart hospital, este susținut de Ministerul Cercetǎrii, Inovǎrii și Digitalizării și de Ministerul Sǎnătǎții din România.
Întreaga vizitǎ a fost posibilǎ prin implicarea Ministerului Afacerilor Externe din România și a demersurilor excepționale fǎcute de ambasadorul României în Coreea de Sud, E. S. dl. Cezar Armeanu.
La mai bine de doi ani de la obținerea statutului de țară candidată la aderarea la Uniunea Europeană, Republica Moldova ajunge, astăzi, 20 octombrie, în fața unui pas istoric: referendumul constituțional în vederea aderării la UE. În cazul în care referendumul va fi validat și cel puțin jumătate dintre moldoveni vor vota pro, integrarea în UE va deveni un „obiectiv strategic”, iar identitatea locuitorilor țării va fi „europeană”.
Miza geopolitică a acestui scrutin este uriașă, chiar dacă Republica Moldova a pus deja un picior în UE și a înțeles beneficiile aderării la blocul comunitar. În 2014 s-a liberalizat regimul de vize cu UE și tot atunci s-a semnat Acordul de Asociere cu UE. În 2016 a intrat în vigoare Acordul de Liber Schimb dintre UE și Republica Moldova, care a reorientat masiv exporturile moldovenești către piața europeană, eliberându-se, astfel, de șantajul economic al Moscovei. Ruptura de piața energetică răsăriteană a fost mai dificilă, dar de mai bine de doi ani regimul de la Chișinău nu mai cumpără gaze de la Gazprom, iar la finalul anului viitor este programată decuplarea de Centrala Electrică de la Cuciurgan, controlată de regimul separatist pro-rus de la Tiraspol, Republica Moldova urmând a se conecta, prin România, la sistemul energetic al UE.
În mod paradoxal, chiar dacă separatismul transnistrean, întreținut artificial de Rusia, reprezintă una dintre cele mai mari piedici în procesul de aderare, peste 70% din exporturile regiunii erau absorbite de piața europeană în 2023, iar în 2024 s-au ridicat la 80%, semn că gravitația economică a UE relativizează retorica oficială a regimului de la Tiraspol.
Republica Moldova a depus eforturi uriașe pentru a ieși din zona de influență a Rusiei și pentru a diminua liniile interne ale frontului, care au fost și sunt folosite pentru adâncirea unor clivaje etnice și pentru dizolvarea identității naționale. Scrutinul de astăzi nu înseamnă doar fortificarea pro-europeană a Republicii Moldova, ci și desprinderea definitivă de perioada tulbure a tranziției post-sovietice.
Locul Republicii Moldova este pe harta Uniunii Europene.
Educația autentică înseamnă cunoaștere, gândire, cercetare, deliberare și, nu în ultimul rând, democrație. Educația este un veritabil „laborator de excelență”, locul în care se intersectează interogațiile celor vechi și ale celor care scrutează viitorul, tărâmul meditațiilor transversale în istorie, literatură, arte vizuale, știință și filosofie. Educația nu poate fi redusă la simpla predare, adică la transmiterea cu sau fără duh a unui set de informații, ci trebuie să fie însoțire și îndrumare pe calea cunoașterii și a devenirii intelectuale.
Nu de puține ori în istorie, educația a fost folosită pentru înregimentarea individului în anumite tipare de gândire, ca instrument de modelare a „materialului uman” care urma să construiască un nou tip de societate. Marile utopii politice nu se pot imagina în absența unei tehnici a dresajului, un soi de educație menită să forjeze individul într-o simplă piesă a mașinăriei sociale.
Astăzi, cu ocazia Zilei Mondiale a Educației, să medităm mai mult la valorile și principiile fundamentale care ghidează filosofia educației și care ne indică direcția zilei de mâine.
Rectorul Universităţii de Medicină, Farmacie, Ştiinţă şi Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureş, profesor doctor Leonard Azamfirei, a declarat, joi, în deschiderea celei de-a XIV-a Conferinţe de Genetică Medicală, cu participare internaţională, că medicina personalizată este cheia viitorului în acest domeniu.
„Mă gândeam că sunteţi poate cea mai paradoxală disciplină pe care o are medicină, pentru că, deşi sunteţi poate printre cei mai riguroşi în a da certitudini prin secvenţieri şi prin formulele pe care le aveţi, sunteţi cei mai plini de probabilităţi, fie că sunt probabilităţi dominante sau recesive. Şi de aceea, până la urmă, aş spune că avem noi, medicina, şi o perspectivă aproape filosofică avându-vă în interiorul nostru, pentru că ne arătaţi cât de complecşi suntem. Nu doar prin consecinţa unor lanţuri de ADN, care apoi îşi desăvârşesc rostul şi până la urmă şi prin faptul că fiecare dintre noi, într-un fel sau altul, suntem consecinţa unor alegeri pe care le facem în viaţă, fie că sunt profesionale, fie că sunt personale. Văd, de asemenea, cât de mare dorinţă de progres există în domeniul dumneavoastră. Vorbeaţi despre medicina personalizată. Eu cred foarte mult în viitorul acestei medicini personalizate, pentru că aici văd a fi cheia viitorului medicinei”, a afirmat Leonard Azamfirei.
Preşedintele Societăţii Române de Genetică Medicală, profesor doctor Florin Burada, susţine că prin conferinţa de la Târgu Mureş geneticienii din toată ţara îşi manifestă angajamentul pe termen lung faţă de acest domeniu în evoluţie, în ultimul deceniu realizându-se progrese fără precedent în tehnologiile genetice.
„Genetica rezolvă multe din provocările complexe ale medicinei, nu numai în descifrarea mecanismelor bolilor, dar revoluţionează şi modul în care prevenim, diagnosticăm şi tratăm. În ultimul deceniu s-au făcut progrese fără precedent în tehnologiile genetice şi acest lucru este foarte vizibil în ceea ce priveşte secvenţierea de nouă generaţie este mai accesibilă, este mai răspândită, este mai rafinată şi cu profunde implicaţii pozitive în diagnosticul precoce, în tratamentul ţintit şi în evaluarea riscului. Agenda conferinţei este plină de sesiuni şi comunicări care reflectă interesele şi preocupările noastre diferite şi este foarte bine să profităm de această oportunitate pentru a lega noi colaborări, pentru a stabili parteneriate, dar, mai presus de toate, să continuăm să lucrăm cu colegialitate şi cu determinare, având credinţa că ceea ce facem este important şi că rezultatele noastre pot să schimbe vieţi. Munca şi expertiza noastră nu au fost niciodată atât de importante ca acum şi sperăm că lucrul acesta să se reflecte şi în deciziile autorităţilor locale şi centrale”, a subliniat dr. Florin Burada.
