Muzeul Judeţean Mureş a anunţat, miercuri, că premergător evenimentului Noaptea Muzeelor vernisează expoziţia „Enigmele comorilor”, care va cuprinde materiale arheologice valoroase şi enigmatice descoperite cu detectoarele de metale de către cei numiţi „căutătorii de comori”.
„Secţia de Arheologie are plăcerea de a anunţa deschiderea oficială a expoziţiei temporare ‘Enigmele Comorilor’, al cărei vernisaj va avea loc joi, 15 mai 2024, ora 17:00, în incinta Secţiei de Arheologie din Cetate. Expoziţia va putea fi vizitată pe termen lung, până în martie 2026. Ce transformă un obiect arheologic într-o comoară? E valoarea materială, contextul în care a fost descoperit sau poate povestea – adesea pierdută – pe care o poartă cu sine? Expoziţia ‘Enigmele comorilor’ propune o incursiune inedită în lumea acestor întrebări, prezentând o selecţie de piese arheologice valoroase şi enigmatice, provenite din descoperirile realizate în urma detecţiei cu detectorul de metale pe teritoriul judeţului Mureş. Publicul va avea ocazia să admire artefacte rare, unele expuse pentru prima dată, grupate tematic în jurul ideii de comoară: obiecte din metale preţioase, tezaure monetare, depozite de bronzuri, fragmente de istorie ce ridică mai multe întrebări decât răspunsuri”, a transmis Muzeul Judeţean Mureş într-un comunicat de presă.
Echipa care a realizat expoziţia susţine că fiecare piesă expusă invită vizitatorul nu doar să contemple, ci şi să investigheze, să devină, pe rând, explorator, arheolog şi interpret al trecutului.
„Această expoziţie nu este doar despre comori, ci despre ceea ce ne spun – sau nu ne spun – ele. Obiectele arheologice sunt martori tăcuţi ai trecutului. Uneori ne vorbesc clar, alteori ne lasă în suspans. Aici intervine rolul nostru: să citim, să interpretăm şi, mai ales, să întrebăm”, a subliniat curatorul expoziţiei, Rezi Botond, arheolog în cadrul Secţiei de Arheologie a Muzeului Judeţean Mureş.
Conceptul expoziţional a fost realizat în colaborare cu o echipă interdisciplinară formată din dr. Berecki Sándor, dr. Coralia Dorina Bonta, dr. Daniel Cioată, dr. László Keve, dr. Nicoleta Man şi dr. Rita E. Németh.
„Împreună, aceştia au construit un traseu expoziţional coerent şi captivant, menit să trezească curiozitatea vizitatorilor de toate vârstele. Unele tezaure sunt enigmatice datorită condiţiilor neclare de descoperire, altele sunt adevărate comori datorită obiectelor ce o compun (…). Expoziţia nu îşi propune să dea verdicte, ci să deschidă perspective: ce înseamnă ‘valoare’ în arheologie? Unde începe fascinaţia şi unde se termină certitudinea ştiinţifică?”, se menţionează în comunicat. AGERPRES
Cele mai frumoase picturi ale lui Theodor Pallady pe tema feminităţii şi jurnalele sale intime, în care prezintă, într-un mod delicat, gingaş şi plin de pasiune apropierea de femeile care au trecut prin viaţa sa, mai pot fi încă admirate în expoziţia de la Palatul Culturii din Târgu Mureş în această săptămână, inclusiv de Noaptea Muzeelor.
Foto: (c) Dorina Matiş/AGERPRES
În expoziţia „Pallady. Jurnal intim” de la Târgu Mureş, realizată de Muzeul Naţional de Artă al României şi Secţia de Artă a Muzeului Judeţean Mureş, femeia este prezentată în 52 de ipostaze, în care publicul se poate regăsi cu uşurinţă în timp ce parcurge fiecare sală a galeriei.
Despre Pallady se spune că ar fi avut o viaţă sentimentală intensă, chiar la o vârstă înaintată şi că jurnalele sale conţin notaţii „care dovedesc pasiuni nestinse”.
