bisericilor

Stirile Punctul

La Târnăveni Consiliul Local și Primăria au luat-o prin arătură: mâine vor să aloce 100.000 de lei bisericilor în loc să ajute populația în criza de apă!

Demența din administrațiile locale este un izvor nesecat de noi votanți pentru partidele extremiste. Indivizii ăștia nu au nicio legătură cu populația și nicio urmă de empatie cu cei care stau la coadă pentru 2 litri de apă pe buletin sau la bidoane. EI își văd liniștiți de ale lor pentru că ei se descurcă.  Ei au grijă doar cu interesele personale, de grup și de partid. Literalmente mii de oameni suferă din cauza crizei de apă în Târnăveni, locul unde au cerșit votul în urmă cu fix un an – și de atunci încă de vreo 3 ori – iar ei își văd liniștiți de alocarea de fonduri către bisericile din oraș.

Ca să nu zicem de preoții din Târnăveni care ar fi putut face un gest de empatie umană și să ofere Primăriei Târnăveni posibilitatea de a aloca aceste sume – măcar în 2025 – unor cauze mai urgente.

Dar credeți că a făcut cineva un calcul simplu?

De exemplu, am luat o firmă din Bistrița de forări. Prima care ne-a scos-o în față căutarea pe OLX. I-am întrebat: 2.500 de lei transportul utilajelor și 900 de lei / metru liniar de foraj cu tot cu inelele de beton.

Faceți dumneavoastră un calcul: s-ar putea face vreo 11 fântâni de 10 metri adâncime. În câteva zile. Într-o săptămână maxim.

Sau dacă vrem să continuăm nebunia asta de împărțire a apei la populație, vă informăm că un PET de 5 litri de apă plată / engros = 6,31 + TVA. Din 100.000 de lei se cumpără 13.300 de PET-uri (x5 litri!). Cu o gospodărire judicioasă … ar fi asigurate câteva zile. Critice în această perioadă de caniculă și cod portocaliu de căldură.

Iar situația asta – cu o zonă mare și zeci de mii de oameni fără apă – tărăgănează de două săptămâni și va mai dura câteva luni!!!

Asta e administrația locală din Târnăveni. Este administrația sub nasul căreia s-a deschis fără nicio problemă ștrandul local cu bazinele bine-mersi pline cu apă. Este administrația care permite spălătoriilor auto să funcționeze fără nicio reacție. Este administrația sub nasul căreia cei din Bobohalma nu au văzut apă de 2 săptămâni.

O dezamăgire fără margini.

Poate empatizați și cu oamenii. Cândva.

Cristian Teodorescu

Stirile Punctul

Clopotele bisericilor din Odorheiu Secuiesc vor bate în ziua tragediei de la internatul Liceului „Tamasi Aron”

Clopotele tuturor bisericilor din Odorheiu Secuiesc vor bate în data de 18 decembrie, la ora 15:59, pentru a marca un an de la tragedia produsă la internatul Liceului „Tamasi Aron”, unde un perete s-a prăbuşit, iar doi elevi au murit, primarul municipiului Odorheiu Secuiesc, István Szakács-Paál, îndemnând comunitatea să păstreze un moment de reculegere şi să aprindă lumânări în memoria victimelor.

Primarul a scris, într-o postare pe Facebook, că acel moment a frânt inimile tuturor, iar pe măsură ce se apropie ziua de 18 decembrie „se intensifică constatarea că munca organelor judiciare este foarte lentă”.

În postare este şi un îndemn către locuitori să aprindă lumânări şi să se roage pentru ca o astfel de tragedie să nu se mai întâmple niciodată.

István Szakács-Paál a declarat, pentru AGERPRES, că un steag negru va fi arborat pe clădirea primăriei şi şi-a exprimat speranţa că justiţia va lua o decizie în acest caz.

„În data de 18 decembrie, la ora 15:59, vom auzi clopotele fiecărei biserici, aparţinând fiecărei confesiuni din Odorheiu Secuiesc, pentru a ne aminti să ne oprim pentru un minut, să ne amintim şi să spunem o rugăciune în amintirea victimelor şi în cursul zilei să depunem câte o lumânare la poarta internatului. Totodată, vom arbora un steag negru pe primărie. Iar după un an de le tragedia din Odorheiu Secuiesc sperăm să avem, într-un final, decizia organelor judiciare. Ne gândim şi mai mult zilele acestea la familiile copiilor decedaţi. Sperăm să găsească liniştea sufletească. Şi noi, ca oraş, trebuie să ne liniştim şi să ne străduim ca un asemenea lucru să nu se întâmple niciodată”, a declarat, pentru AGERPRES, primarul din Odorheiu Secuiesc.

În data de 18 decembrie 2023, un perete al internatului Liceului „Tamasi Aron” din Odorheiu Secuiesc s-a prăbuşit şi a surprins patru elevi aflaţi în incintă.

Un băiat de 17 ani a murit în seara tragediei, iar o fată, tot în vârstă de 17 ani, care a fost rănită grav, a decedat la spitalul din Târgu Mureş, în data de 9 ianuarie. Alte două eleve au fost rănite mai uşor şi au fost externate la câteva zile după tragedie.

În data de 20 decembrie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş a pus în mişcare acţiunea penală faţă de administratorul societăţii ce realiza lucrări la clădirea aparţinând internatului, pentru trei infracţiuni: una prevăzută în legea specială, Legea 10/1995 privind calitatea în construcţii, respectiv infracţiunea prevăzută de art. 35 alineatele 1 şi 3, şi două infracţiuni, de ucidere din culpă şi vătămare corporală din culpă.

În sarcina inculpatului s-a reţinut că a efectuat lucrări de săparea unui şanţ chiar lângă zidul clădirii internatului, lucrare care nu era autorizată. AGERPRES

Stirile Punctul

Ruta bisericilor de lemn: Biserica Ortodoxă Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril – Luncasprie, Bihor

Biserici din lemn: Sanctuare de meșteșug și credință.

Răspândite în toată România, ascunse printre coline și livezi, bisericuțele de lemn aduc bucurie nu doar pelerinilor, ci oricărui căutător de frumos. Pătrundem cu respect în aceste locașuri sacre, admirăm împreună arta veche, naivă, sculpturile și frescele uitate din alt timp, de credință și legendă.

Simțim cum inima bate mai cuminte sub cupola arcuită. Altădată pline de săteni, acum în deplină liniște, ne cheamă să respirăm înăuntru simplitatea și smerenia, odată cu mirosul pereților vechi de stejar, ori cel de tămâie și lumânări.

În apropierea Lacului Vida, atât de cunoscut pentru spectacolul oferit de apele sale ce-și schimbă culoarea în fiecare anotimp, vei găsi o bisericuță de lemn cu o vechime de aproape 300 de ani.

Construită la 1725 din lemn de gorun, pe un deal înalt și abrupt din mijlocul satului Luncasprie, biserica monument veghează în liniște bătrânul cimitir cu cruci de piatră.

Pictura inițială a fost executată de un zugrav anonim la 1769, an în care s-au făcut și ușile împărătești, în casa lui Duma Mihai.

Modificările aduse ulterior, din păcate, au umbrit valoarea monumentului. Odată cu trecerea timpului au dispărut și multe din bunurile sale cu valoare artistică sau documentar-istorică.

Ajuns aici, lasă-te inspirat de simplitatea locului și descoperă-i povestea scrisă în lemn!

Continuare pe Romania-atractiva.ro

Stirile Punctul

Ruta bisericilor de lemn: Biserica de lemn „Sf. Prooroc Ilie” din Petriș, Bistrița-Năsăud

Biserici din lemn: Sanctuare de meșteșug și credință.

Răspândite în toată România, ascunse printre coline și livezi, bisericuțele de lemn aduc bucurie nu doar pelerinilor, ci oricărui căutător de frumos. Pătrundem cu respect în aceste locașuri sacre, admirăm împreună arta veche, naivă, sculpturile și frescele uitate din alt timp, de credință și legendă.

Simțim cum inima bate mai cuminte sub cupola arcuită. Altădată pline de săteni, acum în deplină liniște, ne cheamă să respirăm înăuntru simplitatea și smerenia, odată cu mirosul pereților vechi de stejar, ori cel de tămâie și lumânări.

Primită în dar la începutul secolului trecut, Biserica de lemn cu hramul „Sf. Prooroc Ilie” veghează și astăzi bătrânul cimitir al satului Petriș. A fost transportată cu căruțele de la Ilva Mare, fiind reclădită între anii 1901 și 1903.

Cu pereţii din lemn de brad, așezați pe o temelie trainică din piatră de râu, bisericuța se remarcă prin simplitate și modestie.

În interior, privirile îți sunt atrase de minunatul decor sculptat al ușilor împărătești și de valoroasele icoane pictate pe lemn. Dintre frumoasele obiecte care împodobesc sfântul lăcaș, ies în evidență ștergarele de un alb imaculat, cusute cu motive tradiționale românești de femeile harnice din satul Petriș, ca o mărturie sinceră a iubirii de Dumnezeu.