Şefa catedrei de Genetică din cadrul UMFST Târgu Mureş, dr. Claudia Bănescu, a arătat că genetica medicală este o provocare continuă şi o sursă inepuizabilă de optimism şi speranţă, mai ales că pacienţii cu boli rare, care nu aveau nicio şansă până nu demult, pot beneficia acum de terapii personalizate.
„Diagnosticul genetic, după cum ştim cu toţii, este unul complex, care necesită o abordare multidisciplinară, în care colaborarea între specialişti este esenţială pentru a ajunge la un diagnostic corect. Această colaborare este dovada şi a diagnosticului şi a terapiei personalizate de care beneficiază pacienţii noştri. După cum ştim, genetica medicală este o provocare continuă, dar şi o sursă inepuizabilă de optimism şi speranţă. Pacienţii cu boli rare care până nu demult nu aveau nicio speranţă, acum, întrevăd luminiţa de la capătul tunelului prin terapia personalizată care a început să apară şi pentru aceste patologii cu determinism genetic”, a spus dr. Claudia Bănescu.
Conferinţa de Genetică Medicală, desfăşurată în premieră la Târgu Mureş, reuneşte specialişti din toate centrele universitare din ţară şi abordează o gamă variată de domenii, pornind de la oncogenetică la genetica prenatală, genetica dizabilităţii intelectuale, dar abordează şi tehnicile noi de diagnostic şi metodele noi de terapie genetică.
Cea de-a XIV-a Conferinţă de Genetică Medicală, cu participare internaţională, organizată de Societatea Română de Genetică Medicală şi UMFST Târgu Mureş, se va desfăşura până sâmbătă.
Evenimentul de la Târgu Mureş se adresează deopotrivă profesioniştilor şi beneficiarilor domeniului medical interesaţi de patologia genetică. AGERPRES
Rectorul Universităţii de Medicină, Farmacie, Ştiinţe şi Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureş, Leonard Azamfirei, a declarat, luni, în cadrul ceremoniei de deschidere a anului universitar, că instituţia a reuşit un record, prin intrarea în anul I a celui mai mare număr de studenţi din istoria UMFST, aproximativ 4.000.
„Astăzi intră în universitate aproape 4.000 de studenţi în anul întâi. Dintre aceştia, 3.225 sunt la programele de licenţă. Este cel mai mare număr de studenţi care intră în anul I din istoria acestei universităţi. Privim acest lucru nu doar prin prisma cantităţii, a numărului de studenţi, ci mai ales printr-un mesaj de interes, de preţuire, de încredere pe care cei care vin la UMFST Târgu Mureş ni-l dau prin această deschidere pe care o avem astăzi. Niciodată această sală n-a fost mai frumoasă ca astăzi, când văd în faţa mea studenţi, cadre didactice, cadre militare, părinţi. Universitatea de astăzi capătă viaţă, aşa cum şi oraşul Târgu Mureş capătă vibraţie începând cu această zi în care deschidem anul universitar. Bănuiesc că sunt argumente puternice pentru ca autorităţile locale să înţeleagă că acesta este un oraş universitar prin definiţie, prin el însuşi, şi această titulatură trebuie să o regăsim nu doar în vorbe, ci şi ceea ce se întâmplă pentru universitate, pentru oraş”, a declarat Leonard Azamfirei.
Rectorul a spus că noul an universitar la UMFST Târgu Mureş începe cu o serie de noutăţi, cu programe noi de studii, cum ar fi un program de licenţă în domeniul psihologiei, o serie de programe noi de studii de nivel masteral, şi anume Medical Humanity, asistenţă medicală militară, farmaco-vigilenţă şi asistenţă medicală specializată.
El a subliniat că noul an universitar începe şi cu reglementări noi, unele fiind consecinţa legii învăţământului superior, care urmează să fie aplicate progresiv în fiecare instituţie, însă altele, care derivă din angajamentul administraţiei universităţii, pentru aplicarea reformei RESTRART IQ.
„RESTRART IQ este reforma care merge până în profunzimea învăţământului universitar în cadrul acestei universităţi. Începem anul universitar cu reglementări noi în ce priveşte învăţământul clinic, cu reglementări noi în ceea ce priveşte formarea şi promovarea în cariera didactică şi universitară, cu ceea ce trebuie să facem pentru ca să fim o universitate relevantă nu doar la nivel naţional, ci şi la nivel internaţional”, a subliniat rectorul.
Leonard Azamfirei a amintit că vor continua şi se vor finaliza o parte dintre proiectele începute, cum ar fi şi un cămin studenţesc nou, cu 260 de locuri.
În plus, susţine rectorul, UMFST va începe şi construcţia spitalului universităţii şi va implementa alte numeroase proiecte de dezvoltare. AGERPRES/
„Un copil, un profesor, un stilou și o carte pot schimba lumea. Educația este singura soluție.” (Malala Yousafzai, 17 ani – cea mai tânără laureată din istoria Premiilor Nobel)
În urmă cu trei ani mi-a căzut sub ochi un studiu realizat de Deloitte România care arăta că fiecare leu pe care statul român îl investește într-un ciclu complet de educație generează un venit de opt lei pentru buget sub formă de taxe, impozite și contribuții. În plus, contribuțiile persoanelor fizice la buget cresc odată cu educația, deci randamentul investiției depășește pragul de 700%. Pe de altă parte, lipsa accesului la educație are un cost pe care, într-un fel sau altul, statul va trebui să îl suporte, adică noi toți.
Coroborând concluziile studiului Deloitte România cu alte studii internaționale care au demonstrat că un an de școală în plus duce la creșterea veniturilor cu 8 – 9% și la scăderea cu 8% a riscului de apariție a unor probleme de sănătate, devine lesne de concluzionat că un nivel de educație ridicat prezintă beneficii atât la nivel individual, cât și la nivel societal.
Cifrele și studiile sunt uneori plictisitoare, cu atât mai mult cu cât am convingerea că datele statistice în sine doar întăresc niște convingeri preexistente și nu pot să-i convertească pe sceptici în apologeți ai educației formale. Am prezentat totuși aceste informații pentru a evidenția, încă o dată, prioritatea maximă pe care o văd în dezvoltarea sistemului de învățământ, care este o investiție în viitorul economiei, în progresul și bunăstarea acestei țări.
Cu aceste gânduri în minte și cu multe alte argumente pe masă, a apărut ideea înființării unui liceu în cadrul UMFST “G. E. Palade” din Târgu Mureș. Fiind vorba de un liceu de stat, care beneficiază de baza materială a universității și, parțial, de resursa de cadre didactice din învățământul universitar, nu bănuiam că proiectul poate fi împiedicat de diverse interese locale meschine. A fost nevoie de o decizie a instanței pentru ca dreptul la educație al unor elevi să fie asigurat în cadrul Liceului UMFST.