Foto: (c) Dorina Matiş/AGERPRES
Cercetătorul Cora Fodor de la Muzeul Judeţean Mureş, doctor în istoria artei, ne arată că, deşi se crede despre Theodor Pallady că era un mare seducător, după cum se desprinde din jurnalele sale intime, el nu a arătat acest aspect la modul evident în lucrările sale.
„Poate părea monoton să găseşti o declinare a personajului feminin în 52 de ipostaze, dar parcurgând expoziţia până la urmă îţi dai seama că te regăseşti. Să nu uităm totuşi că Pallady a fost un veşnic îndrăgostit de femeie de la începutul până la finalul vieţii lui şi asta se reflectă atât în lucrări, cât şi în jurnalele scrise. Aici avem şi cele două jurnale împrumutate de la Biblioteca Naţională a României, iar expoziţia aşa a fost gândită: se asociază decupaje din jurnalul scris cu lucrări pe care curatorul a considerat că poate să le asocieze. În jurnal regăseşti gânduri care pot să fie direct legate de o lucrare sau pur şi simplu o fantezie (…) Se regăsesc în lucrările expuse accesorii caracteristic feminine, cum e pălărioară cu decoraţia florală, cartea este foarte des întâlnită, ziarul sau lumânarea, fie că stă în sfeşnic, fie că e pe masă, obiecte de mobilier. Femeile sunt aşezate fie pe fotolii, pe sofale, pe canapele, deci într-o atmosferă foarte relaxată, foarte adusă spre note meditative şi chiar am remarcat că nu există aproape niciuna dintre lucrări cu un dialog al privirilor între model şi artist”, a declarat, pentru AGERPRES, cercetătorul Cora Fodor.
Foto: (c) Dorina Matiş/AGERPRES
Istoricul de artă dezvăluie că în expoziţia „Pallady. Jurnal intim” există şi câteva lucrări din colecţia Secţiei de Artă a Muzeului Judeţean Mureş.
„Încet-încet, din perioada de început după debutul lui parizian, în 1900, următoarele lucrări sunt fie ulei pe pânză sau pe carton, fie lucrări de grafică în care apare femeia, femeia în diferitele ei ipostaze, dar şi ca model. În lucrările de grafică multe sunt studii sau nuduri, a făcut foarte multe schiţe pentru că era un foarte bun desenator. S-a şi zis despre el că foloseşte linia ca un arhitect şi faptul că foloseşte atât de bine desenul se reflectă şi în compoziţiile de pictură”, a arătat Cora Fodor.
Foto: (c) Dorina Matiş/AGERPRES
Pe lângă elementele de decor, Pallady nu s-a axat doar pe personajul feminin în picturile sale, ci a folosit şi diverse naturi statice care întregesc atmosfera, iar astfel nudurile nu apar într-o formă care ar putea fi considerată vulgară.
„Cred că sunt şi cu gândurile lui şi de multe ori cred că s-a reprezentat pe el. Pentru că şi titlul expoziţiei derivă dintr-o mărturisire făcută de Pallady prietenului său Tonitza: ‘eu nu sunt pictor, de fapt, creaţia mea sau pictura sau ceea ce fac eu este modul meu de a exista, modul meu de a fi şi al existenţei mele. Pictura este jurnalul intim, jurnalul existenţei mele cotidiene care înregistrează pulsaţiile de zi cu zi’. Cu asta se identifică Pallady”, a mai afirmat Cora Fodor.
Foto: (c) Dorina Matiş/AGERPRES
Din jurnalul său intim aflăm că Theodor Pallady a regretat că s-a reîntors în ţară şi spune că el a purtat perfecţiunea şi absolut tot ceea ce face e „o formă de nebunie ce duce la suferinţă” şi făcea referire la lectură, scrimă, vânătoare, femei, prietenie, artă.
„Câteodată o atitudine, expresia unui chip, un gest ne dezvăluie gândul… mai mult decât ar face-o vorbele (… mincinoase). E un limbaj mut, în racursiu… La masă, dar şi la masa de joc se poate vedea, înregistra natura individului… Pictura este cea care îţi permite să exprimi direct ceea ce vorba sau scrisul n-ar putea exprima decât imperfect şi cu dificultate…”, arată Pallady în jurnalul său intim.