Bisericuța este pregătită mereu de oaspeți, așa că fă-ți drum pe aici, drag călător!

Continuare pe Romania-atractiva.ro

Stirile Punctul

Ruta bisericilor de lemn: Biserica de lemn „Sfinții Trei Ierarhi” din Goiești, Alba

Biserici din lemn: Sanctuare de meșteșug și credință.

Răspândite în toată România, ascunse printre coline și livezi, bisericuțele de lemn aduc bucurie nu doar pelerinilor, ci oricărui căutător de frumos. Pătrundem cu respect în aceste locașuri sacre, admirăm împreună arta veche, naivă, sculpturile și frescele uitate din alt timp, de credință și legendă.

Simțim cum inima bate mai cuminte sub cupola arcuită. Altădată pline de săteni, acum în deplină liniște, ne cheamă să respirăm înăuntru simplitatea și smerenia, odată cu mirosul pereților vechi de stejar, ori cel de tămâie și lumânări.

Ai fost vreodată la munte sus, la Vidra de Sus? O să-ți amintești celebrul cântec dacă pornești prin Munții Apuseni și ai ocazia să vizitezi biserica de lemn cu hramul „Sfinții Trei Ierarhi” din Goiești. Este considerată cea mai frumoasă biserică a Transilvaniei și unul dintre cele mai valoroase monumente de arhitectură religioasă din România. 

Monumentul impresionează mai ales prin valoarea excepțională a picturii interioare și a icoanelor. Pictura, realizată în 1791, este opera lui Simion Silaghi din Abrud, supranumit „Zugravul Apusenilor”. Naturalețea personajelor, culorile ce se îmbină armonios, dar și unitatea și coerența scenelor reprezentate fac din biserica de lemn din Goiești o adevărată capodoperă a artei populare românești.

Vei poposi prima dată în pridvor, unde vei descoperi icoanele și chiar o frumoasă poezie dedicată bisericuței. Se spune că aici, pe vremuri, moţii îşi curăţau sau îşi schimbau încălțările prăfuite atunci când coborau de pe munte, la slujba de duminică și în zilele de sărbătoare.

Vizitând bisericuța din Goiești, te vei simți și tu ca într-o zi de sărbătoare. Și pentru că te afli pe tărâmul Apusenilor, între Muntele Găina și Peștera Scărișoara, te poți bucura de o călătorie minunată!

Continuare pe Romania-atractiva.ro

Stirile Punctul

Ruta bisericilor de lemn: Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” – Tilecuș

Biserici din lemn: Sanctuare de meșteșug și credință.

Răspândite în toată România, ascunse printre coline și livezi, bisericuțele de lemn aduc bucurie nu doar pelerinilor, ci oricărui căutător de frumos. Pătrundem cu respect în aceste locașuri sacre, admirăm împreună arta veche, naivă, sculpturile și frescele uitate din alt timp, de credință și legendă.

Simțim cum inima bate mai cuminte sub cupola arcuită. Altădată pline de săteni, acum în deplină liniște, ne cheamă să respirăm înăuntru simplitatea și smerenia, odată cu mirosul pereților vechi de stejar, ori cel de tămâie și lumânări.

La început, satul avea o bisericuță din pământ bătut și chirpici, în afara localității. Îi spuneau Biserica Pustie. Povestea spune că în ea sătenii l-au ascuns pe Filimon Gligor, un român fugar din armata austro-ungară. Îi aduceau apă, mâncare și cele necesare. Recunoscător pentru ajutorul primit, înainte de a pleca să se alăture Răscoalei lui Horea, a donat sătenilor din Tilecuș o sută de florini de aur, să-și construiască o biserică nouă. 

Așa se face că, în anul 1783, în centrul satului, a început construirea unei biserici din lemn de stejar. Este ridicată de frații Vasile și Toader Indrieș, veniți aici din munți, cu ciubere la schimb pe grâu și alte cereale. Ridicată pe fundație de piatră adusă din Valea Roșie, are o superbă turlă gotică și corp transilvănean. E înconjurată de un brâu în torsadă și un coridor îngust. Poartă hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril. S-au păstrat multe dintre comorile ei, printre care un patrafir brodat cu fir aurit, dar și un candelabru de o frumusețe rară. 

O Biserică Pustie adăpostește un om și dă naștere alteia care dăinuie secole, iată locul ce te așteaptă să-l descoperi! 

Continuare pe Romania-atractiva.ro

Stirile Punctul

Ruta bisericilor de lemn: Biserica de lemn ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” – Rogoz

Biserici din lemn: Sanctuare de meșteșug și credință.

Răspândite în toată România, ascunse printre coline și livezi, bisericuțele de lemn aduc bucurie nu doar pelerinilor, ci oricărui căutător de frumos. Pătrundem cu respect în aceste locașuri sacre, admirăm împreună arta veche, naivă, sculpturile și frescele uitate din alt timp, de credință și legendă.

Simțim cum inima bate mai cuminte sub cupola arcuită. Altădată pline de săteni, acum în deplină liniște, ne cheamă să respirăm înăuntru simplitatea și smerenia, odată cu mirosul pereților vechi de stejar, ori cel de tămâie și lumânări.

O găsești în inima Țării Lăpușului. Cu turla ei impresionantă, care se ridică înaltă spre cer, dându-ți senzația de monumentalitate, Biserica de lemn „Sf. Arhangheli” din Rogoz a depășit 350 de ani de existență. A fost construită în 1663 din lemn de ulm, în locul unei biserici mai vechi incendiată de tătari cu doi ani înainte.  

 Astăzi ne aflăm în fața unui monument de arhitectură bisericească excepțională, adevărată „catedrală de lemn”, unde goticul apusean naiv se împletește armonios cu ortodoxia tradițională românească.

 Vei fi surprins de genialitatea omului simplu, reliefată de simbolistica elementelor decorative care dau un farmec aparte sfântului lăcaș. Motivul funiei sculptate și al rozetelor, cele 125 de capete de cai cioplite la capetele grinzilor ce formează consolele, capetele de bour sunt doar câteva dintre ornamentele ce merită evidențiate.

 Deosebit de valoroasă este și pictura interioară. Deși naivă, aceasta transmite privitorului un sentiment de simplitate, de sinceritate și de bucurie profundă.

Continuare pe Romania-atractiva.ro

Stirile Punctul

Ruta bisericilor de lemn: Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail Și Gavril” din Margine, Bihor

Biserici din lemn: Sanctuare de meșteșug și credință.

Răspândite în toată România, ascunse printre coline și livezi, bisericuțele de lemn aduc bucurie nu doar pelerinilor, ci oricărui căutător de frumos. Pătrundem cu respect în aceste locașuri sacre, admirăm împreună arta veche, naivă, sculpturile și frescele uitate din alt timp, de credință și legendă.

Simțim cum inima bate mai cuminte sub cupola arcuită. Altădată pline de săteni, acum în deplină liniște, ne cheamă să respirăm înăuntru simplitatea și smerenia, odată cu mirosul pereților vechi de stejar, ori cel de tămâie și lumânări.

Deși micuțe, construite din lemn, sunt adevărate opere de artă sacră. În jurul lor s-au înfiripat comunitățile creștine din sate și târguri, s-au înființat așezăminte monahale. În atmosfera lor tainică s-a născut și s-a adăpostit spiritul comunităților noastre rurale. 

La Margine, biserica este Centrul. Poartă hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” și a fost construită în jurul anului 1700, fiind considerată cel mai vechi monument de acest fel din județul Bihor. O zărești de departe, turnul ei zvelt se ridică spre cer, ca o imensă rugă, deasupra satului. 

La fel ca și casa țărănească de locuit, de veche tradiție din acest sat, are pe latura lungă, unde este și intrarea, târnaț, ca și la unul din capete, cel orientat spre stradă. 

Biserica păstrează intact piciorul Sfintei Mese din altar, model de sculptură populară, din lemn de gorun, ornamentat cu diferite modele. 

În jurul bisericuței de lemn se află cimitirul vechi, mărturie a primelor comunități care au trăit aici. 

Un personaj important care s-a născut la Margine a fost Ovidiu Drimba, autor al unei vaste lucrări de istorie a culturii și civilizației românilor. Și căruia, poate, această bisericuță i-a inspirat viața și opera.

Continuare pe Romania-atractiva.ro

Stirile Punctul

Ruta bisericilor de lemn: Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail Și Gavril” din Beznea, Bihor

Biserici din lemn: Sanctuare de meșteșug și credință.

Răspândite în toată România, ascunse printre coline și livezi, bisericuțele de lemn aduc bucurie nu doar pelerinilor, ci oricărui căutător de frumos. Pătrundem cu respect în aceste locașuri sacre, admirăm împreună arta veche, naivă, sculpturile și frescele uitate din alt timp, de credință și legendă.

