basescu

Hotărât să distrugă, în interes global, extern, structurile de apărare, ordine publică şi siguranţa naţională, regimul Băsescu i-a „motivat” pe lucrătorii acestora, transformându-i de-a pururi, odată cu disponibilizarea sau trecerea în rezervă, în asistaţi social. Ce contează că aceştia au avut contracte individuale cu statul, stipulând pentru ei tot felul de privaţiuni, inclusiv condiţia de a-şi da viaţa la nevoie? Ce contează că aceste contracte erau încheiate de 5, 10, 15 ani şi că legile ticăloase 119 şi 263/2010 le-au anulat post factum, adică au operat retroactiv?

Ca s-o poată face, prin abuz, fals şi uz de fals, regimul Băsescu, adică Demisul însuşi, Oprea, Şeitan, Boc, Igaş, Blaga, Udrea etc., au apelat la trompetele bolşevice de presă, care i-au batjocorit în ultimul hal pe purtătorii de uniformă, pe tema „nesimţiţi cu pensii nesimţite de 20 de milioane”.

Dacă nu era SCMD să lichideze definitiv în justiţie odioasa operaţiune retroactivă numită „RECALCULARE” (ICCJ, 7 ianuarie 2011), astăzi toţi foştii militari şi poliţişti ar fi fost nişte cerşetori la margine de drum, expunându-şi prin parcuri pantofii militari scâlciaţi, asortaţi la ciorapii kaki sau albaştri şi plângându-şi individual soarta, fără să-i asculte nimeni. Victoria juridică a SCMD, în ciuda urletelor trompetelor de propagandă bolşevică, tip Tiberiu Frăţilă, i-a obligat însă pe băsişti să inventeze o operaţie şi mai penală şi anume „REVIZUIREA RECALCULĂRII”. Aceasta le-a permis, aruncând ici colo, în special celor cu un picior în groapă, venituri de 10 ori mai mari decât avuseseră, să devalizeze, în an electoral, bugetele armatei şi Internelor.

În locul promisei economii de 42 de milioane euro anual, pe seama rezerviştilor, s-au realizat: o „gaură neagră” tot anuală de aproape 1 miliard de euro, un haos incredibil în Justiţie şi, în plan financiar, o sumă de ilegalităţi, de domeniul penalului.

Totul a fost posibil, pentru că media băsistă a acţionat pe baza principiului bolşevic „de la fiecare după posibilităţi, fiecăruia după necesităţi”. Adică toţi oamenii sunt egali, nu în faţa legii, ci între ei şi toate meseriile trebuie tratate egal, de unde o aberantă Lege a sistemului unic de salarizare şi o şi mai aberantă Lege a sistemului unic de pensii. Ceauşescu nu a îndrăznit să proclame întronarea comunismului, Băsescu l-a implementat însă, cu tupeu, în practică!

La vremea respectivă, USL a anunţat că va abroga, a doua zi după ce va ajunge la putere, legile imbecile, antidemocratice şi antieuropene. Astăzi însă, când a ajuns la putere, pare invadat mental de foştii şobolani băsişti, care i s-au strecurat în ogradă, din ordin, în frunte cu Oprea, un actual ministru al muncii, bătând câmpii despre „recalculare” şi acreditând astfel ideea că legile genocidului au fost bune, dar că cei care le-au tradus în practică au stat prost cu aritmetica. În plus, cozile de topor băsiste din presă, s-au reactivat pe ideea egalitarismului bolşevic, împotriva „legilor speciale”, prostindu-i pe români că „special” ar însemna „mare”. Adică, de ce să nu aibă toată lumea aceeaşi lege?

Oameni buni, răspunsul la ,,imbecilismul” bolşevic de presă este simplu: Nu suntem toţi egali, pentru că, în timp ce noi ne-am început carierele la 20-25 de ani, Nadia Comăneci şi-a încheiat-o la 19 ani. Potrivit bolşevicilor, ar trebui s-o trimitem pe Nadia la Olimpiadă să concureze, că nu are încă 60 de ani, vârsta ieşirii la pensie pentru toate femeile, fără excepţie. Ar trebui să vedem în „Lacul lebedelor” balerine de 60 de ani şi balerini de 65, hoţii de 18-20 de ani să fie alergaţi de agenţi de poliţie de 65 de ani, să fim transportaţi în vacanţă, peste mări şi ţări de piloţi de 65 de ani şi să ne zâmbească stewardese de 60. Cât despre Afganistan şi Irak, acolo să menţină pacea sub stindard NATO doar promoţiile 1972-1977!