Asemenea Malalei Yousafzai și a multor altora, am convingerea că educația este singura soluție pentru viitor. Din păcate, în România zilelor noastre încă își mai fac veacul funcționari înarmați cu ștampile, pentru care dreptul copilului la educație nu constituie un argument convingător. Aștept ca mulți alții, să apună vremea celor care nu au înțeles că o educație mai bună înseamnă o economie mai puternică, o sănătate mai bună, un nivel de sărăcie mai scăzut și, nu în ultimul rând, o mai bună guvernare și o democrație mai puternică.
A venit momentul ca elevii care au absolvit anul acesta clasa a VIII-a și care au susținut Evaluarea Națională să poată completa fișele de admitere la liceu 2024 și să opteze pentru Liceul UMFST.
Școala de Medicină a Universității Johns Hopkins din Statele Unite ale Americii se clasează în mod constant printre cele mai bune din lume în domeniul educației. Răzvan Azamfirei se poate mândri și cu premiul Samuel Novey Writing.
Vă redam mai jos un interviu acordat de Răzvan Azamfirei pentru Punctul.ro în anul 2019.
Lui Răzvan Azamfirei îi este pe cât de ușor pe atât de greu. Privind superficial spre el ai putea spune că e băiatul lui tata, și tata e rectorul UMFST. Nu e chiar așa.
Răzvan Azamfirei a reușit acolo unde tatăl său nu l-ar fi putut ajuta nici dacă ar fi vrut. Dacă e să mă întrebați pe mine aș spune că Răzvan așa și-a plănuit viața de la bun început: să reușească acolo unde nu stă în umbra părintelui.
Vă invit la un interviu cu unul dintre cei mai capabili tineri pe care i-am întâlnit …
Rep.: Încep cu o întrebare grea având în vedere că știu câte ceva din parcursul tău în viață: Cum definești succesul în general?
Răzvan Azamfirei: Nu cred că putem vorbi de o definiție universală a succesului și nici de un drum clasic spre succes. Cert e că trebuie să treci prin insucces sau eșec, poate de mai multe ori, ca să ajungi la succes.
Și eu îmi pun această întrebare de câțiva ani fără a avea un răspuns concret. Momentan văd succesul prin perspectiva de a face ceva ce te împlinește pe tine, a face ceea ce îți place și a face performanță în ceea ce îți place. Am observat în comportamentul multor oameni de succes faptul că deși societatea consideră că au succes, ei înșiși nu vor considera niciodată că sunt oameni de succes sau împliniți, deoarece tot timpul vor avea ceva de schimbat sau își vor dori ceva ce nu au.
Rep: Tu ai succes? Te-ai întâlnit cu el?
R. A.: Personal nu pot să spun că sunt extraordinar de mulțumit de stadiul în care mă aflu. Într-adevăr am avut niște realizări dar acestea au mai mult o valoare extrinsecă pe care societatea o atribuie.
Rep: Aș vrea să aflu cine au fost mentorii tăi? Sunt convins că din educația de acasă pornește totul, dar sunt sigur că au fost și alte ”scântei” care te-au ghidat pe un drum de succes …
R.A.: Aceasta este o întrebare relativ dificilă pentru că nu sunt o persoană care încearcă în mod activ să emuleze lucrurile sau traiectoriile altor persoane. Încerc să mă feresc de diverse persoane care încearcă să vândă sau să își prezinte rețetele lor de succes ca fiind sine qua non pentru a îl atinge. Parcursul fiecăruia în viață este mult mai complicat decât îl prezintă unii. Din această cauză mă feresc să identific modele care merită clonate. Cu toate acestea, impactul celor din jurul meu a fost foarte semnificativ, chiar dacă nu folosesc sintagme artificiale pentru a îi descrie. Personal, am încercat să învăț cât mai mult de la cei din jurul meu, fie că ei sunt profesori, colegi sau studenți cărora le-am predat. Fiecare persoană cu care am interacționat în ultimii ani mi-a oferit lecții de viață fără de care nu aș fi ajuns în locul în care sunt acum.
Îmi este puțin greu să răspund la a doua parte a întrebării. Poți citi 1000 de cărți, dar dacă nu ai disponibilitatea de a admite când ideile pe care le ai sunt greșite, totul este degeaba. Lectura, dincolo de faza copilăriei, trebuie să fie un mod prin care să ne informăm, dar și să testăm validitatea și corectitudinea concepțiilor pe care le avem. Cu toate acestea spuse, una din cărțile mele preferate este Dune de Frank Herbert. Pe filiera non-ficțiune, aș recomanda ”The Undoing Project” de Michael Lewis și ”Homeward” de Bruce Western.
Rep: Explică puțin situația ta actuală: ce înseamnă să fii student la Yale și reușita de a fi admis în cea mai prestigioasă școală de medicină, o recunoaștere a muncii pe care ai depus-o până acum. Un nou început de drum …
R.A.: Am absolvit Yale University cu o licență și un masterat în biologie moleculară și celulară. Fiecare pas până în acest moment a fost destul de dificil, cu multe obstacole pe care, cu ajutorul celor din jurul meu, le-am depășit. În anul în care am fost admis, au aplicat aprox. 30.000 de studenți, în jur de 150 de studenți străini din 60 de țări fiind admiși. Cu susținerea părinților, a profesorilor (Sorin Mărgăraș, Silvia Imre dar și profesorii de la Liceul Teoretic Omega) am reușit să fiu printre cei 150 de studenți. Am decis să aleg departamentul de biologie moleculară și celulară, unde 2 ani mai târziu am fost admis într-un program combinat de licență și master care condensează cei 4 ani de licență și 2 ani de master în doar 4 ani. În penultimul an, am susținut examenul de admitere la programul de medicină (MCAT) unde am obținut unul dintre cele mai mari scoruri din SUA. Competiția pentru admitere la școala medicală este mult mai acerbă, fiind foarte puține locuri disponibile, si mult mai grea pentru cei care nu au cetățenie americană. Din fericire am fost acceptat la multiple facultăți de medicină: Johns Hopkins, Columbia, Vanderbilt, Case Western, Northwestern și University of Connecticut, la multe dintre ele cu burse care acoperă complet taxele de școlarizare. Am ales John Hopkins si am fost ales de JH, probabil cea mai bună facultate de Medicina din SUA, datorită performanței atât în zona clinică cât și în zona de cercetare.
De altfel, sistemul de finanțare a unor universități din USA permite studenților care fac performanță să își acopere taxele de școlarizare prin o serie de formule de suport de care si eu am beneficiat astfel încât, ar fi fost mai costistitor pentru mine să fac facultatea în Europa decât în SUA.
Rep.: În viață ai luat parte la un moment interesant când în spațiul a câteva minute ai decis care dintre victimele unui accident soldat cu victime multiple, are șansele cele mai mari de supraviețuire, ai acționat și ai salvat/o. Îți lipsește această parte de ”practică”, de muncă practică?