Simțim cum inima bate mai cuminte sub cupola arcuită. Altădată pline de săteni, acum în deplină liniște, ne cheamă să respirăm înăuntru simplitatea și smerenia, odată cu mirosul pereților vechi de stejar, ori cel de tămâie și lumânări.

Adevărată capodoperă a artei populare, biserica de lemn „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” din Beznea este unul dintre cele mai frumoase monumente ale arhitecturii bisericești, fiind considerată cea mai mare biserică de lemn din județul Bihor.

Construită la 1723, din bârne de stejar îmbinate în „aripi de fluture”, încinsă cu un brâu sculptat, ca o „funie împletită” și un pridvor decorat cu inimioare, biserica te primește caldă și prietenoasă. Interiorul  este împodobit simplu, cu ștergare cusute manual şi icoane vechi pictate pe lemn.

Ferestrele mici lasă să pătrundă în interior o lumină palidă, care creează impresia de tainică comuniune cu Divinitatea. Biserica păstrează în arhivă 49 de titluri de cărți bisericești tipărite între anii 1720 și 1956.

Bătrânii satului spun că în Dealul Bisericii a existat o biserică „pe tălpi care se putea trage” și că ea „a fost trasă cu boii din Filipi”, iar „popii vechi erau în straie țărănești, cu suman alb”.

Iar dacă ești un iubitor al naturii, de aici poți face scurte drumeții la Cascada Boiului, sau pe Valea Brătcuței, un minisat de vacanță. Pe Lunca Crișului Repede unde se poate campa, înota și pescui. Sau spre Sud Est înspre satul învecinat Valea Crișului, unde poți să vezi calcarele cu hipuriți, urme ale erei glaciare în Defileu Crișului Repede

Continuare pe Romania-atractiva.ro

Stirile Punctul

Ruta bisericilor de lemn: Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli” a fostei Mănăstiri Cioara Din Săliștea, Alba

Biserici din lemn: Sanctuare de meșteșug și credință.

Răspândite în toată România, ascunse printre coline și livezi, bisericuțele de lemn aduc bucurie nu doar pelerinilor, ci oricărui căutător de frumos. Pătrundem cu respect în aceste locașuri sacre, admirăm împreună arta veche, naivă, sculpturile și frescele uitate din alt timp, de credință și legendă.

Simțim cum inima bate mai cuminte sub cupola arcuită. Altădată pline de săteni, acum în deplină liniște, ne cheamă să respirăm înăuntru simplitatea și smerenia, odată cu mirosul pereților vechi de stejar, ori cel de tămâie și lumânări.â

Ajuns în ținutul de la poalele Munților Șureanu, în apropiere de Cugir, te poți opri la Tărtăria, localitatea care a îmbogățit istoria umanității prin tăblițele de lut scrise cu mii de ani înainte de Hristos.

Mai sus, în satul care se numea Cioara până când regimul comunist i-a schimbat numele în Săliștea, pe umărul unui deal, zărești o biserică de lemn, ce pare că a rezistat bine timpului.

A fost construită în anul 1798, exact în satul de unde călugărul Sofronie stârnise o revoltă pentru păstrarea credinței strămoșești a românilor. În urma acesteia, ortodocșii obțineau recunoașterea de către Curtea de la Viena a existenței legale a Bisericii lor. 

Astăzi, lăcașul străvechi, ca și troița din pronaos, sculptată cu rozete pe umerași, aduc mărturie pentru arta cioplirii lemnului în Transilvania.

Continuare pe Romania-atractiva.ro

Stirile Punctul

Ruta bisericilor de lemn: Biserica de lemn „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” – Leurda

Biserici din lemn: Sanctuare de meșteșug și credință.

Răspândite în toată România, ascunse printre coline și livezi, bisericuțele de lemn aduc bucurie nu doar pelerinilor, ci oricărui căutător de frumos. Pătrundem cu respect în aceste locașuri sacre, admirăm împreună arta veche, naivă, sculpturile și frescele uitate din alt timp, de credință și legendă.

Simțim cum inima bate mai cuminte sub cupola arcuită. Altădată pline de săteni, acum în deplină liniște, ne cheamă să respirăm înăuntru simplitatea și smerenia, odată cu mirosul pereților vechi de stejar, ori cel de tămâie și lumânări.

Dacă vei călători pe meleaguri bistrițene, ai ocazia să întâlnești una dintre bisericile călătoare din țara noastră. De-a lungul timpului, biserica de lemn „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” a călătorit între localitățile clujene Cășeiu, Chiuiești și Leurda și s-a oprit în curtea Complexului Muzeal Bistrița-Năsăud.

O vei zări imediat, iese în evidență prin decorul sculptat cu motivele artei populare românești. Mică și delicată, păstrează urmele picturii realizate de renumiții pictori de la Nicula în secolul al XVIII-lea. Intrarea în biserică se face prin pronaos, peretele de sud adăpostind ușa. Ancandramentul masiv al ușii a fost împodobit cu motive geometrice incizate: rozete înscrise într-un poligon, frânghia răsucită, zig-zag-uri și incizii în formă de dinți de lup. Pare că s-a apărat de vitregiile vremurilor și a reușit, astfel că poate să te primească în inima ei și astăzi!  

Particularități arhitecturale

Redus ca dimensiune, monumentul ecleziastic este ridicat pe o fundație din piatră de râu, având pereții din bârne de stejar, care se îmbină la colțuri în „coadă de rândunică”. Sculptura din interiorul sfântului lăcaș prezintă motive decorative tradiționale, cum sunt funia răsucită sau motivul soarelui.

Trecerea dinspre pronaos spre naosul cu boltă semicilindrică, se realizează printr-o intrare frumos ornamentată. Spre altar, duc alte trei intrări, unde se aflau cândva ușile împărătești. Acestea pot fi admirate astăzi la Muzeul de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca.

Chiar deasupra pronaosului se află turnul bisericii, care iese în evidență prin galeria cu parapet și prin turnulețele cu scop decorativ, aflate în cele patru colțuri ale bazei turnului. 

Continuare pe Romania-atractiva.ro

Stirile Punctul

Ruta bisericilor de lemn: Biserica de lemn ”Sfântul Nicolae” a Mănăstirii Lupșa, Alba

Biserici din lemn: Sanctuare de meșteșug și credință.

Răspândite în toată România, ascunse printre coline și livezi, bisericuțele de lemn aduc bucurie nu doar pelerinilor, ci oricărui căutător de frumos. Pătrundem cu respect în aceste locașuri sacre, admirăm împreună arta veche, naivă, sculpturile și frescele uitate din alt timp, de credință și legendă.

Simțim cum inima bate mai cuminte sub cupola arcuită. Altădată pline de săteni, acum în deplină liniște, ne cheamă să respirăm înăuntru simplitatea și smerenia, odată cu mirosul pereților vechi de stejar, ori cel de tămâie și lumânări.

Dacă străbați frumoasa Vale a Arieșului, prin Munții Apuseni, ai ocazia să vezi, pe lângă peisajele spectaculoase și cea mai veche biserică de lemn din Transilvania. Ctitorită în anul 1429, biserica de lemn cu hramul „Sf. Ierarh Nicolae” a Mănăstirii Lupșa are formă de navă, la început cuprinzând numai altar și naos, pronaosul și turla-clopotniță fiind adăugate mai târziu. 

În interior, vei descoperi elemente deosebite, cum ar fi tavanul casetat de inspirație calvină, care a înlocuit bolta semicirculară a bisericii în 1694. Din același an datează și ușa de intrare în naos, cu un decor interesant. Pictura interioară a fost realizată în 1997, în tehnică fresco, de către profesorul Nicolae Sava.

Frumusețile cu adevărat dumnezeiești îți vor atinge sufletul, iar tu vei fi oricând binevenit în atmosfera de sfințenie a Mănăstirii Lupșa!

Continuare pe Romania-atractiva.ro

Stirile Punctul

Ruta bisericilor de lemn: Biserica de lemn ”Sfântul Mucenic Dimitrie” din Suciu de Sus, Maramureș

Biserici din lemn: Sanctuare de meșteșug și credință.

Răspândite în toată România, ascunse printre coline și livezi, bisericuțele de lemn aduc bucurie nu doar pelerinilor, ci oricărui căutător de frumos. Pătrundem cu respect în aceste locașuri sacre, admirăm împreună arta veche, naivă, sculpturile și frescele uitate din alt timp, de credință și legendă.

Simțim cum inima bate mai cuminte sub cupola arcuită. Altădată pline de săteni, acum în deplină liniște, ne cheamă să respirăm înăuntru simplitatea și smerenia, odată cu mirosul pereților vechi de stejar, ori cel de tămâie și lumânări.

Biserica de lemn cu hramul „Sfântul Mucenic Dimitrie” din Larga ilustrează în mod minunat măiestria artiștilor populari din Țara Lăpușului.

Vechimea sa considerabilă rezultă din inscripția aflată deasupra ușii de intrare, care pomenește anul reparației, 1802, în timpul împăratului Francisc I al Austriei.