Un alt citat din jurnalul expus la Târgu Mureş ne dezvăluie un gând ascuns de-al pictorului: ,”Nebunie… A venit M. Dona… Trebuie să fiu atent!… Plăcerea duce la imbecilitate… Să-mi vin în fire. Să ştii să renunţi; să nu-ţi fie ruşine. La câte n-am renunţat deja?! Îmi revine Arta mea. Refugiu şi consolare pentru toate celelalte.”
Foto: (c) Dorina Matiş/AGERPRES
„…Pentru că încredinţez totul acestor pagini (pe care nu trebuie să le citească nimeni), îmi voi mărturisi un sentiment care încolţeşte pentru P., încântătoare în simplitatea ei… Mă stăpânesc ca să nu-mi trădez sentimentele. Desenul e un pretext pentru a o privi …dar îşi dă seama că privirea mea e absentă din ceea ce vede… Că trece dincolo… dincolo de prezenţa ei sexuală…atât de uşor de satisfăcut”, mai citim în jurnalul artistului.
Theodor Pallady (1871-1956) a fost crescut şi educat în ambianţa unei vechi familii de boieri cantacuzini din Moldova şi s-a manifestat mereu ca un adevărat aristocrat, care s-a refugiat în artă, pe care o vedea un mod de „a se confesa sincer şi neiertător”.
Pictorul s-a născut în 11 aprilie 1871 la Iaşi (a decedat în 16 august 1956, la Bucureşti) şi deşi părinţii săi doreau ca el să urmeze studii în domeniul tehnic, înclinaţia lui spre artă a ieşit învingătoare. El a urmat doi ani Politehnica din Dresda, timp în care a luat lecţii de desen şi de pictură, ocazie cu care i s-a recomandat să plece la Paris, date fiind calităţile sale extraordinare. În Franţa a lucrat în atelierul lui Edmond Aman-Jean şi s-a înscris la Académie des Beaux-Arts, ajungând apoi în atelierul lui Gustave Moreau, fiind coleg cu Henri Matisse.
Foto: (c) Dorina Matiş/AGERPRES
„Parisul (şi Franţa) a fost pentru multă vreme un centru artistic extraordinar în care el s-a regăsit şi a stat acolo până în 1940, pendula la între Franţa şi România. Niciodată nu a pierdut reperul României. A avut expoziţii atât în Franţa, cât şi în România şi îndrăgea locul de unde provenea”, a precizat cercetătorul Cora Fodor.
Directorul general al Muzeului Naţional de Artă al României, Călin-Alexiu Stegerean, curatorul expoziţiei „Pallady. Jurnal intim”, susţine, în prezentarea expoziţiei, că „‘Femeile lui Pallady’ sunt surprinse în spaţiul personal, cu o vestimentaţie ‘de casă’ sau în timp ce se dezbracă de aceasta, expunându-se în lenjeria intimă sau exhibându-şi cu dezinvoltură corpul dezgolit artistului […]. Patul, canapeaua sau fotoliul pe care se află, trimit la situaţii pe care Pallady le-a notat în jurnal: ‘…Acum a plecat, dar e încă aici… în adâncitura patului, pe această foaie de hârtie unde am notat o atitudine; în acest vag parfum care mai pluteşte încă prin cameră'”.
Expoziţia este organizată de Muzeul Naţional de Artă al României (MNAR) începând cu anul 2021, cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la naşterea artistului Theodor Pallady şi a sosit la Târgu Mureş în urmă cu şase luni. AGERPRES
Muzeografii de la Muzeul de Etnografie ”Anton Badea” din Reghin lucrează la amenajarea expoziţiei ”Cămaşa cu ciupag – de la câmp la veşmânt”, dedicată Zilei Iei, în cadrul căreia vor expune mai multe cămăşi cu ciupag roşu din colecţie, trei dintre acestea făcând parte din tezaurul naţional.