R.A: Da, într-o oarecare măsură îmi lipsește partea practică, pentru că atunci când faci un efort pur intelectual este destul de complicat să știi de ce faci acel efort. În medicină, în timpul facultății, ca toți studenții trebuie să stai și să înveți, iar una dintre modalitățile prin care reușești să te motivezi să continui să înveți este gândul că ulterior vei pune toate aceste lucruri în aplicare.
Partea practică este plină de adrenalină deoarece știi că ceea ce faci are un impact, partea teoretică este puțin ”ezoterică” impactul lucrurilor se crează doar în imaginație. Voluntariatul la SMURD, personal mi-a fost foarte util în ceea ce privește partea practică. În cadrul Facultății de medicină, unii studenți merg la medicină pentru că acesta este drumul ales personal sau parinții lor fiind doctori i-au îndrumat pe acest drum. Medicina nu este un domeniu în care reusești doar pentru că ți-a fost indicat din exterior să alegi acest drum, din perspectiva mea accentul trebuie pus mult mai mult pe motivația studenților înainte de a intra la facultatea de medicină, pentru a nu exista acele persoane care după 6 ani de facultate ajung la concluzia ca nu acest lucru vor să îl facă, fiind nefericiți pe tot parcursul vieții.
Văd voluntariatul și expunerea la ceea ce se întâmplă în sistemul medical ca fiind de mare ajutor pentru a concluziona dacă asta este ceea ce vrei să faci.
Rep: Aș vrea să-ți aflu părerea despre trei subiecte pe care le-ai observat personal:
a) corupția România versus corupția SUA
R.A.: Corupția există peste tot. Aș vrea să fac o distincție între mica corupție, șpaga de zi cu zi, evaziunea fiscală făcută de magazinul de la colțul blocului, și corupția pe o scară mult mai largă în achiziții publice, proiecte de infrastructură. Ultimele se regăsesc peste tot, dar corupția de zi cu zi este una dintre problemele care afectează România într-o măsură mult mai perfidă pentru că a intrat într-un fel, în ADN-ul nostru, face parte din cotidian. Mica corupție, evaziunea fiscală, un ”hai lasă boss că se poate și așa”, distrug complet mediul de afaceri. De ce aș veni eu să investesc bani, să muncesc când unu la mână, statul va folosi taxele și impozitele plătite de mine să-și finanțeze măsurile populiste și pomenile electorale, doi la mână întreaga societate este atât de obișnuită cu corupția și cu șpaga, încât corectitudinea te pune într-un continuu dezavantaj. Corupția există și în SUA, dar ea (de obicei) este taxată foarte repede atât din punct de vedere legal, dar și la cabina de vot. SUA nu ii considera pe cei care s-au învârtit, care au fost șmecheri, ca fiind oameni de succes sau modele, iar sistemul judiciar este deasupra oricui.
Rep: b) cercetarea în România versus cercetarea în SUA
R.A.: Cercetarea nu poate exista fără finanțare. În România, finanțarea este la un nivel foarte redus comparativ cu SUA, iar asta duce la lipsa performanței. Nu poți aștepta performanță de top de la universități, când finanțarea acestora este infinit mai mică decât a celor din țările dezvoltate. Cu toate acestea, ceea ce reușesc unii cercetători din România să realizeze este extraordinar. Resursa umană există și așteptă ce? Așteaptă finanțare, și așteaptă respect de la autorități. Sunt în schimb foarte optimist în legătură cu viitorul cercetării în România. Știu de existența unor planuri de revitalizare a cercetării în România, de implicare majoră a studenților în aceste programe și sunt sigur că dacă vor avea susținere instituțională și guvernamentală, producția științifică în Tîrgu Mureș și România va crește semnificativ.
Sigur, aici vorbesc de cercetarea făcută în mod etic și respectând standardele internaționale de cercetare, unde din nefericire România nu are cea mai bună reputație. Pentru a reconstrui imaginea cercetării din România pe plan internațional, trebuie creată o cultură a eticii în cercetare care să fie transmisă generațiilor actuale, care sa aibă mecanisme de reglare și de control și care să sancționeze drastic abaterile.
Rep: c) sistemul de învățământ superior medical România versus cel din SUA
R.A.: Ciclul Krebs, schema de tratament pentru hipertensiunea arterială este predată în esență la fel și în România și în SUA. Două diferențe între cele două sisteme: maturitatea studenților și o continuă îmbunătățire a metodelor de predare.
Vârsta medie a studenților de anul 1 în școala medicală este de 24 de ani în SUA, în România undeva la 19-20 de ani. Nivelul de maturitate este mult diferit iar obstacolele și cerințele impuse de sistem duc la eliminarea unui număr larg de studenți care sunt atrași de medicină dar nu au motivația sau pregătirea corectă. Mi se pare absurd să te aștepți de la un proaspăt absolvent de liceu să fie sigur la vârsta de 19 ani că vrea să trateze pacienți, în condițiile în care majoritatea nu au avut nici un contact serios cu sistemul medical. Mai mult de atât sistemul prin care sunt admiși studenții la facultățile de medicină, consider că nu este axat pe lucrurile necesare. Fără a intra în prea multe detalii, în SUA performanța de la examenul de admitere nu a fost corelată în mod semnificativ cu succesul profesional. Un student care ia nota 8 la examenul de admitere nu este mai puțin capabil decât un student cu nota 9.50. Un medic bun nu este obligatoriu un savant, un erudit; calitățile lui personale, modul în care interacționează cu pacienții și cu colegii sunt cel puțin la fel de importante ca și cunoștințele academice. Un examen nu trebuie să fie singurul mod prin care studenții sunt admiși; este o modalitate bună prin care te poți asigura că un student are capacitatea intelectuală să absolve în facultate, dar candidații trebuie priviți din perspectiva tuturor calităților personale.
În privința stilului de predare, în SUA se pune foarte mult accent pe modalități de învățare active. Numeroase studii au demonstrat că metodele de învățare active (case-based learning, problem-based learning, team-based learning) duc la o înțelegere mult mai profundă și de lungă durată decât un stil de predare clasic. Unele universități din România au introdus aceste strategii în curiculă dar implementarea lor este dificilă, din cauza refuzului profesorilor de a-și schimba modalitatea de predare, refuz care vine fie din suficiență, din comoditate sau chiar din incapacitate. Învățatul pe de rost, întrebările care necesită doar redarea unor noțiuni nu reprezintă cu adevărat învățare. În medicină, de exemplu, pacientul nu te va pune să reciți Clasificarea Killip a infarctului miocardic acut, dar ca și medic trebuie să înțelegi că este o modalitate de stratificare a riscului ducând la schimbarea management-ului bolii. Medicina este într-o schimbare continuă, iar cei care refuză să evolueze cu sistemul vor fi lăsați în urmă.
