biserica

În apropierea Castelului Regal din Munţii Gurghiului, la o altitudine de 815 metri, în comuna Ibăneşti, la circa 43 de kilometri de Reghin, se află Mănăstirea Lăpuşna, un loc solitar, care adăposteşte biserica de lemn „Sfântul Nicolae”, o bisericuţă datând din anul 1779, adusă aici de Regele Carol al II-lea, în 1939.

Spre deosebire de cele peste 60 de biserici de lemn din judeţul Mureş, aflate în diverse stări de degradare, bisericuţa de la Lăpuşna este un caz extrem de fericit, fiind singurul edificiu de acest gen care are pictura interioară restaurată.

„Cu referire la biserica aceasta de lemn trebuie să menţionez faptul că este una din cele 60 de biserici de lemn din judeţul Mureş, dar este şi singura restaurată la partea de pictură murală, restaurarea fiind făcută de profesorul Dorin Handrea, împreună cu studenţii şi cu colaboratorii dânsului. În 2005 a început restaurarea şi s-a încheiat în 2009. De aceea, socotim că este o biserică care arată bine, care bucură ochiul, bucură sufletul ori de câte ori pragul ei este trecut de către vizitatori sau de către credincioşii care se roagă. Ceea ce o face unică este şi intrarea în formă găurii de cheie, un ancadrament găsit la biserici destul de rar. Din cunoştinţele mele, ştiu că mai este o biserică la Cuştelnic, lângă Târnăveni, cu intrarea în forma găurii de cheie, dar în rest nu cunosc alte biserici care să aibă intrarea aceasta, ancadramentul acesta”, a declarat, pentru AGERPRES, preotul stareţ Arsenie Boariu, singurul călugăr de la Mănăstirea Lăpuşna.

Un alt fapt ce o face deosebită, ne spune părintele stareţ, este motivul pentru care a fost adusă aici.

„Biserica a fost adusă de regele Carol al II-lea, care a dorit să aibă un lăcaş de rugăciune în apropierea Castelului. Lăcaşul de rugăciune a funcţionat din când în când, cu venirea preotului din Ibăneşti-Pădure. Dar, mai cu seamă, biserica a fost redeschisă odată cu înfiinţarea Mănăstirii Lăpuşna şi, de atunci, eu slujesc aici. Asta s-a întâmplat în 1997, deci acum 28 de ani. De atunci, eu sunt aici şi slujesc în această biserică în care vin oamenii duminica şi la sărbători. Cam în jur de 40-50 de persoane vin la slujbele din bisericuţa aceasta de lemn din Lăpuşna”, a arătat Arsenie Boariu.

Despre uşa în formă de gaură de cheie de la intrarea în biserică, părintele consideră că aceasta poartă un mesaj simbolic extrem de profund.

„Trebuie să amintesc de domnul Răzvan Bucuroiu, care a fost aici şi de la el am remarcat aceasta: intrând prin acest ancadrament în forma găurii de cheie, noi devenim cheia în Hristos, noi deschidem uşa inimii noastre către Dumnezeu şi, în felul acesta, sigur, noi suntem cheia atunci când intrăm în ancadramentul acesta. Altă interpretare nu ştiu să fie”, a subliniat stareţul.

Mănăstirea se află într-un loc destul de izolat, întrucât de la Brădeţelu, ultimul sat în care drumul este asfaltat, până la Lăpuşna sunt 11 kilometri de drum neasfaltat, de aceea locul e vizitat peste săptămână mai mult de turiştii pasionaţi de drumeţii sau de cei care vin la cabanele din zonă.

În rest, la sfârşit de săptămână, aici vin credincioşii special pentru slujba de duminică, însă extrem de puţini sunt cei care aleg să petreacă mai mult timp în zonă.

O explicaţie ar fi liniştea profundă care se aşterne peste acest loc mirific din Munţii Gurghiului, de care foarte mulţi încă se feresc.