„De Ziua Iei vor fi expuse la muzeu 11 cămăşi cu ciupag, dintre care trei fac parte din tezaurul naţional. Cele mai vechi datează din secolul XIX (6 cămăşi) , din Zona Mureşului Superior, Câmpia Transilvaniei şi Valea Gurghiului. Cămaşa cu ciupag este o cămaşa de tip carpatic, încreţită la gât, componentă a costumului tradiţional românesc, cel mai vechi care s-a purtat în Transilvania, împreună cu catrinţele cu trup vânăt. Cămaşa cu ciupag este realizată din in sau cânepă, combinată cu bumbac, iar elementul decorativ principal este ciupagul, în formă de trapez amplasat sub gulerul cămăşii, cusut printr-o tehnică veche – pe muchiile creţurilor, cu motive predominant geometrice. Expoziţia prezintă prin fotografii de arhivă etapele de cultivare şi prelucrare a cânepii”, a declarat, pentru AGERPRES, Roxana Maria Man, directorul Muzeului Etnografic ”Anton Badea” din Reghin.
Cămăşile cu ciupag roşu sunt specifice portului popular cu trup vânăt, întâlnit doar pe Valea Mureşului Superior şi în câteva localităţi din Câmpia Transilvaniei, ciupagul fiind partea de sus a iei, din zona gâtului, care are cusături deosebite, de culoare roşie.
Expoziţia de la Reghin va fi deschisă în data de 24 iunie, de Ziua Iei, şi va putea fi vizitată până în 31 iulie.
„Parte componentă a costumului de zi sau de sărbătoare, cămaşa cu ciupag, ca de altfel întreg costumul, este un mod de recunoaştere a identităţii culturale şi un mod de afirmare. Asociate frecvent cu alte elemente din lumea satului, furca de tors, lada de zestre, acestea comunică mesaje diverse despre statutul social, despre ocazie, despre vârstă, zonă, prin decor, motive şi cromatică. Purtând însemnele timpului şi ale locului, exprimă esenţa celor care le-au creat. O întreagă cunoaştere este transmisă prin intermediul procesului de creaţie a cămăşii şi a pieselor componente ale portului popular, în cadrul comunităţii tradiţionale de tip clacă sau şezătoare. Aici se familiarizau tinerii cu secretele prelucrării fibrelor textile – inul, cânepa – şi deprindeau tehnici de artă de ţesut şi cusut”, a precizat Roxana Maria Man.
Vizitatorii expoziţiei vor putea admira, între cele 11 cămăşi cu ciupag, pe cea de pe Valea Mureşului Superior, din localitatea Pietriş Vale, din 1893, din pânză de bumbac, cu dantelă şi mărgele, ţesută în două iţe, încheiată cu acul şi cu broderie plină, dar şi pe cea din 1871, provenind din aceeaşi localitate, pe pânză de bumbac, cu dantelă, ţesută în două iţe, încheiată cu acul, cu broderie plină şi brodată pe creţuri.
Cămăşile din expoziţia de la Reghin provin din zona Văii Gurghiului, de la Hodac şi Ibăneşti, de pe Valea Mureşului Superior, de la Pietriş, Idicel Sat şi Săcalul de Pădure şi de pe Câmpia Transilvaniei, de la Logig.
Două dintre cămăşile de tezaur provin de la Logig, ambele sunt de la începutul secolului XX, una este din pânză de bumbac şi cânepă, cu dantelă, ţesută în două iţe, brodată pe creţuri, cu broderie plină, încheiată cu acul, iar a doua este de pânză de bumbac şi cânepă, cu dantelă, ţesută în două iţe, brodată la fir, brodată pe creţuri.
A treia cămaşă de tezaur, de la sfârşitul secolului XIX – începutul secolului XX, provine din localitatea Săcalu de Pădure, este din pânză de bumbac, cu dantelă şi mărgele, ţesută în două iţe, cu broderie plină, cusută pe dos.
Pe lângă ornamentul de la gât, care ţine trupul cămăşii, unele cămăşi au şi un decor pe mânecă la şirul peste cot realizat în alt punct de coasere, în punctul pe scris, şi decorul care marchează cheiţele de pe mânecă. De asemenea, încreţuri (ornamentaţii ale mânecii la cămăşile populare femeieşti) se mai regăsesc şi la volanul cămăşii şi pe brăţara cămăşii.
În colecţia Muzeului de Etnografie „Anton Badea” din Reghin mai există şi câteva cămăşi cu ciupag de culoare neagră, specifice văduvelor, dar marea majoritate sunt cele cu ciupag de culoare roşie.