Rep.: Să rămânem puțin în zona cercetării. Care este părerea ta privind spre modalitățile alternative de tratament și prevenție, mai puțin răspândite în România dar utilizate din ce în ce mai mult în Europa. De exemplu, cancerul. Azi în medicină vorbim de minim 2 aspecte: moștenirea genetică și mai ales cum îți ”hrănești” mintea și corpul cu emoții, gânduri, alimentație sănătoasă și în proporții sănătoase etc. Anterior, în urmă cu câțiva ani, se accentua doar partea genetică, în prezent au apărut factori noi. Ce părere ai?
R.A.: În ultimii zece ani s-a schimbat puțin paradigma, foarte multe boli inclusiv cancerul, sunt privite din perspectiva componentei genetice și a factorilor din mediul înconjurător. Componenta genetică nu poate fi controlată, putem doar să ne informăm cu privire la existența riscurilor aferente factorilor genetici, de exemplu în cancerul de sân sunt mutațiile BRCA și știind de existența acestei mutații statistic vorbind șansele de a face cancer sunt mult mai mari indiferent de atenția acordată unui stil de viață sănătos.
În corpul nostru apar diferite feluri de mutații foarte des, aceste mutații pot fi corectate rapid de sistemul celular, dar dacă mutația apare în anumite zone se poate declanșa cancerul. Aceste mutații, fiind probabilistice, apar mult mai des în situațiile expunerii la factorii mutageni ca de exemplu: radiații, substanțe cancerogene, stres etc.
Ideea din spatele unui stil de viață sănătos este de a reduce expunerea și a scădea probilitatea de a face cancer.
În sfera medicinei sunt foarte multe informații eronate, terapiile alternative fiind de multe ori utile, nu consider că un stil de viață sănătos reprezintă o terapie alternativă ci mai mult o recomandare pe care orice medic ar trebui să o indice pacienților. Discutând de noua medicină germanică sau alte ideologii puțin imaginate, nu consider că ar trebui să intre în discuție când dezbatem tratamentul cancerului. La momentul actual pe glob avem parte de un nivel ridicat de neîncredere în sistemul medical, rezultând o înlocuire a terapiilor convenționale cu cele alternative. Terapia convențională nu poate fi înlocuită de terapiile alternative deoarece orice tratament care se aplică pacientului, în mod normal și etic, trebuie să se bazeze pe o serie de studii, după regula: tratamentul X se aplică pentru boala Y pentru a obține rezultatul Z. Această regulă de multe ori nu apare pe partea terapiilor alternative, sau dacă apare, conține informații interpretate greșit.
Tratamentele alternative care prezintă un grad ridicat de eficiență de obicei sunt incluse în medicina tradițională și sunt acceptate ca și tratamente convenționale. În medicina chinezească sunt studii științifice care conferă o oarecare eficacicate tratamentelor respective. De multe ori tratamentele alternative sunt acceptate nu pentru că ar face bine, ci pentru că nu dăunează și de multe ori confortul psihic al pacientului este un factor foarte important.
Rep: Mai am un set de 3 întrebări rapide: a) Ce vrei să faci peste 5 ani? Unde?
R.A.: Aș dori probabil să fac un rezidențiat în anestezie, de preferat tot la Johns Hopkins, dar preferințele și traiectoriile se pot schimba oricând. Nu anticipez că voi reveni în România să practic în viitorul apropiat, dar voi vedea cum evoluează lucrurile.
Rep: b) În ce postură profesională te vezi la 45 de ani?
R.A.: Aș prefera ori să activez într-o zonă de politici publice în domeniul sănătății, ori să rămân în zona academică și să mă concentrez pe cercetare și activități clinice.
Rep: c) Te interesează politica ca opțiune de viitor?
R.A.: Nu exclud politica din viitorul meu, dar sunt mult mai pasionat de partea politicilor publice decât de jocurile politice. Din nefericire, chiar și această zonă este mult prea dependentă de un suport politic, aproape incompatibilă cu tehnocrația. Nu văd intrarea mea în politică în viitorul apropiat, dar reveniți cu întrebarea în 15-20 de ani.
Rep.: Ești fericit la momentul actual? Ce te ghidează spre fericire?
R.A.: Având în vedere că sunt o persoană puțin pesimistă, da, sunt fecirit în măsura în care o astfel de persoană este fericită. Pe plan personal sunt fericit dar pe plan profesional nu pot să îmi imaginez o situație în care aș fi fericit. Frica de eșec este un factor motivant foarte mare care te ajută să ai succes în modul în care îl privești, dacă poți utiliza productiv frica de eșec ar rezulta efecte pe termen scurt spre mediu. Pe plan personal mă fac fericit lucrurile de bază, un acoperiș deasupra capului și o familie care mă susține și iubește.
Rep: Spune-mi câteva puncte în care greșește omenirea și tot atâtea în care omenirea îți dă încredere în viitor.
R.A.: Grija pentru mediul înconjurător mi se pare la momentul actual una dintre cele mai presante probleme pe care trebuie să le rezolvăm. Cu riscul de a suna prea mult ca Remus Cernea, încălzirea globală este un pericol existențial al omenirii, gravitatea căruia este mult subestimată. Totuși, această problemă în majoritatea țărilor este abordată într-un mod greșit. În țările cu o cultură a reciclării mai bine dezvoltată, se pune un mare accent pe responsabilitatea individuală; fiecare individ trebuie să încerce să își minimizeze impactul ecologic. Este o idee bună, dar care rezolvă incomplet cauza reală a problemei. De la începutul erei industriale și până în prezent, două treimi din gazele de seră au fost emise de 90 de companii. Adevărata amenințare asupra mediului vine în principal din industrie și nu de la consumatori. Programele de tipul ”reduce, reuse, recycle” nu vor avea un impact semnificativ atât timp cât societatea va permite unui număr mic de companii să distrugă mediul înconjurător. Cu toate acestea, atât companiile cât și indivizii trebuie să își dea seama de impactul pe care îl avem și să lucrăm împreună pentru a reduce impactul oamenilor asupra naturii.
Pe de altă parte am mari speranțe în generația actuală. Văd mulți tineri cu planuri mari, oameni care au o viziune asupra lumii și încearcă să ajungă la acea viziune. Dincolo de idealism, inovația este acum în floare și sunt foarte curios de lucrurile noi ce vor apărea în viitorul apropiat.
Rep: Poți descrie Târgu Mureș într-un singur cuvânt? Dar Yale University?
R.A.: În general, nu cred că poți reduce niște comunități atât de complexe și dinamice într-un singur cuvânt; totuși, probabil aș descrie Târgu Mureș ca ”acasă”, iar Yale ca un ”capitol” din viața mea.