Privirile îți sunt atrase imediat de turnul-clopotniță, cu foișor și balcon, peste care se înalță coiful cu bază octogonală și rotunjit spre vârf. 

Zugravi renumiți i-au împodobit pereții cu scene biblice și elemente ale naturii. În pronaos poți admira o Roată a Vieții, marcând principalele etape ale vieții omului, simbolizate prin chipuri umane în locul spițelor. Întreaga pictură e deosebită, remarcându-se prin luminozitate și armonia culorilor alese. 

Iar tu ai prilejul să descoperi o adevărată comoară izvorâtă din frumusețea sufletului maramureșean!

Continuare pe Romania-atractiva.ro

Stirile Punctul

Ruta bisericilor de lemn: Biserica de lemn ”Sfântul Ioan Gură de Aur” din Stâncești, Bihor

Biserici din lemn: Sanctuare de meșteșug și credință.

Răspândite în toată România, ascunse printre coline și livezi, bisericuțele de lemn aduc bucurie nu doar pelerinilor, ci oricărui căutător de frumos. Pătrundem cu respect în aceste locașuri sacre, admirăm împreună arta veche, naivă, sculpturile și frescele uitate din alt timp, de credință și legendă.

Simțim cum inima bate mai cuminte sub cupola arcuită. Altădată pline de săteni, acum în deplină liniște, ne cheamă să respirăm înăuntru simplitatea și smerenia, odată cu mirosul pereților vechi de stejar, ori cel de tămâie și lumânări.

Cândva, biserica de lemn din Sâncești, fostul sat Broaște, era înconjurată de case. Apoi satul s-a aliniat la șosea și s-a depărtat ușor de ea. Acum o zărești de departe, silueta ei se ridică semeață pe valea Crișului Pietros, în mijlocul unei pajiști întinse până la umbra munților. 

Poartă hramul „Sf. Ioan Gură de Aur” și prin 1752 se construia la ea. Câțiva ani mai târziu, David Zugravul o picta. Și, pentru că banii s-au terminat n-a reușit s-o zugrăvească pe toată. El a pictat, însă, cu măiestrie, ușile împărătești, iconostasul și câteva icoane păstrate și azi în noua biserică. 

Străpuns doar de lumina micilor ferestre, ca doi ochi, trupul bisericuței rezistă. Poate și pentru că e înconjurat de un brâu exterior, o funie răsucită, sculptată în lemn, simbol al infinitului sau poate, chiar al ADN-ului uman. 

Intră să descoperi ceva nou: crucile de eroi și cenotafurile, prin culorile lor calde înviorează pereții bisericuței. Lucrate din lemn, cioplite și pictate cu semne creștine: Soarele, floarea-soarelui, crucea, cenotafurile sunt închinate memoriei unor oameni ai satului, care au murit departe de pământul natal.

Când ai ajuns aici, fii pregătit să descoperi povestea acestei biserici cu suflet uman.

Continuare pe Romania-atractiva.ro

Stirile Punctul

Ruta bisericilor de lemn: Biserica de lemn din Chiraleș, Cluj

Biserici din lemn: Sanctuare de meșteșug și credință.

Răspândite în toată România, ascunse printre coline și livezi, bisericuțele de lemn aduc bucurie nu doar pelerinilor, ci oricărui căutător de frumos. Pătrundem cu respect în aceste locașuri sacre, admirăm împreună arta veche, naivă, sculpturile și frescele uitate din alt timp, de credință și legendă.

Simțim cum inima bate mai cuminte sub cupola arcuită. Altădată pline de săteni, acum în deplină liniște, ne cheamă să respirăm înăuntru simplitatea și smerenia, odată cu mirosul pereților vechi de stejar, ori cel de tămâie și lumânări.

Biserica de lemn din Chiraleş este o biserică umblătoare, care nu s-a mutat într-un sat oarecare, ci chiar la un muzeu al satului, în Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia” din Cluj-Napoca.

Stilistic, datează de la sfârșitul secolului al XVII-lea. Turnul său, cu coiful aproape conic și poala mult lărgită, ca nişte volane, atrage privirile vizitatorului, fiind o dovadă a măiestriei meșterilor populari. 

Biserica impresionează prin elementele decorative deosebite: funia-brâu sculptată, încrestăturile de la uşi, cu motive foarte vechi, decorul aripilor şi consolelor din exterior, răsuflătorile decupate artistic în pereți, destinate eliminării fumului lumânărilor. Remarcabilă este și pictura murală în tehnica Al Secco. 

Ajuns în incinta muzeului în aer liber, descoperă și alte comori ale arhitecturii populare românești!

Scurtă incursiune istorică

Biserica de lemn a fost construită în satul Chiraleș din județul Bistrița-Năsăud, fiind atestată documentar pentru prima dată în jurul anului 1622. Atanasie Popa, preot şi important istoric al culturii şi artei româneşti, a lăsat moştenire studii valoroase ce privesc bisericile de lemn din Transilvania. Printre bisericile cercetate de acesta se află și cea din Chiraleş, studiul cuprinzând informații importante despre pictura bisericii în starea în care se afla în anul 1937, precum și descifrarea câtorva inscripții legate de originea lăcașului. 

La anul 1777 se află pomenit Cusaiu, ca fiind zugravul ce a pictat altarul, finalizarea picturii începută în anul 1769, fiind atribuită lui Ioan Ştențel din Sânmărghita.

Continuare pe Romania-atractiva.ro

Stirile Punctul

Ruta bisericilor de lemn: Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” – Lăpugiu de Jos

Biserici din lemn: Sanctuare de meșteșug și credință.

Răspândite în toată România, ascunse printre coline și livezi, bisericuțele de lemn aduc bucurie nu doar pelerinilor, ci oricărui căutător de frumos. Pătrundem cu respect în aceste locașuri sacre, admirăm împreună arta veche, naivă, sculpturile și frescele uitate din alt timp, de credință și legendă.

Simțim cum inima bate mai cuminte sub cupola arcuită. Altădată pline de săteni, acum în deplină liniște, ne cheamă să respirăm înăuntru simplitatea și smerenia, odată cu mirosul pereților vechi de stejar, ori cel de tămâie și lumânări.

Biserica de lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Lăpugiu de Jos este una dintre bijuteriile arhitecturale ale patrimoniului cultural hunedorean.

Pe clopotul mic stă consemnat anul 1765, dar și grafica degradată a pisaniei picturii din altar indică același an, în care se pare că a fost ridicată biserica. Clopotnița se remarcă prin foișorul masiv, deschis pe console, deasupra căruia se înalță spre cer un coif elegant, cu bază pătrată.

Deși pictura murală este în prezent degradată, vei recunoaște stilul inconfundabil al meşterului zugrav Petru Nicolici Moler.

Pe peretele de vest al pronaosului, în scena „A doua venire”, îl vei descoperi pe Arhanghelul Mihail purtând cămașă și ițari și având chipul lui Cloșca. 

Vino și tu la Lăpugiu de Jos, unde te vor surprinde și alte frumuseți păstrate din vechime, prilej de bucurie pentru ochi și suflet!

Continuare pe Romania-atractiva.ro

Stirile Punctul

Ruta bisericilor de lemn: Biserica de lemn ”Adormirea Maicii Domnului” din Căpăt, Timiș

Biserici din lemn: Sanctuare de meșteșug și credință.

Răspândite în toată România, ascunse printre coline și livezi, bisericuțele de lemn aduc bucurie nu doar pelerinilor, ci oricărui căutător de frumos. Pătrundem cu respect în aceste locașuri sacre, admirăm împreună arta veche, naivă, sculpturile și frescele uitate din alt timp, de credință și legendă.

Simțim cum inima bate mai cuminte sub cupola arcuită. Altădată pline de săteni, acum în deplină liniște, ne cheamă să respirăm înăuntru simplitatea și smerenia, odată cu mirosul pereților vechi de stejar, ori cel de tămâie și lumânări.

De jur împrejur se întinde câmpia. Biserica albă, cu turnul ei zvelt, pare o lebădă  plutind pe marea verde a Câmpiei de Vest. Remarcată încă din perioada interbelică, biserica din satul Căpăt, comuna Racovița, a devenit una dintre primele biserici de acest gen din Banat care a intrat sub protecţia Legii monumentelor istorice.

Începând de la 1645  ea a „crescut” cu fiecare veac ce-i mai adăuga ceva. Pe lemnul învechit poți citi primele ei vârste. Aici pictor a fost chiar timpul care a lăsat urme și simboluri pe care ochiul tău, vizitatorule, va încerca să le descifreze fascinat de misterul lor. 

Ceea ce o face deosebită este faptul că în această parte de ţară se păstrează mai puțin de zece biserici de lemn ridicate în tehnica specifică Banatului. De obicei, la edificiile construite din lemn prin utilizarea acestei tehnici se aplică o tencuială din pământ amestecat cu pleavă sau paie tocate.