Muzeografii arată că la catrinţa cu trup vânăt broderia se află în partea de jos, dispusă în registru compact, dar nicio catrinţă nu seamănă cu cealaltă, fiecare având alt decor, alte motive, doar trupul catrinţei este acelaşi.
La fel şi cămăşile, nicio cămaşă nu seamănă una cu cealaltă, fiecare cămaşă având ornamentul ei, chiar şi punctul de coasere diferă. Astfel, pe o cămaşă putem întâlni trei sau şase puncte de coasere – peste fire, în încreţ sau brodat în încreţ. AGERPRES
Manuale din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea şi alte documente extrem de valoroase despre învăţământul în limba română din Transilvania au fost expuse la Prima Şcoală Românească din Târgu Mureş, cu prilejul Nopţii Muzeelor, organizată de Muzeul Judeţean Mureş, la sfârşitul acestei săptămâni.
Prima Şcoală Românească din Târgu Mureş, care se află în curtea Bisericii de Piatră din municipiu, a participat în premieră la Noaptea Muzeelor, aducând în faţa publicului o expoziţie organizată în parteneriat cu Prima Şcoală Românească din Braşov.
„Biserica noastră strămoşească are un tezaur extraordinar pe care ne străduim să-l păstrăm cu sfinţenie şi să-l promovăm aşa cum astăzi se promovează toate instituţiile de cultură. Şcoala a fost întotdeauna legată de Biserică şi Biserica a avut întotdeauna grijă de şcoală. Am venit de la Braşov, acolo într-adevăr românii au fost ocrotiţi de Dumnezeu în Şcheii Braşovului, pentru că în partea de jos era Cetatea Săsească, iar de jur împrejur comunitatea românilor a fost păzită de munţi, iar acest lucru a dat posibilitatea de a crea un tezaur cu care noi ne mândrim astăzi. Avem la Braşov undeva la 3.000 de cărţi vechi şi 30.000 de documente de epocă. Am venit astăzi, la Târgu Mureş, cu câteva exemplare, nu am putut veni cu cele mai vechi documente, dar am adus cărţi şi manuale şcolare din secolul XVIII şi XIX”, a declarat directorul Primei Şcoli Româneşti din Braşov, părintele Sebastian Pârvu.
Manuscrisele aduse la Târgu Mureş au fost scanate de echipa Primei Şcoli Româneşti din Braşov, vizitatorii putând prin intermediul unui cod QR să studieze îndeaproape documentele în format electronic.
Exponatele din patrimoniul şcolii braşovene rămân la Prima Şcoală Românească din Târgu Mureş până în data de 4 iunie.
„Este un moment istoric astăzi pentru noi toţi, întrucât acest edificiu emblematic la nivel local, dar şi la nivel naţional, participă pentru prima dată la Noaptea Muzeelor. Suntem aşadar în faţa unei premiere. Ne-a ajutat Dumnezeu să înscriem anul acesta cu ajutorul unor oameni de suflet Prima Şcoală Românească, micul nostru muzeu, în acest festival european. Facem asta într-un mod cu totul special pentru că avem acum în Prima Şcoală Românească exponate şi manuscrise vechi de la Prima Şcoală Românească din Braşov, edificiu istoric şi emblematic la nivel mondial. Aceasta a fost posibilă datorită faptului că preacucernicul părinte dr. Sebastian Pârvu, directorul Primei Şcoli Româneşti din Braşov, a răspuns invitaţiei noastre şi ne-a impulsionat şi pe noi ca să-i fim următori”, a afirmat părintele paroh al Bisericii de Piatră din Târgu Mureş, Claudiu Nicoară.
Despre Prima Şcoală Românească din Târgu Mureş se ştie că exista în 1768, fiind menţionată indirect în Ordinul Guvernului din 24 aprilie 1768, însă nu se cunoaşte exact anul în care a fost înfiinţată.
În această şcoală s-a predat în limba română până în anul 1912, când a trebuit să îşi închidă porţile. Apoi a fost folosită ca locuinţă pentru cântăreţii bisericii şi de către oamenii de serviciu. În perioada 1988 – 1990, clădirea veche a fost consolidată, fiind reconstruită, însă s-au păstrat arhitectura şi dimensiunile originale, iar în perioada 1994 – 2011 a fost folosită ca sediu pentru Liga Tinerilor Creştini Ortodocşi din Târgu Mureş. În prezent, găzduieşte Şcoala Parohiei Bisericii de Piatră la care învaţă aproximativ 30 de copii.