A consemnat Cristian Teodorescu – punctul.ro Interviu publicat in 3 iulie 2019
Întoarcerea celuilalt obraz a fost deseori înțeleasă ca un soi de apologie a indulgenței sau a pasivității resemnate. Dar Cel care s-a rugat pentru iertarea unora care „nu știau ce fac”, pe alții i-a condamnat ferm, fără echivoc: „pui de năpârci”, „morminte văruite”. Cuvintele aspre ale Mântuitorului ținteau cu predilecție către cei care îl aveau „de tată pe Diavolul”, indiferent dacă erau considerați „șerpi”, „nebuni” sau „orbi”.
Acesta este un exemplu pentru ceea ce numim „claritate morală”. Să nu uităm că Cel care a întors celălalt obraz s-a împotrivit Răului ca nimeni altul, până la moarte. De fapt, Iisus nu a întors niciodată spatele fărădelegii, ci a confruntat Răul întruchipând sensul cel mai profund al Legii.
De mai bine de doi ani, Putin a organizat în Ucraina, pentru frații săi de credință, cel mai detestabil abator al secolului XXI, în care sunt malaxate deopotrivă trupurile ucrainenilor și ale rușilor, justificând organizarea crimei în masă în numele unor cauze înalte legate de suveranitatea și securitatea Rusiei. Dar cel care inventează temeiuri morale pentru eradicarea aproapelui deschide poarta prin care intră Răul în lume.
De la începutul războiului din Ucraina și până în prezent, aproximativ 500 de edificii religioase au fost distruse, conform unui bilanț realizat de World Council of Churches. Sub înaltul patronaj al lui Putin și cu larga complicitate a Patriarhului Kiril, „Sfânta Rusie” a transformat naționalismul religios într-o teologie morbidă, topind crucea din altarul bisericii și steaua roșie din vreme URSS în aceeași magmă ideologică.
Regimul de la Kremlin a investit resurse semnificative pentru a justifica distrugerea suveranității și a independenței statului ucrainean prin tot soiul de fente propagandistice, menite să mobilizeze societatea rusă în favoarea „operațiunii speciale” sau să provoace și să mențină confuzia morală în rândul publicului din statele membre NATO. Claritatea morală, în acest război informațional, reprezintă capacitatea de a proiecta o lumină limpede asupra ideologiei criminale a Kremlinului.
Aș putea descrie mai bine această claritate morală făcând o analogie cu „Arestarea lui Hristos” (Caravaggio, 1602), care descrie scena în care Iuda Îl sărută pe Hristos și-L identifică pentru cei trei soldați romani veniți să-L aresteze. Pe o pânză întunecată cromatic, densitatea jocului de lumini și umbre construiește o narațiune încărcată de dramatism, în care planul apropiat al imaginii este dominat de gesturile personajelor și expresii faciale. Cel de-al șaptelea personaj, tânărul din partea dreaptă, care ține în mână un felinar de hârtie, se pare că este un autoportret al lui Caravaggio. Lumina pe care o ridică deasupra celor șapte personaje joacă un rol secundar, dar creează niște puncte suplimentare de focalizare a atenției și ilustrează modul în care a creat, prin arta sa, poate chiar pentru sine, o înțelegere superioară a scenei care maximizează prezența celor două figuri: Hristos și Iuda, ucenicul vânzător.
Vă urez un Paște binecuvântat alături de cei dragi, pace sufletească și putere deplină pentru a vă împotrivi Răului!
Foto: The Taking of Christ (Caravaggio, 1602); sursa: Wikipedia.
Rectorul Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie (UMFST) „George Emil Palade” din Târgu Mureș, prof.univ.dr. Leonard Azamfirei a obținut al patrulea mandat de rector printr-un concurs desfășurat miercuri, 31 ianuarie. În comisia de concurs, pe lângă reprezentanți ai UMFST și secretarul de stat din Ministerul Educației, Gigel Paraschiv (prorector la Politehnica București), s-au numărat și rectori, precum: președintele Consiliului Național al Rectorilor, rectorul USAMV București Sorin Cîmpeanu, Mihnea Costoiu (Politehnica București), Marilen Pirtea (Universitatea de Vest din Timișoara) și Ioan Vasile Abrudan (Universitatea Transilvania) . Potrivit anunțului comisiei de concurs aceasta a decis cu 12 voturi pentru, zero împotrivă și zero abțineri ca prof.univ.dr. Leonard Azamfirei să fie rector pentru mandatul 2023-2029. El a candidat în baza unui plan managerial intitulat “RESTART – IQ” “Planul managerial pe care îl propun comunității academice pentru perioada 2024-2029 are menirea să genereze motivația unei schimbări academice fundamentale, capabilă să transforme UMFST într-o universitate antreprenorială modernă, eficientă, bazată pe doi pilieri majori: internaționalizarea (I) și creșterea calității (Q) în procesul educațional, în activitatea de cercetare și în managementul academic. Dacă procesul de internaționalizare este deja un fapt împlinit în universitate, care are nevoie acum de extindere și de consolidare, creșterea calității în fiecare domeniu specific activității academice este dezideratul major către care vreau să privim și să ne îndreptăm. RESTART – IQ nu este doar titlul unui document programatic, ci și un îndemn adresat fiecărui membru al comunității universitare târgumureșene, de a gândi SMART și a acționa într-un mod diferit”, a scris prof.univ.dr. Leonard Azamfirei în introducerea planului prezentat la concurs. UMFST Târgu Mureș este singura dintre universitățile importante din România unde comunitatea universitară a optat ca rectorul să fie desemnat prin concurs, nu prin alegeri. Prof.univ.dr. Leonard Azamfirei a fost singurul candidat pentru ocuparea funcției de rector. D.B.
Barbarul modern poate fi recunoscut, spune Jean-François Mattéi, după următoarele patru trăsături conjugate cu resentimentul:
necunoașterea frumuseții unei opere, adică ignoranța;
negarea a ceea ce este cultivat, sau refuzul excelenței după Goethe, adică înfumurarea;
incapacitatea de a împlini un gest creator, adică neputința;
dorința confuză de distrugere, adică regresiunea.
Pentru înțelegerea conceptului de barbarie nu este nevoie să facem recurs la originea istorică a termenului în Grecia și în Roma, ci doar să privim cu băgare de seamă orice crepuscul politic, artistic sau cultural care a însoțit civilizația umană de la începuturile sale și până în prezent. Barbaria nu este un simplu accident istoric, o metastază socială cu impact limitat, ci o „atitudine consubstanțială oricărui stadiu de civilizație”.
Cultura înseamnă viață, pe când barbaria, chiar și atunci când se organizează în interiorul unor forme de cultură, înseamnă doar regres și autodistrugere. Cultura înseamnă ieșirea din tot ceea ce uniformizează de jos în sus, năzuința spre tot ceea ce a produs lumină în Cetatea umană de-a lungul istoriei prin mijlocirea artelor frumoase și a învățământului.