Nu a fost padimentată cu scânduri, în afară de un mic pod aşezat spre naos, înaintea mesei altarului. De aceea, când vei păși înăuntru, vei avea pământul sub tălpi și cerul deasupra: de pe bolta pictată cu stele și îngeri, din mijlocul cerimii, Iisus te binecuvântează. Ești într-un loc aflat sub semnul divinității!   

Continuare pe Romania-atractiva.ro

Stirile Punctul

Ruta bisericilor de lemn: Ansamblul Bisericii de lemn ”Înălțarea Domnului” din Arieșeni, Alba

Biserici din lemn: Sanctuare de meșteșug și credință.

Răspândite în toată România, ascunse printre coline și livezi, bisericuțele de lemn aduc bucurie nu doar pelerinilor, ci oricărui căutător de frumos. Pătrundem cu respect în aceste locașuri sacre, admirăm împreună arta veche, naivă, sculpturile și frescele uitate din alt timp, de credință și legendă.

Simțim cum inima bate mai cuminte sub cupola arcuită. Altădată pline de săteni, acum în deplină liniște, ne cheamă să respirăm înăuntru simplitatea și smerenia, odată cu mirosul pereților vechi de stejar, ori cel de tămâie și lumânări.

În Parcul Natural Apuseni întâlnești o îmbinare perfectă între creația meșterilor populari și cadrul natural splendid. Cu o încântătoare panoramă asupra dealurilor din jur, Biserica de lemn cu hramul „Înălțarea Domnului” din Arieșeni ilustrează fidel această integrare în peisaj.

Vei zări de departe silueta ei zveltă, evidențiată de clopotnița cu foișor și coif frânt. Aici găsești singurul exemplu de decor țărănesc realizat în tencuială. Cruci, soare cu chip omenesc, rozete și flori înfrumusețează fațadele edificiului.

Biserica găzduiește piese valoroase. Icoana prăznicar din biserica femeilor, crucea donată de fiul tribunului Corcheș, icoanele din secolul al XVII-lea sunt doar câteva exemple.

O construcție originală este Casa Toacelor, unde pe unele bârne poți distinge pictura din secolul al XVIII-lea.

Iar biserica nouă de alături este și ea bucuroasă de oaspeți!

Scurtă incursiune istorică

Construcția sfântului lăcaș a fost începută în anul 1791, fiind finalizată 23 de ani mai târziu, în 1814, urmând ca până în 1829 să fie realizată și pictura bisericii, direct pe lemn, de către zugravul Mihai de la Abrud. 

Picturile interioare ale bisericii au fost ascunse în anii 1877-1878, aceasta fiind tencuită. Decenii mai târziu, în 1959, s-a adăugat și balconul, destinat corului bisericii, iar învelișul din șindrilă al acoperișului a fost înlocuit cu tablă. În anul 1971, a avut loc slujba de sfințire a edificiului. 

Continuare pe Romania-atractiva.ro

Stirile Punctul

Ruta bisericilor de lemn: Ansamblul Bisericii de lemn ”Cuvioasa Paraschiva” din Pianu de Sus, Alba

Biserici din lemn: Sanctuare de meșteșug și credință.

Răspândite în toată România, ascunse printre coline și livezi, bisericuțele de lemn aduc bucurie nu doar pelerinilor, ci oricărui căutător de frumos. Pătrundem cu respect în aceste locașuri sacre, admirăm împreună arta veche, naivă, sculpturile și frescele uitate din alt timp, de credință și legendă.

Simțim cum inima bate mai cuminte sub cupola arcuită. Altădată pline de săteni, acum în deplină liniște, ne cheamă să respirăm înăuntru simplitatea și smerenia, odată cu mirosul pereților vechi de stejar, ori cel de tămâie și lumânări.

E plămădită din lemn, dar din pământul pe care stă s-a scos aur. În cimitirul Bisericii „Cuvioasa Paraschiva” din Pianu de Sus, încă se mai găsesc stâlpi funerari din lemn, frumos ornați, încrustați cu simbolul XIII, din perioada colonizării romane, aici fiind cantonată Legiunea XIII Gemina.

Brâie îndestulătoare de cioplituri, stele în colțuri, rozete cu spițe urcă pe stâlpii înălțării de la Pianu, tăinuind și ei aceeași datină ca cei din vechile cimitire de pe tot cuprinsul ținutului. 

Biserica de astăzi se remarcă prin arhitectura proprie lăcașurilor de cult dispărute de pe întreaga vale a Pianului. Păstrează obiecte valoroase de patrimoniu, dar și o pictură de o frumusețe rară.

Cu o istorie mai puțin obișnuită, Biserica  de lemn din Pianu de Sus poartă amprenta simplității și modestiei specifice bisericilor vechi, dar autentice.

Scurtă incursiune istorică

Se spune că pe locul actualei biserici ar fi existat o alta, făcută din grădele și tencuită cu pământ. În jurul său a fost edificată biserica din lemn, în anul 1761, iar după terminarea construcției, cea de grădele a fost stricată din interior.

Timpul și neglijența și-au pus amprenta asupra lăcașului atât de mult încât, în anul 1918, cu ocazia lucrărilor de reabilitare, s-a renunțat la încăperea pronaosului și parțial la naos. Astăzi, în structura construcției regăsim doar altarul şi o mică parte din naos, turnul fiind mutat pe partea conservată. 

În timpul Primului Război Mondial clopotele de la biserica nouă au fost ridicate. Ca urmare, clopotul din turnul vechii bisericii de lemn a fost mutat la biserica nouă, el purtând inscripția: „Pianu Românesc, popa Moise, popa Ioan 1761”.

Continuare pe Romania-atractiva.ro

Stirile Punctul

Ruta bisericilor fortificate: Situl Rural Câlnic

Bisericile fortificate: Inima comunității săsești protestante.

În satele săsești din Transilvania, acolo unde totul merge ceas, bisericile fortificate se înalță maiestuos pe culmi, nu doar ca structuri arhitectonice, ci ca simboluri ale unei solidarități comunitare ce a traversat secole. Inițial edificate pentru rugăciune și reflecție, s-au transformat rapid în cetăți de apărare, ce reflectă nevoia de protecție și unitate în fața pericolelor vremurilor medievale.

Unele incluse în patrimoniul UNESCO, bisericile fortificate sunt reflecții ale ordinii și rigorii ce au domnit odată aici, spunând o poveste despre un trai cumpătat, disciplină și credință – învățăminte valoroase pentru noi, călătorii.

Dacă pornești pe drumul care șerpuiește printre dealurile din Țara Secașelor, să știi că nu ești în Franța sau Italia, ci te îndrepți spre Cetatea Câlnic, care reprezintă unul dintre cele mai importante monumente de arhitectură medievală din Transilvania. Acesta face parte, împreună cu situl rural din care face parte, din Lista Patrimoniului Mondial UNESCO și a fost construită în secolul al XIII-lea, inițial ca reședință nobiliară.

Scurtă incursiune istorică

Cetatea poate fi datată în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Ea a fost fondată de conții de Kelling (numele german al Câlnicului), care sunt amintiți în documente, pentru prima dată, în anul 1269.

Cea mai veche parte a cetății este turnul donjon numit „Siegfried”, a cărui masivitate impresionează vizitatorii. La început avea destinația de turn-locuință, cu un cămin al cărui amplasament se poate vedea și astăzi. Din parter, prin zid, ducea o scară la primul etaj, iar de acolo, mai departe, la al doilea. Ultimul etaj a fost ridicat mai târziu. Vechimea acestui turn – secolul al XIII-lea – o indică o fereastră îngustă încheiată în semicerc romanic.

Prin anul 1430, cetatea este vândută locuitorilor din Câlnic. Ei o adaptează pentru apărarea cu arme de foc, iar mai târziu ridică în curtea interioară o capelă. Micuța capelă cu terminația semirotundă a corului, care se află de asemenea în interiorul cetății, poate fi datată în aceeași epocă. Ea are o lungime de 12 m și o lățime de 7 m, având forme simple. În interiorul capelei se păstrează fragmente de frescă de la începutul secolului al XVI-lea și o frumoasă tribună de lemn decorată cu panouri pictate în stilul floral renascentist.

De-a lungul zidurilor, pe interior au fost construite cămări de provizii și adăposturi pentru că, de prea multe ori, cetatea a fost atacată. Când vremurile s-au liniștit, ea a fost redată vieții noi: capela s-a transformat în biserică pentru iarnă, iar interiorul fortificației a fost destinat evenimentelor comunității, culturale și nu numai. 

Ccntinuare pe Romania-atractiva.ro

Stirile Punctul

Ruta bisericilor fortificate: Situl rural Biertan (Biserica evanghelică fortificată Biertan)

Bisericile fortificate: Inima comunității săsești protestante.

În satele săsești din Transilvania, acolo unde totul merge ceas, bisericile fortificate se înalță maiestuos pe culmi, nu doar ca structuri arhitectonice, ci ca simboluri ale unei solidarități comunitare ce a traversat secole. Inițial edificate pentru rugăciune și reflecție, s-au transformat rapid în cetăți de apărare, ce reflectă nevoia de protecție și unitate în fața pericolelor vremurilor medievale.