În cadrul evenimentului Noaptea Muzeelor, la Prima Şcoală Românească din Târgu Mureş a avut loc şi un concert de vioară susţinut de Alexandra Voiculescu. De asemenea, a fost prezentat un mini-concert de muzică bizantină al Corului de Copii al Bisericii de Piatră din Târgu Mureş.
Dată fiind oferta deosebit de bogată, însumând peste 70 de activităţi în 30 de locaţii, inclusiv la Castrul Roman de la Călugăreni, programul Nopţii Muzeelor organizat de Muzeul Judeţean Mureş a fost extins la două zile. AGERPRES
Cele mai performante sisteme militare de vedere pe timp de noapte pe bază de intensificator alb-negru, fabricate la Întreprinderea Optică Română (IOR) Bucureşti, sunt prezentate la Târgu Mureş la cea mai mare expoziţie de tehnică militară din Transilvania, organizată cu ocazia aniversării a 20 de ani de la înfiinţarea Forţelor pentru Operaţii Speciale.
„Întreprinderea Optică Română, fondată în 1936, este una dintre cele mai vechi companii din România (…) Ne-am prezentat aici cu sisteme optice pentru o gamă largă de armament, în primul rând pentru armamentul care este în dotarea FOS, sisteme optice realizate în Întreprinderea Optică Română. Şi prezentăm şi o soluţie pentru armamentul aflat în dotarea forţelor terestre de tip AK, sisteme optice pentru A-545, arma de asalt de 5,56, aruncătorul de grenade, mitraliera de 7,62, precum şi sisteme de vedere pe timp de noapte individuale. La standul CEFOS vedeţi ultimele realizări ale noastre, sisteme de vedere de observare pe timp de noapte pe bază de intensificator alb-negru”, a declarat marţi, pentru AGERPRES, director general al IOR, Daniel Oancea.
Potrivit directorului general al IOR, pe lângă sistemele optice pentru armamentul individual de infanterie, societatea produce şi sisteme optice pentru blindate, precum şi aparatură de măsură şi control, în principal pentru piaţa externă.
„Pot să spun că 90% din cifra de afaceri este pe piaţa externă. Noi am constatat o cerere de la Forţele Speciale din România (…) Nu neglijăm piaţa internă, dar nu neglijăm nici exportul”, a precizat Daniel Oancea.
Profesioniştii din cadrul Forţelor pentru Operaţii Speciale susţin că aparatele de vedere pe timp de noapte produse de firma românească sunt cu mult peste standardele celor produse în SUA.
„Sunt nişte aparate de vedere pe timp de noapte cu fosfor alb, se vede alb-negru, nu se vede cum sunt cele americane, cu verde. Se distinge mult mai bine orice obiect în teren şi ce e foarte bine e că ai focalizare, nu trebuie să-ţi reglezi autofocalizare. Poţi să vezi şi de aproape şi la distanţă ca şi cum ai vedea cu ochiul liber. O focalizare automată când este rabatat sus, pe cască se stinge automat, când îl pui pe ochi se aprinde. Pentru paraşutişti e foarte bun că se pliază pe cască, nu este riscul să se agaţe de suspantele de la paraşută, este un aparat foarte bun. Ca şi profesionist, l-aş recomanda şi l-aş folosi oricând, fiind peste ceea ce avem până acum de la americani. E un produs românesc şi foarte de calitate, chiar şi noi suntem uimiţi”, a afirmat unul dintre militarii FOR prezenţi la stand.
Întreprinderea Optică Română (IOR) este singura societate românească care are tradiţie în proiectarea şi realizarea de aparatură opto-mecanică.
Tehnică şi echipamente militare de ultimă generaţie sunt prezentate de 60 de companii din ţară şi din străinătate la Târgu Mureş, la cea mai mare expoziţie de profil din Transilvania, organizată cu ocazia aniversării a 20 de ani de la înfiinţarea Forţelor pentru Operaţii Speciale. Expoziţia de tehnică militară rămâne deschisă până în data de 2 martie. AGERPRES