„În singurătate te simţi după cum te-ai antrenat să fii. Mulţi nu suportă liniştea sau nu o suportă pe perioade lungi, probabil că trebuie să aibă lucrare interioară, aşa mă gândesc eu şi aşa am înţeles şi de la alţi părinţi. Dacă ai o lucrare interioară, poţi suporta liniştea şi poţi sta în linişte foarte bine. Dar dacă omul nu este antrenat, nu este obişnuit să aibă o lucrare interioară, este greu să suporte liniştea. Acum, despre mine ce să vă zic? Sunt de 28 de ani aici, nu m-am gândit niciodată să plec, chiar dacă liniştea m-a împresurat din toate părţile (…). Deocamdată, mănăstirea este de călugări, dar nu sunt călugări care să să stea aici, decât eu. Au mai fost câţiva vieţuitori în decursul anilor, dar au plecat. Poate că n-au suportat liniştea, ei ştiu mai bine, aşa că nu ştiu ce. Dacă va fi nevoie, se va extinde, se va construi mai mult. Deocamdată, clădirile care sunt şi chiliile pe care le vedeţi construite nu sunt ocupate”, a mai spus Arsenie Boariu.

În timpul petrecut la Mănăstirea Lăpuşna, lăcaşul a fost vizitat de un grup numeros, format din mame şi copii, şi nu mi-a fost greu să constat o emoţie profundă în glasurile lor, în timp ce se îndreptau spre ieşire.

„Am fost martorul unei întâmplări impresionante: grupul nostru, de aproximativ 80 de persoane, majoritatea copii, au umplut cu entuziasm şi bucurie atmosfera, venind din tabăra de conectare pentru mame şi copii, pe care o organizăm în apropiere, împreună cu partenerele mele de la Asociaţia Kangoo Club Reghin. La îndemnul preotului stareţ, cei peste 50 de copii, însoţiţi de mamele lor, s-au unit într-o rugăciune sinceră, rostind împreună, cu inimile lor pline de emoţie şi speranţă, rugăciunea ‘Tatăl Nostru’. Atât părintele stareţ Arsenie, cât şi mamele care însoţeau grupul au susţinut că energia creată de glasurile unite ale copiilor a fost înălţătoare. Încă sunt emoţionată”, a declarat, pentru AGERPRES, organizatorul principal al taberei, Crina Laszlo.

Biserica de lemn din Lăpuşna a fost construită iniţial în satul Comori, în anul 1779, an care figurează cioplit la intrarea în lăcaş, icoanele din interior sunt realizate în 1740 de Vasilaşcu, zugrav din Ţara Moldovei, şi provin, se pare, de la o bisericuţă mai veche. Pictura murală este în stil naiv popular, cu ample compoziţii, fiind realizată de Toader Popovici şi un ucenic de-ai săi.

Biserica mănăstirii Lăpuşna este zidită din lemn de stejar şi molid, cu bârne îmbinate în coadă de rândunică, are un turn clopotniţă cu foişor şi coif înalt, iar în anul 1939 a fost strămutată la Lăpuşna, în vecinătatea Castelului Regal, de care îl desparte pârâul Secuieu, un afluent al râului Gurghiu.

În curând, nu doar pârâul şi vegetaţia densă vor delimita Mănăstirea Lăpuşna de Castelul Regal, ci şi un zid de piatră de râu, care este în construcţie, singura legătură directă între cele două obiective rămânând încă o punte veche.

Castelul Lăpuşna a fost ridicat între anii 1925-1926, a fost finalizat şi decorat în 1933 şi a aparţinut regilor Ferdinand şi Carol al II-lea.

În perioada în care Nicolae Ceauşescu s-a aflat la conducerea statului, Castelul de la Lăpuşna a devenit castel de vânătoare, iar la acesta au poposit nume mari ale politicii internaţionale, cum ar fi Nikita Sergheevici Hruşciov, secretarul general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (1953-1964), Todor Jivkov Hristov, preşedinte al Bulgariei şi lider al Partidului Comunist din Bulgaria (1954-1989) sau Iosip Broz Tito, fostul preşedinte al Iugoslaviei (1953-1980).

Actualii proprietari, care l-au cumpărat în urma privatizării, au păstrat nobleţea regală a castelului, cu o arhitectură autentic românească, însă îl ţin mai mult închis, fiind deschis doar atunci când grupuri mari de turişti solicită închirierea vreunui pavilion sau a întregului complex.

Astfel, odăile locuite cândva doar de regi, regine, nobili sau de politicieni de rang înalt, mai pot fi rar vizitate, iar urmele degradării pe pereţii exteriori ai obiectivului devin tot mai vizibile. AGERPRES/