Am citit recent un articol despre cele mai importante evenimente ale anului 2023, prezentate într-o succesiune de zece fotografii. Bilanțul începea cu seismul major care a lovit o regiune întinsă de la granița dintre Turcia și Siria și se încheia cu violențele israeliano-palestiniene. Trecând prin filtrul personal, fiecare cititor al acestor rânduri ar putea adăuga fotografii care alcătuiesc un bilanț al lumii din jurul său, dar mult mai important este cel pe care l-ar putea construi din experiențele și emoțiile izvorâte dinlăuntrul său.
Felul în care percepem-reprezentăm anul care stă să se încheie este determinat, în bună măsură, de unele decupaje de presă care au reflectat prismatic realitatea imediată, dar, finalmente, „partea nevăzută” din viața noastră, după cum spune și Horia-Roman Patapievici, este cea care decide totul și care conferă sens existenței noastre.
Vă doresc liniște, împliniri și clipe frumoase alături de cei dragi! La mulți ani!
Universitatea de Medicină, Farmacie, Ştiinţe şi Tehnologie „George Emil Palade” (UMFST) din Târgu Mureş a acreditat trei noi programe de masterat, în premieră naţională, fiind vorba de Medical Humanities, Farmacovigilenţă – Medicamentul de uz la abuz şi Asistenţa medicală specială, a anunţat, joi seara, în cadrul Galei UMFST, rectorul Leonard Azamfirei.
„Dacă în 2022 am trecut prin evaluarea instituţională ARACIS, în 2023, pe lângă reevaluările periodice ale unora dintre programele existente, am acreditat trei programe noi de masterat, create de noi în premieră naţională: Medical Humanities, Farmacovigilenţă – Medicamentul de uz la abuz (în colaborare cu compania AstraZenecca) şi Asistenţa medicală specială. Vom demara în curând procedurile de autorizare pentru alte două programe noi de licenţă: Psihologie şi Inginerie şi management în construcţii pe care îmi doresc, alături de cele de masterat menţionate, să le adăugăm la oferta pentru admiterea din 2024 alături de o nouă Şcoală doctorală în domeniul Administrării afacerilor”, a afirmat dr. Leonard Azamfirei.
Rectorul a spus că UMFST Târgu Mureş a trecut cu succes prin două evaluări internaţionale „foarte pretenţioase”, făcute de o agenţie internaţională acreditată de World Federation for Medical Education, pentru programele de studii de medicină în limba engleză din Târgu Mureş şi din Hamburg.
„Felicit conducerea Facultăţii de Medicină în limba engleză şi pe toţi cei implicaţi, de aici şi din Hamburg, atât pentru succesul evaluării, dar şi pentru efortul constant pe care îl fac, pentru susţinerea acestor programe! În urma acestor evaluări, vom primi pentru ambele programe o acreditare internaţională pentru următorii 5 ani. Acest fapt nu este doar un element de prestigiu internaţional, ci ne permite să ne gândim cu îndrăzneală la a intra cu oferta educaţională sau chiar cu dezvoltarea instituţională în zona non-europeană care oferă un potenţial major. Explorăm foarte pragmatic această oportunitate care ar putea fi un nou demers inedit pentru România, cum a fost, de altfel, şi proiectul Hamburg, care creşte natural de la un an la altul, ajungând acum, în al cincilea an, la aproape 700 de studenţi”, a menţionat rectorul UMFST Târgu Mureş.
Leonard Azamfirei a precizat că dacă în Târgu Mureş dezvoltarea instituţională a UMFST a ajuns deja la o limită superioară, se va merge pe dezvoltarea ofertei de studii în locuri în care există această oportunitate.
„Am făcut-o la Bistriţa şi, aşa cum am spus acum un an, am adăugat, chiar dacă cu oarece timiditate, încă două programe noi de studii acolo: Tehnica dentară şi Asistenţa de farmacie, la cel deja existent de Asistenţă medicală generală, şi vom face la fel şi alte părţi, în alte locuri, fie în ţară, fie în alte ţări”, a mai afirmat rectorul Azamfirei. AGERPRES
Rectorul Universităţii de Medicină, Farmacie, Ştiinţe şi Tehnologie ”George Emil Palade” din Târgu Mureş, profesor doctor Leonard Azamfirei, a declarat, joi seara, în cadrul Galei UMFST, că licitaţia pentru proiectarea şi execuţia noului spital universitar a fost finalizată, urmând să fie anunţat câştigătorul, şi că acest obiectiv ar putea fi inaugurat în a doua parte a anului 2025.
„Spuneam anul trecut că în 2023 vom intra în competiţie cu celelalte unităţi sanitare pentru a încerca să câştigăm două proiecte PNRR legate de spitalul universităţii. Am făcut-o şi am şi câştigat o finanţare totală nerambursabilă de 11,75 milioane Euro pentru ambulatoriul viitorului spital universitar şi pentru o parte din echipamentele necesare sălilor de operaţii, laboratorului şi terapiei intensive din acest spital (…) Despre spitalul universitar, vă pot spune că am finalizat licitaţia, una dintre cele mai complexe proceduri derulate până acum de universitate, vom finaliza desemnarea câştigătorului în zilele următoare şi vom semna contractul de proiectare şi execuţie care va avea o durată totală de sub doi ani. Fără a fi o promisiune, pentru că depindem şi de alte variabile, mi-ar plăcea şi este posibil ca la Zilele UMFST din 2025 să inaugurăm noul Spital universitar”, a arătat dr. Leonard Azamfirei, în timpul prezentării Raportului Rectorului UMFST Târgu Mureş.
Azamfirei a precizat că, tot prin PNRR, universitatea a câştigat şi un proiect destinat fertilizării in vitro, un proiect de digitalizare a viitorului spital, în valoare de 1 milion de euro şi un altul pentru construirea unui Centru de pregătire postuniversitară în imediata proximitate a Spitalului, în valoare de 11 milioane de euro.
„Sunt convins că le vom câştiga şi pe acestea şi că proiectul Centrului de pregătire postuniversitară, numit MedX, va merge aproape în paralel cu cel al spitalului”, a subliniat Azamfirei.
Rectorul UMFST Târgu Mureş a afirmat că se lucrează deja la organizarea spitalului şi că experţi externi împreună cu grupuri de lucru pe specialităţi lucrează deja pentru a da viaţă unui concept medical modern şi pentru a crea mecanismele de funcţionare optime, dar şi formarea resursei umane.