Toate meseriile sunt importante. Mai importante oricum decât hlizitul la promptere, mătreaţa emisă pe post de idei de patapievicii zilelor noastre şi „educaţia” pe care o fac tinerilor dame care, în afară de gingii şi silicoane nu pot exhiba nimic, başca diverse cusătorese şi cosători, care imprimă ,,filosofal” abţibilduri pe izmene standard. Nu toate meseriile însă implică aceeaşi doză de consum nervos şi fizic sau de risc. Cum poate fi egal, din punctul de vedere al vârstei terminus de muncă, un profesor care a evoluat o viaţă întreagă la catedră cu un pilot care a fost zguduit 20 de ani la manşă (în cazul fericit în care a scăpat cu viaţă) sau cu o gimnastă care s-a deteriorat fizic în anii adolescenţei, evoluând la bârnă sau la sol?

De ce piloţii TAROM să aibă pensie de sute de milioane şi Gogu de la sculărie nu? Pentru că piloţii civili au salarii de sute de milioane şi contribuie tot cu sute de milioane la bugetul de pensii şi pentru că piloţii, fie civili, fie militari (aceştia din urmă năpăstuiţi întotdeauna sub aspect financiar) nu ştiu dacă se vor mai întoarce la familii din misiune sau vor ajunge direct la Ghencea şi Bellu. Cu sau fără onoruri!

De ce un om de serviciu să nu fie tratat la fel, în baza aceleiaşi legi, cu un subofiţer? Pentru că omul de serviciu nu moare împiedicându-se de mătură, în timp ce subofiţerul, sau gradatul, sau ofiţerul au toate şansele să se întoarcă în patru scânduri din Angola, Bosnia, Kosovo, Afganistan sau Irak, unde nici un producător de mătreaţă intelectuală nu poate să le explice cu claritate ce căuta.

„În ce războaie aţi luptat voi?”, mai rage câte un ipochimen la reprezentanţii SCMD. Răspunsul nostru este că, foştii poliţişti şi spioni, membri SCMD n-au luptat şi nu vor lupta niciodată în linia întâi, deşi au căzut şi vor cădea în continuare pe frontul străzii sau al războiului din umbră. Că militarii au murit şi vor muri în continuare, în ţări străine pentru interese străine, iar acasă, cu miile, pe frontul clădirii unui stat puternic numit România.

Stimaţi tovarăşi analişti bolşevici, decenii de-a rândul v-aţi încălzit cu cărbunele scos de noi din mine, aţi mâncat pâinea recoltelor culese de noi, aţi cumpărat pe nimic apartamentele din blocurile construite de noi, v-aţi dus la mare sau la munte, pe autostrăzi şi şosele construite de noi, aţi trecut pe poduri clădite de noi, aţi avut lumină datorită barajelor ridicate şi de noi, păzite oricum de noi şi astăzi lăsate în paragină, până la catastrofa finală.

Întrebarea este cu ce aţi contribuit voi, stimaţi analişti bolşevici, la binele şi propăşirea comunităţii numite naţiunea romană? În afară de gargara de doi bani, de care ne-am săturat, şi producţia de idei şi sfaturi, pe care nu vi le cere nimeni, ce daţi naţiunii, voi care cereţi concretul? Câte tone de lapte, brânză, ouă, grâne sau fontă produceţi anual? Cu ce drept vă răţoiţi de la înălţimea miilor de euro pe care îi primiţi ca să imbecilizaţi naţiunea română, la cei care îşi apără drepturile legitime, începând cu dreptul primordial, dreptul la viaţă? Veţi spune că voi sunteţi plăţi de „privaţi”. Care „privaţi”? Ăia care s-au îmbogăţit pe seama statului, ciordind, împreună cu străinii din avuţia naţională? Ăia care datorează miliarde din impozite neplătite statului, impozite pe care nu le vor plăti niciodată pentru că o guvernare complice sau alta îi va ierta de datorii, „gaura” urmând a fi acoperită tot prin belirea noastră?