Unele incluse în patrimoniul UNESCO, bisericile fortificate sunt reflecții ale ordinii și rigorii ce au domnit odată aici, spunând o poveste despre un trai cumpătat, disciplină și credință – învățăminte valoroase pentru noi, călătorii.

Ai aflat despre povestea legendară a turnului din Biertan, unde se găsește o încăpere extrem de mică numită „carceră”? Vreme de 300 de ani, cuplurile a căror relație devenea tensionată erau aduse aici. Preotul local îi închidea pe cei doi parteneri până când reușeau să-și rezolve neînțelegerile și să evite divorțul. Scopul era ca, având speranța salvării căsniciei lor, cuplurile să împartă totul în acest spațiu restrâns, de la o singură pernă și o pătură, până la un singur loc la masă, o singură lingură și un pat foarte mic.

Dar vino și trăiește nemijlocit experiența unor momente petrecute aici, între zidurile turnului, vei descoperi cât de prețuită era în trecut pacea și buna înțelegere. 

Biertanul a fost un adevărat centru economic și centru episcopal săsesc. Țintă pentru năvălitori, avea nevoie de o biserică fortificată impunătoare, înconjurată de ziduri puternice. Și astăzi, biserica-hală construită la începutul secolului XVI în stil gotic târziu, domină de pe colină așezarea. Imaginea ei învăluită în ceață, cu turme de oi păscând pe câmpuri sau iarna strălucind în mijlocul zăpezilor face înconjurul internetului. 

De cum intri, altarul cu cele 28 de scene biblice îți atrag atenția, la fel și covoarele anatoliene sau ușa sacristiei.

Deși o localitate rurală, mulți tineri de aici mergeau la studii la Viena sau în alte universități europene. Au devenit medici, istorici, ingineri, farmaciști și dascăli, demonstrând cât de mari erau aspirațiile unui sat transilvănean în secolul luminii. Aici vezi urmele trecutului și te simți acasă în bătrâna Europă. 

La Biertan se poate ajunge pe două căi de acces principale: dinspre localitățile Șaroș pe Târnave și Richiș. Ambele rute sunt de o frumusețe sălbatică. Și în ambele sate poți opri, înainte, pentru a vizita bisericile evanghelice. Dar, când intri în Biertan, de ești ori nu pasionat de istoria edificiilor ecleziastice din Transilvania, această biserică îți va tăia pur și simplu răsuflarea. Nu degeaba, între anii 1572 şi 1867, Biertanul a fost sediul episcopiei evanghelice luterane din Transilvania. Ansamblul arhitectural cu frumoasa biserică fortificată au determinat includerea întregii localități pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO în anul 1993.

Continuare pe Romania-atractiva.ro

Stirile Punctul

Ruta bisericilor fortificate: Capela Bisericii Evanghelice din Cetatea Aiud

Bisericile fortificate: Inima comunității săsești protestante.

În satele săsești din Transilvania, acolo unde totul merge ceas, bisericile fortificate se înalță maiestuos pe culmi, nu doar ca structuri arhitectonice, ci ca simboluri ale unei solidarități comunitare ce a traversat secole. Inițial edificate pentru rugăciune și reflecție, s-au transformat rapid în cetăți de apărare, ce reflectă nevoia de protecție și unitate în fața pericolelor vremurilor medievale.

Unele incluse în patrimoniul UNESCO, bisericile fortificate sunt reflecții ale ordinii și rigorii ce au domnit odată aici, spunând o poveste despre un trai cumpătat, disciplină și credință – învățăminte valoroase pentru noi, călătorii.

Biserica mică reformată (vechea Capelă evanghelică) din Aiud a fost clădită în secolul al XIX-lea pe locul unei biserici care a fost construită între anii 1333-1334. Martoră la multiple evenimente din trecut, monumentul și-a păstrat destinația inițială, acela de loc de cult.

Scurtă incursiune istorică

Localitatea Aiud din județul Alba, este atestată documentar în anul 1293. De-a lungul timpului a aparţinut, ca domeniu de danie, principilor transilvani. Elementul arhitectonic principal îl constituie complexul cunoscut sub numele de „Cetatea Aiudului”, în fapt o biserică fortificată, zidul de incintă cu turnurile aferente, clădiri ecleziastice și Palatul Princiar. Astăzi, cetatea este compusă din vechea capelă evanghelică și biserica reformată calvină, înconjurate de o incintă fortificată.

Capela evanghelică a fost construită în secolul al XIX-lea pe locul unei biserici care a fost construită în anii 1333-1334. 

Structura actuală a cetății e definită prin ziduri din segmente drepte, rotunjite pe latura vestică şi prevăzute la colţuri cu turnuri de apărare. În prezent zidurile ating încă înălțimi de 10 m, cu grosimi chiar de aproximativ 2 m. În partea de sus se pot vedea meterezele pentru arme de foc, fiind prevăzute pe interior cu drum de patrulare pentru străjeri, lat de aproape 1 m. În urmă cu trei secole cetatea era împrejmuită de un şanţ plin cu apă, din râul Aiudel, astfel că accesul se făcea controlat cu ajutorul unui pod mobil.

Continuare pe Romania-atractiva.ro

Stirile Punctul

Ruta bisericilor fortificate: Biserica Romano-Catolică Sf. Gheorghe din Ciucsângeorgiu

Bisericile fortificate: Inima comunității săsești protestante.

În satele săsești din Transilvania, acolo unde totul merge ceas, bisericile fortificate se înalță maiestuos pe culmi, nu doar ca structuri arhitectonice, ci ca simboluri ale unei solidarități comunitare ce a traversat secole. Inițial edificate pentru rugăciune și reflecție, s-au transformat rapid în cetăți de apărare, ce reflectă nevoia de protecție și unitate în fața pericolelor vremurilor medievale.

Unele incluse în patrimoniul UNESCO, bisericile fortificate sunt reflecții ale ordinii și rigorii ce au domnit odată aici, spunând o poveste despre un trai cumpătat, disciplină și credință – învățăminte valoroase pentru noi, călătorii.

În timpul secolelor XVII și XIX, centrul satului Ciucsângeorgiu a reprezentat nucleul religios al regiunii Ciucului de Jos. Contribuția sa la această poziție de lider a fost consolidată și de faptul că, în anul 1784, a primit dreptul de la împăratul austriac de a organiza târguri săptămânale, devenind astfel un actor economic de primă importanță în această regiune.

La poalele munților Ciucului, în județul Harghita, se află localitatea Ciucsângeorgiu, în centrul căreia se află o falnică biserică romano-catolică, una dintre cele mai frumoase, cea mai mare și cea mai veche biserică gotică din regiune. Construită în secolul al XIV-lea, biserica a avut parte de  numeroase transformări până când a ajuns să arate ca astăzi. Aceasta dovedește cât de înstărită a fost comunitatea.

În interior, se îmbină armonios stilul gotic cu cel baroc. Atrag atenția altarul baroc bogat decorat cu scene biblice, amvonul și baldachinul. Orga, adăpostită într-un dulap baroc masiv, se află într-o stare excelentă de conservare și este funcțională. Pe tavan, se păstrează încă nervurile gotice, cu chei de boltă sculptate după diferite modele geometrice.

În curtea bisericii se află un mic cimitir și o capelă funerară. Zidul de incintă proteja odinioară întregul ansamblu arhitectural.

Descoperirile arheologice de lângă biserica romano-catolică au scos la iveală materiale ceramice din epoca bronzului și monede dacice de argint.

Biserica romano-catolică Sf. Gheorghe din Ciucsangeorgiu merită vizitată pentru frumusețea ei, iar zona oferă numeroase destinații turistice, busturi ale unor personalități,  case memoriale, monumente și un muzeu etnografic! E o adevărată lecție de istorie!

Continuare pe Romania-atractiva.ro

Stirile Punctul

Ruta bisericilor fortificate: Biserica Romano-Catolică din Cârța

Bisericile fortificate: Inima comunității săsești protestante.

În satele săsești din Transilvania, acolo unde totul merge ceas, bisericile fortificate se înalță maiestuos pe culmi, nu doar ca structuri arhitectonice, ci ca simboluri ale unei solidarități comunitare ce a traversat secole. Inițial edificate pentru rugăciune și reflecție, s-au transformat rapid în cetăți de apărare, ce reflectă nevoia de protecție și unitate în fața pericolelor vremurilor medievale.

Unele incluse în patrimoniul UNESCO, bisericile fortificate sunt reflecții ale ordinii și rigorii ce au domnit odată aici, spunând o poveste despre un trai cumpătat, disciplină și credință – învățăminte valoroase pentru noi, călătorii.