„Mă bucură entuziasmul multora, pe alocuri văd şi reticenţă, dar începem deja să vedem acum cu cine vom lucra şi ce vom face acolo. Voi paria în cel mai important proiect pe care îl are universitatea, doar pe colegii care sunt încă în stare să facă sau să înveţe să facă lucruri, tehnici, proceduri noi, mai tineri sau mai cu experienţă, dar pe care nu i-a părăsit entuziasmul, curajul şi pasiunea. Avem deschidere maximă la mai multe spitale din Europa, pentru formare profesională de vârf, iar recenta modificare a Legii Învăţământului Superior prin care se creează conceptul de cadru didactic universitar clinic ne oferă şi cadrul legal necesar, pe care îl vom aplica, începând cu anul universitar viitor, ca promovările în disciplinele clinice să fie condiţionate şi de dobândirea unor abilităţi clinice noi, de capacitatea de a implementa proceduri, tehnici, abordări medicale noi, care încă nu se fac în Târgu Mureş”, a arătat dr. Leonard Azamfirei.
Rectorul i-a îndemnat pe participanţi să îşi facă planuri de dezvoltare în acest sens, în special pe cei tineri, iar universitatea îi va ajuta în modul cel mai concret.
„Creşterea prestigiului medical al Târgu Mureşului în cât mai multe specialităţi este necesară şi o vom face noi, ca universitate, în acest spital dar şi în celelalte care deja există, în care lucrează universitarii. Spitalul se va face, vă asigur că va fi primul spital universitar din România dar în el vor lucra doar cei care ştiu şi vor să facă şi altceva decât au făcut până acum”, a mai afirmat dr. Leonard Azamfirei.
Conform tradiţiei, Raportul Rectorului este prezentat public în cadrul unei Gale, fiind parte a activităţilor Zilelor UMFST Târgu Mureş. AGERPRES
Pentru a răspunde unor preocupări locale privitoare la investițiile din UMFST și la resursele financiare din care urmează ca acestea să se realizeze, precizez următoarele:
1) A început deja construcția, în campusul central, a noului Cămin pentru studenți cu 260 de locuri (P+3), investiție derulată prin Compania Națională de Investiții (CNI).
2) Spitalul universitar George Emil Palade – procedura de licitație este în curs de finalizare urmând a se anunța câștigătorul foarte curând. Proiectul este finanțat din venituri proprii și prin fonduri PNRR din cadrul Componentei 12 – Sănătate.
3) Centrul de instruire și formare a resursei umane în medicină – MedX – proiectul a fost deja depus pentru evaluare în cadrul programului PNRR – Reforma 3 – „Dezvoltarea capacității pentru managementul serviciilor de sănătate și managementul resurselor umane din sănătate” din cadrul Componentei 12 – Sănătate.
4) Campusul de învățământ tehnic dual – ERGOPOLIS – proiect finanțat prin programul PNRR/2022/C15/MEDU/I6/Program-pilot pentru dezvoltarea consorțiilor regionale pentru învățământ dual – contractul de finanțare este semnat și se lucrează la caietul de sarcini.
5) Clădirea Poștei din str. Mărăști – SpaceX – proiectul de reabilitare și conversie în spațiu didactic a fost deja depus pentru finanțare în cadrul programului PNRR – Componenta 15 – Educație, Investiția 17: Asigurarea infrastructurii universitare; apelul „Modernizarea infrastructurii universitare pentru un spațiu academic echitabil”, lansat de Ministerul Educației.
6) Biblioteca universitară – proiectul a fost depus pentru finanțare în cadrul programului PNRR – Componenta 15 – Educație, Investiția 17: „Asigurarea infrastructurii universitare – construcții noi; apelul Construcția infrastructurii universitare pentru campusurile studențești ale viitorului” lansat de Ministerul Educației.
7) Clădirea Poștei din Piața Victoriei și cea a Mureș Mall – proiect de reabilitare în curs de realizare – se va depune în cadrul programului POR – 3.2. „Eficiență energetică în clădiri publice”.
Resursele alocate universității de la bugetul de stat pentru investiții reprezintă doar 6% din totalul sumelor alocate pentru investiții în anul 2023. Restul de 94% are ca sursă veniturile proprii ale universității obținute în condițiile legii și sumele obținute din numeroasele proiecte cu finanțare directă/indirectă europeană câștigate de universitate.
Acestea sunt datele concrete. Restul sunt speculații!
Rectorul Universităţii de Medicină, Farmacie, Ştiinţe şi Tehnologie (UMFST) „George Emil Palade” din Târgu Mureş, profesor doctor Leonard Azamfirei, a declarat luni, la festivitatea de deschidere a noului an universitar, că prin legea învăţământului promulgată recent se creează mai multă flexibilitate în procesul de învăţământ şi este o măsură de adaptare a nevoile pe care le solicită piaţa.
„Noua lege a învăţământului superior din România, care a intrat deja în vigoare, va aduce transformări importante în fiecare universitate. Prin urmare, şi în universitatea noastră deja am început procedurile de alegere a noilor structuri de conducere – Senat, consilii facultate, consilii departamente, dar şi funcţie de conducere individuală – rector, decan, care proces se va încheia în luna aprilie. Dar mai important decât acest lucru este faptul că prin noua lege se creează mai multă flexibilitate procesului de învăţământ, posibilitatea de a crea noi programe de studii, fie prin asociere cu alte universităţi, fie printr-o formare profesională de scurtă durată sau post-universitară, ceea ce până la urmă este o măsură de adaptare la nevoile pe care piaţa le are în acest moment”, a afirmat rectorul dr Leonard Azamfirei.
El a arătat că prin noua lege a crescut şi autonomia universitară, inclusiv cea de natură financiară şi administrativă, care permite universităţilor, în măsura în care au resursele necesare, să investească, să-şi dezvolte baza materială şi să creeze proiecte de dezvoltare pe care să le poată anticipa pentru următorii ani.
„Aşa încât începem anul universitar cu multe preocupări, dar cu convingerea că vom face lucrurile aşa cum trebuie, temeinic, spre binele studenţilor (…) Astăzi, alături de studenţii deja mai mari ai universităţii, intră pe porţile unităţii din Târgu Mureş un număr record de boboci, 3.411 studenţi”, a specificat rectorul UMFST din Târgu Mureş.
Din cei 3.411 de studenţi din anul I, 2.376 sunt la programe de licenţă (din care 98 la Bistriţa şi 195 la extensia din Hamburg), însumând 42 programe de studiu, iar 1.035 studenţi sunt în anul I la cele 30 de programe de masterat.
Universitatea de Medicină, Farmacie, Ştiinţe şi Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureş are peste 12.000 de studenţi. AGERPRES
Elevii care participă la Universitatea de Vară pentru Elevi au avut astăzi primul curs cu prof. univ. dr. Leonard Azamfirei, rectorul UMFST G.E. Palade Târgu Mureș.
Timp de o săptămână, cei 118 liceeni vor experimenta viața de student la medicină, medicină dentară, farmacie, drept, inginerie sau arhitectură. Aceștia vor participa la cursuri și lucrări practice, vor fi implicați în diferite activități recreative și de teambuilding și se vor familiariza cu Universitatea, cu campusul universitar și cu orașul.
