bârgăului

Stirile Punctul

Membrii grupului anticomunist din 1956, condus de un ofițerul mureșean Teodor Mărgineanu, comemorați la Prundu Bârgăului. La noi în județ eroul e cvasinecunoscut

Scrisesem, cu ceva vreme în urmă, despre faptul că memoria eroului anticomunist mureșean Teodor Mărgineanu, cel care a organizat o revoltă în 1956, în unitatea militară din Prundu Bârgăului, unde comanda un pluton de artilerie, e prea puțin cunoscută și cinstită la el acasă. Originar din satul Cașva, comuna Gurghiu, Teodor Mărgineanu avea 23 de ani atunci când în Ungaria vecină izbucnea revolta anticomunistă din 1956.

Inspirat de acolo, locotenentul Mărgineanu a strâns în jurul său 12 gradaţi şi subofiţeri din unitate. Planul său era, pe scurt, “afară cu armata sovietică din ţară”. Rebeliunea urma să înceapă la regimentul din Prundu Bârgăului şi apoi să se extindă spre Bistriţa, Cluj-Napoca, Braşov și Bucureşti. Scopul final era abolirea regimului comunist. Ofițerul a fost trădat și arestat, lalolată cu toți camarazii de ”rebeliune” și împușcat la Gherla, un an mai târziu. Ceilalți au primit ani grei de temniță sau, unii, închisoare pe viață. Episodul a rămas în istorie sub numele de Republica de la Bârgău.

Până recent, nu s-a știut că revoluția maghiară din 1956 a avut o astfel de replică și în România. Cercetătoarea maghiară Andrea Varga a cercetat lucrurile și a publicat câteva articole despre revolta anticomunistă orchestrată de ofițerul mureșean Teodor Mărginean.

Zilele trecute, chiar în incinta cazărmii din Prundu Bârgăului la Bisericuța de lemn s-a amplasat și dezvelit o placă comemorativă în memoria lui Teodor Mărgineanu și a celor 21 de bărbați și femei, militari și civili, care au suferit ani de temniță sau chiar au plătit cu viața. ”Un sobor de preoți a săvârșit o slujbă religioasă pentru iertarea celor plecați la Domnul și pentru pomenirea lor în veci, respectiv sfințirea plăcii comemorative”, scrie publicația bistrițeană Săptămâna Online. Cu același prilej, a fost lansată și o carte, scrisă de colonelul (r) Gheorghe Tanco, fost comandant al regimentului de artilerie din Prundu Bârgăului unde a servit locotenentul Teodor Mărgineanu.

Cartea are 500 de pagini de istorie anticomunistă și detalii impresionante despre acești oameni care au visat la o lume mai bună, atunci în 1956 și care au fost trădați de semenii lor și apoi arestați și condamnați. Pe scurt, în județul vecin, Bistrița-Năsăud, memoria lui Teodor Mărgineanu și a tovarășilor săi de luptă anticomunistă începe să fie cinstită, pe măsura sacrificiului lor. La noi în județ, deocamdată nimic.

sursa foto: Săptămâna Online

Stirile Punctul

TRADIŢII ÎN BUCATE/Bistriţa-Năsăud: Piroştile cu povilă, bucuria copiilor în Vinerea Mare, pe Valea Bârgăului

„Postul nu este osândă, este bucurie, şi până nu putem posti fără a ne osândi nu are nicio valoare postul”, ne spune Elena Rus din comuna Tiha Bârgăului, bucătăreasă vestită în judeţul Bistriţa-Năsăud şi proprietara primului punct gastronomic din judeţ, deschis în urmă cu trei ani.

Ştie această vorbă de la tatăl ei, iar de la bunica a moştenit reţeta unui desert de post: piroşti (a se pronunţa „pciroşti”, ca în Ardeal) – adică nişte colţunaşi umpluţi cu povilă – aceasta din urmă fiind magiunul de prune specific Văii Bârgăului.

Desertul, spune Elena Rus, era pregătit în Vinerea Mare copiilor şi, de altfel, în afară de a face ceva de mâncare pentru cei ai casei care nu posteau, oamenii de pe Valea Bârgăului respectau tradiţia de a dedica această zi postului şi rugăciunii, în aşteptarea Învierii.

„La noi exista un obicei de Vinerea Seacă. La răsăritul soarelui, ne spălam în râu, pentru curăţarea pielii şi protecţie pentru bolile de piele. Apoi mama-bună ne făcea, în Vinerea Seacă, pciroşti cu povilă, un desert de post pentru noi, copiii. Eu mai fac, nu ştiu dacă le mai face cineva. Se fac cu aluat de cartofi”, ne explică Elena Rus.


Sursa foto: Elena Rus / Arhiva personală

Obiceiul spălatului în râu s-a pierdut, însă reţeta piroştilor cu povilă a rămas, iar Elena ne spune şi de ce este nevoie pentru a le prepara: un kilogram de cartofi, sare, ulei, făină cât cuprinde, magiun de prune (povilă) pentru umplut, 500 grame de pesmet, 200 grame de zahăr.

„Cartofii se pun la fiert în apă cu sare. Când cartofii sunt fierţi, îi curăţăm de coajă şi îi zdrobim cu o furculiţă. Adăugăm acum şi două linguri de ulei, apoi amestecăm bine şi îi lăsăm să se răcească. Când s-au răcit, adăugăm făina şi puţină sare. Frământăm un aluat, adăugând făină până când avem un aluat uşor elastic. Pe un blat de lucru, presărăm făină şi întindem o foaie din acest aluat – foaia să fie cât mai subţire. Din această foaie pregătim pciroştile, folosindu-ne de o formă rotundă – poate fi un pahar pentru lichior. În fiecare cerc punem o linguriţă de povilă, apoi împăturim aluatul presând bine pe margini. Între timp, punem o oală cu apă la fiert, în care adăugăm o linguriţă de sare. Într-o cratiţă pregătim pesmetul cu zahărul, astfel: punem uleiul în cratiţă, adăugăm pesmetul şi zahărul şi dăm cratiţa pe foc pentru a rumeni totul, apoi dăm la o parte. Când apa din oală începe să fiarbă, adăugăm pciroştile. Ştim că sunt gata în momentul în care se ridică deasupra apei. Cu o spumieră le luăm şi le dăm prin pesmet”, arată Elena Rus.

Un desert deloc sofisticat, dar cu o poveste în spate, care se potriveşte numai bine pe masa tradiţională de Paşti, lângă ouăle vopsite în coji de ceapă şi decorate cu frunze şi flori din grădină. Pudrate cu zahăr şi servite cu smântână, piroştile cu povilă pot deveni un desert pe care să îl preparaţi şi cu alte ocazii, când vă este poftă de ceva bun, dar tradiţional. AGERPRES