Printre localitățile aflate în Depresiunea Ciucului, din județul Harghita, se numără și Cârța, o localitate cochetă cu străzi și case îngrijite, localnici ospitalieri și monumente de arhitectură foarte frumoase. Dintre toate acestea se distinge biserica romano-catolică. Aceasta a fost construită în prima jumătate a secolului al XV-lea în stil gotic târziu, fiind apărată de o fortificație de formă circulară, din piatră, care înconjoară biserica. Totuși, se presupune că înaintea acestui edificiu a existat o biserică edificată în stil romanic.

Scurtă incursiune istorică

Biserica Romano-Catolică „Adormirea Maicii Domnului” din Cârța este un monument istoric, construit între anii 1444-1720 în stilul goticului târziu, completată cu o navă laterală în 1796, fiind astfel compusă din navă cu axa E-V, cu sanctuar orientat spre nord, portic sudic, capelă nordică, sacristie compusă din două încăperi și o scară exterioară pe latura sudică asigurând accesul spre tribuna orgii. Corul prezintă nervuri încopciate în chei de boltă decorate cu reliefuri. 

Ca urmare a multiplelor reconstrucții, astăzi clădirea prezintă unele modificări. În anul 1796, clădirea a suferit o transformare majoră. Prin demolarea turnului de vest, a peretelui vestic al naosului și a unei secțiuni a sanctuarului, naosul bisericii a fost extins atât spre vest, cât și spre est, s-au demolat și capela laterală de sud și sacristia de nord, iar o capelă laterală a fost creată pe fiecare parte și a fost creată o nouă sacristie în nord. 

Intrarea în curtea bisericii se face pe sub un turn finalizat la începutul secolului al XVI-lea și refăcut în anul 1720.  Fortificația bisericii, cu ziduri de peste opt metri, cuprinde un drum de strajă, bine păstrat, practicabil în întregime și în zilele noastre. Dacă parcurgi acest drum poți admira biserica din diferite unghiuri și astfel experiența ta va fi una cu totul specială. De la micile ferestre ale acestui drum de strajă poți să vezi împrejurimile pitorești care înconjoară dealul pe care se află ansamblul fortificat.

Localitatea Cârța, cu biserica sa, reprezintă, cu siguranță, un reper ecleziastic ce nu trebuie ratat.

Continuare pe Romania-atractiva.ro

Stirile Punctul

Ruta bisericilor fortificate: Biserica Reformată Șieu Odorhei

Bisericile fortificate: Inima comunității săsești protestante.

În satele săsești din Transilvania, acolo unde totul merge ceas, bisericile fortificate se înalță maiestuos pe culmi, nu doar ca structuri arhitectonice, ci ca simboluri ale unei solidarități comunitare ce a traversat secole. Inițial edificate pentru rugăciune și reflecție, s-au transformat rapid în cetăți de apărare, ce reflectă nevoia de protecție și unitate în fața pericolelor vremurilor medievale.

Unele incluse în patrimoniul UNESCO, bisericile fortificate sunt reflecții ale ordinii și rigorii ce au domnit odată aici, spunând o poveste despre un trai cumpătat, disciplină și credință – învățăminte valoroase pentru noi, călătorii.

Simplitate, pace, liniște. Acestea sunt cuvintele care caracterizează, la prima vedere, micuța biserică reformată din Șieu Odorhei din județul Bistrița Năsăud. 

Localitatea a fost atestată pentru prima dată documentar în anul 1263, în acea perioadă fiind construită și biserica. Aceasta este o biserică sală, construcția fiind influențată, la fel ca multe altele de acest fel din Transilvania, de curentul cistercian apărut la începutul secolului al XIII-lea în această parte a Europei. 

La Șieu Odorhei timpul pare că s-a oprit în loc. În micuța biserică reformată simți dorința de a zăbovi să-i admiri modestia senină și să te reculegi într-un loc cu totul aparte.

Scurtă incursiune istorică

Biserica dispune de o navă centrală, cor și absidă, însă aceasta din urmă este pătrată, și nu semicirculară, așa cum întâlnim la construcțiile romanice. 

Interiorul bisericii este luminos, fiind vopsit în alb, iar la vedere, din loc în loc, au fost evidențiate pietrele mari, fățuite, care datează din prima etapă de construcție, precum și picturile cu care era înzestrată odinioară biserica. Aceasta este pavată cu cărămidă, fiind mobilată cu strane vechi, atent sculptate.

De altfel, îți mai reține atenția faptul că altarul bisericii este unul specific, auster, mobilat cu bănci gri și o masă destinată săvârșirii serviciului religios.

Continuare pe Romania-atractiva.ro

Stirile Punctul

Ruta bisericilor fortificate: Biserica Reformată Fortificată din Ocna Sibiului

Bisericile fortificate: Inima comunității săsești protestante.

În satele săsești din Transilvania, acolo unde totul merge ceas, bisericile fortificate se înalță maiestuos pe culmi, nu doar ca structuri arhitectonice, ci ca simboluri ale unei solidarități comunitare ce a traversat secole. Inițial edificate pentru rugăciune și reflecție, s-au transformat rapid în cetăți de apărare, ce reflectă nevoia de protecție și unitate în fața pericolelor vremurilor medievale.

Unele incluse în patrimoniul UNESCO, bisericile fortificate sunt reflecții ale ordinii și rigorii ce au domnit odată aici, spunând o poveste despre un trai cumpătat, disciplină și credință – învățăminte valoroase pentru noi, călătorii.

Biserica fortificată din Ocna Sibiului poate fi considerată una dintre cele mai vechi biserici construite de către coloniștii sași în sudul Transilvaniei.

Portalul romanic vechi este decorat cu un relief reprezentând arborele vieţii, încadrat de doi leoparzi. Stilul reliefului, ca şi formele greoaie ale clădirii, pledează pentru o datare la mijlocul secolului al XIII-lea, chiar înaintea invaziei mongole.

Scurtă incursiune istorică

Cel mai vechi monument istoric al aşezării Ocna Sibiului, atestat documentar în anul 1263, este biserica reformată fortificată, fosta biserică parohială medievală, aflată pe partea central-sudică, pe un promontoriu puţin proeminent al pantei pârâului Visa.

Biserica este o bazilică romanică cu şase travee, cu turn deasupra corului, ce are o boltă în cruce, ce se compune dintr-o absidă şi un spaţiu pătrat şi cu absidiole în dreptul navelor laterale. Deasupra corului se înalţă un turn de mari dimensiuni.

Mai noi, probabil din secolul al XV-lea, sunt bolţile în reţea ale navelor, unele elemente de ancadrament ale portalurilor, ca şi contraforţii exteriori. În secolul al XVI-lea se adosează o sacristie pe partea de sud a corului. Zidul de incintă închide un perimetru neregulat. Acesta nu a fost întărit cu turnuri şi este sprijinit de contraforţi exteriori.

Continuare pe Romania-atractiva.ro

Stirile Punctul

Ruta bisericilor fortificate: Biserica Evanghelică Herina

Bisericile fortificate: Inima comunității săsești protestante.

În satele săsești din Transilvania, acolo unde totul merge ceas, bisericile fortificate se înalță maiestuos pe culmi, nu doar ca structuri arhitectonice, ci ca simboluri ale unei solidarități comunitare ce a traversat secole. Inițial edificate pentru rugăciune și reflecție, s-au transformat rapid în cetăți de apărare, ce reflectă nevoia de protecție și unitate în fața pericolelor vremurilor medievale.

Unele incluse în patrimoniul UNESCO, bisericile fortificate sunt reflecții ale ordinii și rigorii ce au domnit odată aici, spunând o poveste despre un trai cumpătat, disciplină și credință – învățăminte valoroase pentru noi, călătorii.

Comorile arhitecturale romanice se întâlnesc la tot pasul pe teritoriul Transilvaniei. Cele mai multe sunt concentrate în sudul acestui teritoriu dar și în nord le găsim la fel de splendide. Dacă ajungeți la Herina, în județul Bistrița-Năsăud, veți putea admira o bijuterie albă numită biserică evanghelică. Aceasta se află într-o stare foarte bună de conservare.

Scurtă incursiune istorică

Biserica din Herina este una din cele mai reprezentative construcții romanice nu doar din România ci chiar din Europa centrală a secolului al XIII-lea. La fața locului puteți afla povești extraordinare despre regi și prințese, nobili și arhitecți care au contribuit cu toții la construcția și conservarea acestui monument ecleziastic impresionant. 

Edificiul are o structură de tip bazilical cu trei nave, însoțit de două turnuri în partea frontală de vest, care încadrează un portal cu o deschidere semicirculară. Orientată spre est, nava principală se încheie cu o absidă semicirculară, în timp ce navele laterale prezintă închideri dreptunghiulare la exterior și absidiole semicirculare în interior. Documentele medievale atestă că începând cu anul 1200, Herina a fost inclusă în extinsul domeniu feudal al lui Dionysius Kacsics, care îndeplinea funcția de vistiernic la curtea regelui Andrei al II-lea, iar biserica a purtat inițial hramul Sf. Petru.