Să vă fie clar, tovarăşi, noi, rezerviştii din SCMD, nu mai vrem niciun fel de „recalculare” şi vom da în judecată pe oricine va mai folosi acest cuvânt spoliator. Noi vrem „dreptate până la capăt” adică încetarea discriminării noastre şi întoarcerea la legea noastră APARTE. Pentru asta înseamnă „SPECIAL”: „DEOSEBIT”, „APARTE”, nu „MULT”! Ne-am săturat de discuţii, de comisii şi comitete, de promisiunile unora care nici măcar nu ştiu ce vorbesc. Vrem ca proiectul Legii pensiilor militare de stat, la care au lucrat 6 luni de zile experţi ai ministerelor Apărării, Internelor, Muncii, SRI, ai ONG-urilor rezerviştilor şi SCMD să fie votat prin procedura rapidă în Parlament. Această lege ne va reda statutul, dreptul şi dreptatea, inclusiv drepturile abuziv retrase tuturor celor încă în viaţă şi condamnaţi fără echivoc la dispariţie de regimul Boc, dar şi generaţiilor viitoare de militari trimişi să moară aiurea pentru interese discutabile. Ni s-a promis asta, de „a doua zi”, o zi care, deocamdată, pare a avea nu 24 de ore ci… de 10 luni! Iar, înainte de apariţia Legii, dorim două OUG prin care să intrăm în legalitate. Aceea privind revenirea veniturilor celor discriminaţi, nu la zi, ci la nivelul ultimei pensii legale din decembrie 2010. În plus, dorim o ordonanţă de urgenţă care să ne redea nu numai nouă, ci tuturor pensionarilor României, dreptul legal la muncă, condiţionat şi ştirbit prin aberanta Lege 329/2009. Nu vrem „recalculări” care să bage în mormânt alţi colegi de-ai noşti, pentru că ceea ce au dobândit legal, în baza unei aberaţii declarată lege „constituţională” de CCR, este dreptul lor patrimonial legitim dobândit! Nu vrem nici măcar, pe moment, pedepsirea vinovaţilor, pentru a nu fi acuzaţi că periclităm soarta României, deoarece vinovaţii, în frunte cu Băsescu, i-au prostit pe cei pe care noi şi aliaţii noştri (pensionarii civili, ceferiştii, grefierii, minerii, revoluţionarii, profesorii, lucrătorii din sănătate, funcţionarii publici etc.) i-am adus la putere, să semneze un aşa-zis „Pact social”. Va veni şi vremea răsplăţii pentru Băsescu, Boc, Şeitan, Anastase, Udrea, Oprea, Blaga, Igaş etc. Persoane care, în orice ţară normală, ar fi fost astăzi după gratii, nu tot la masa bucatelor. Numai că atunci ne vom aduce aminte şi de bolşevicii din presă, de toţi cei care au făcut posibile haosul şi distrugerea tuturor categoriilor socioprofesionale şi de vârstă prin prestaţiile lor isterice şi pline de un tupeu inimaginabil, în slujba dictaturii. Indiferent ce grade au primit în rezervă, indiferent ce funcţii şi salarii li s-au dat prin reactivare secretă, noi nu-i vom uita aşa cum i-a uitat, ministrul care i-a descoperit, domnul general Dobriţoiu Corneliu.

Deocamdată, ne mulţumim să atragem românilor atenţia că cine se lasă manipulat de slugile regimului tiranic băsist îşi merită soarta pentru că noi am obosit, o declar oficial, şi să-i mai apărăm pe proşti de consecinţele propriei lor prostii! Dacă noi pierdem lupta, cei ce vor, în numele egalitarismului bolşevic, să le cădem pleaşcă, pe casa lor de pensii, la care nici noi, nici „asistaţii” foşti CAP-işti nu am contribuit, vor fi serviţi de n-au s-o poată duce! Dar nu le va mai folosi la absolut nimic regăsita „minte a românului, cea de pe urmă”!

Col. (r) dr. Mircea DOGARU
PREŞEDINTELE SCMD