De-a lungul secolelor biserica își schimbă de nenumărate ori proprietarii însă aceștia nu intervin, la fel cum se întâmplă în multe cazuri, în modificarea arhitecturii construcției. Impresionant este tabernacolul fin sculptat, altarul și amvonul, care prin simplitate te îndeamnă la pioșenie. O priveliște extraordinară se dezvăluie vizitatorilor prin ferestrele aflate în tribuna de nord, ori la înălțime, din cele două turnuri.

Continuare pe Romania-atractiva.ro

Stirile Punctul

Ruta bisericilor fortificate: Biserica Evanghelică Fortificată Valea Viilor

Bisericile fortificate: Inima comunității săsești protestante.

În satele săsești din Transilvania, acolo unde totul merge ceas, bisericile fortificate se înalță maiestuos pe culmi, nu doar ca structuri arhitectonice, ci ca simboluri ale unei solidarități comunitare ce a traversat secole. Inițial edificate pentru rugăciune și reflecție, s-au transformat rapid în cetăți de apărare, ce reflectă nevoia de protecție și unitate în fața pericolelor vremurilor medievale.

Unele incluse în patrimoniul UNESCO, bisericile fortificate sunt reflecții ale ordinii și rigorii ce au domnit odată aici, spunând o poveste despre un trai cumpătat, disciplină și credință – învățăminte valoroase pentru noi, călătorii.

acă ajungi pe Târnava Mare, la Valea Viilor vei avea parte de o experienţă emoţionantă. O mână de saşi ascultă, înşiraţi pe primele trei rânduri de bănci, predica rostită din amvon de preotul luteran. 

Pășește în locul unde acum aproximativ 800 de ani, sașii, au ridicat o casă a Domnului! Veneau de la mii de kilometri, aduceau cu ei credința și lăstarii de viță de vie.  

La început locul era numit Wurmloch, în germana medievală, însemnând loc cu viermi, iar Baromlaka, în limba maghiară, târgul vitelor. Numele de Valea Viilor a venit odată cu renumele plantațiilor de viță-de-vie care umpluseră dealurile.

N-a trecut mult și, pe același loc, sașii au construit această biserică, mult mai mare, și-n jurul ei, prin anii 1500, au ridicat turnuri și ziduri de apărare. Astfel, a ajuns una dintre cele mai puternice biserici fortificate dintre toate cele construite de saşi. Dovadă că-n ciuda vremurile zbuciumate, și astăzi, ea a rămas la fel. 

Dacă ajungi aici, vei simți că biserica păstrează încă sufletul oamenilor care au construit-o și au apărat-o de-a lungul veacurilor. Parcă auzi aidoma forfota de odinioară, atunci când în Turnul Slăninilor se aducea preparatul afumat. Iar la intrare-n curtea ei, descoperi și un mic muzeu, unde poți admira costume tradiţionale săseşti, fotografii şi alte obiecte donate de membrii comunităţii.

Scurtă incursiune istorică

Pe locul unde a fost construită biserica de azi, a existat o bazilică romanică, amintită la 1414, din care s-au găsit câteva ruine. Cea vizibilă azi, ridicată în stil gotic, datează din secolul al XIV-lea. A fost dedicată inițial sfântului Petre (Sf. Petrus). În timp, după Reformă, nu a mai fost menționat patronul bisericii și denumirea nu s-a mai folosit.

Continuare pe Romania-atractiva.ro

Stirile Punctul

Ruta bisericilor fortificate: Biserica Evanghelică Fortificata Hărman

Bisericile fortificate: Inima comunității săsești protestante.

În satele săsești din Transilvania, acolo unde totul merge ceas, bisericile fortificate se înalță maiestuos pe culmi, nu doar ca structuri arhitectonice, ci ca simboluri ale unei solidarități comunitare ce a traversat secole. Inițial edificate pentru rugăciune și reflecție, s-au transformat rapid în cetăți de apărare, ce reflectă nevoia de protecție și unitate în fața pericolelor vremurilor medievale.

Unele incluse în patrimoniul UNESCO, bisericile fortificate sunt reflecții ale ordinii și rigorii ce au domnit odată aici, spunând o poveste despre un trai cumpătat, disciplină și credință – învățăminte valoroase pentru noi, călătorii.

Țara Bârsei a reprezentat, mai ales, în Evul Mediu, o regiune vulnerabilă din punct de vedere militar. Astfel, a fost nevoie de construcția unor adevărate fortărețe care au reprezentat, în primul rând, adăposturi sigure pentru populația din zonă. Localitatea Hărman, azi în județul Brașov, dispune de o biserică fortificată absolut remarcabilă, a cărei destinație principală a fost cea religioasă, însă, deloc de neglijat e și rolul militar pe care aceasta l-a îndeplinit.

Scurtă incursiune istorică

Începuturile localității sunt puse în legătură cu Cavalerii Teutoni care au stăpânit zona între anii 1211 și 1225. Printre mulțimea de monumente medievale remarcabile, se evidențiază și biserica-cetate din Hărman, având ziduri impunătoare, șapte tunuri de apărare și turnul clopotniță, care poate fi observat chiar și de la distanță. Această biserică-cetate reprezintă o veritabilă bijuterie printre numeroasele biserici fortificate ale sașilor din Transilvania.

Biserica datează din prima jumătate a secolului al XIII-lea. Odinioară purtând hramul Sf. Nicolae, biserica inițială a fost construită în stil romanic fiind compusă din trei nave, cor și absidă semicirculară. Când pășești înăuntru, te impresionează altarul baroc, orga care funcționează și astăzi, stranele din secolul al XVIII-lea și covoarele orientale de pe pereții corului. Turnul clopotniță construit în jurul anului 1300, a fost înglobat în partea de vest a bisericii și măsoară 56 de metri, fiind cel mai înalt turn din Țara Bârsei. 

Construcția bisericii conservă, în special în partea estică, aspectul vechii bazilici cu trei nave, de stil romanic, din secolul al XIII-lea, prezentând paralele evidente cu arhitectura cisterciană a acelei perioade. Acest fapt atestă influența cisterciană asupra abației de la Cârța asupra localității Hărman, menționată documentar în 1240. Fortificațiile, deși și-au pierdut scopul militar încă din secolul al XVII-lea, au fost utilizate ulterior ca spații de depozitare, în special pentru provizii. Datorită acestui schimb de destinație, fortificațiile au fost întreținute și au supraviețuit până în prezent.

Astăzi, în interiorul zidurilor ei este amenajat un spațiu expozițional etnografic care  înglobează obiecte cu o istorie aparte ce au aparținut membrilor comunității de aici.

Odată ce ai pătruns între zidurile cetății, e nevoie de câteva ore bune să parcurgi toate cotloanele bisericii fortificate din Hărman, pentru că fiecare pas făcut trezește curiozitatea. Cu siguranță nu vei regreta!

Continuare pe Romania-atractiva.ro

Stirile Punctul

Ruta bisericilor fortificate: Ansamblul Bisericii Reformate Șard

Bisericile fortificate: Inima comunității săsești protestante.

În satele săsești din Transilvania, acolo unde totul merge ceas, bisericile fortificate se înalță maiestuos pe culmi, nu doar ca structuri arhitectonice, ci ca simboluri ale unei solidarități comunitare ce a traversat secole. Inițial edificate pentru rugăciune și reflecție, s-au transformat rapid în cetăți de apărare, ce reflectă nevoia de protecție și unitate în fața pericolelor vremurilor medievale.

Unele incluse în patrimoniul UNESCO, bisericile fortificate sunt reflecții ale ordinii și rigorii ce au domnit odată aici, spunând o poveste despre un trai cumpătat, disciplină și credință – învățăminte valoroase pentru noi, călătorii.

Așezarea apare menționată pentru prima dată într-un document din anul 1238, ca simplă villa. La început, în acest loc s-a ridicat o biserică romanică cu trei nave și o absidă semicirculară, construită la sfârșitul secolului al XIII-lea.

Scurtă incursiune istorică

Biserica din Șard a fost ridicată în stilul unei bazilici romane, având trei nave și o absidă semicirculară, data de finalizare fiind la sfârșitul secolului al XIII-lea. La începutul secolului al XV-lea s-a adăugat un cor gotic poligonal, susținut de contraforturi, un portal pe latura de nord și ancadramente gotice la ferestre. La sfârșitul secolului al XV-lea, biserica a fost fortificată cu ziduri de incintă și un turn de poartă, iar alte transformări semnificative au avut loc mai târziu, în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea.

Un aspect distinctiv este reprezentat de un ancadrament încorporat în zidul sudic, pe care este gravat anul 1690. Biserica este înconjurată de o fortificație cu formă circulară neregulată, realizată din piatră brută de râu, având un diametru cuprins între 56 și 60 de metri.

 Înălțimea incintei atinge 6-7 metri, iar zidul are o grosime de 1,10 metri. Un turn de poartă, în stare de ruină, se află în partea de nord. Turnul conservă în prezent vechiul jgheab de piatră la exterior, pe care o hersă aluneca pentru a închide poarta.

Continuarea pe Romania-atractiva.ro