făcute

Palaneţul, o plăcintă din aluat, umplută cu brânză, varză sau ceapă, frământată manual şi coaptă în cuptorul cu lemne, alături de pască şi de pită sunt produsele nelipsite de pe masa de Paşte în zona de câmpie a judeţului Mureş, alături de ouăle roşii, sarmalele cu carne de miel şi tocana de miel.

Nastasia Naşca din comuna Sânpetru de Câmpie, cunoscută în sat ca Tia lu’ Toderică’ a lu’ Zuluca, spune că palaneţul, pasca şi pita, servite la masa de Paşte, nu se fac la întâmplare, ci trebuie să se respecte un anumit ritual, legat de ziua în care sunt făcute şi de modul de preparare.

„Palaneţul este făcut în cuptorul cu lemne, de Paşti, sâmbăta, nu mai devreme, pentru că în Joia Mare nu se face în cuptor, fiindcă e slujba pentru morţi, în Vinerea Mare nu se coace, la fel cum nu se spală haine. Dacă îl faci mai devreme, nu e proaspăt când îl pui pe masă, aşa că sâmbăta este ziua ideală pentru copt în cuptor, atunci când faci pasca, pâinea şi cozonacul. Astfel, duminica ai palaneţ proaspăt pe masa de Paşti. Dar nici asta nu o faci la întâmplare. Duci făina în casă de seara, să stea la aer mai cald, pentru că aluatul, dacă e rece, nu dospeşte. Iar sâmbăta, la prima oră, te apuci de frământat, ca să aibă timp să dospească. Palaneţul se face din aluatul pentru pâine. Întâi luăm aluat pentru palaneţe, apoi facem pâinea. Pun brânză sau varză ori altceva, în funcţie de cum îi place la fiecare. La o familie de 4 – 5 oameni pui 7 – 8 cupe de făină (cam două kilograme), o punem într-un lighean sau covată, pun drojdiuţă, apă caldă, apoi frământ bine, bine. După ce aluatul dospeşte, facem palaneţe, rotunde sau în patru coarne. Palaneţele sunt la modă de când e lumea, pentru că palaneţul e mai gustos decât pâinea, pentru că pui brânză, varză călită sau orice altceva îţi vine în minte. Când oamenii mergeau la câmp nu îşi puneau pită cu varză călită, de exemplu, ci un palaneţ care le conţine pe amândouă”, povesteşte Nastasia Naşca.

Cât despre pască, aceasta conţine aluat umplut cu mai multe mirodenii, iar la Sânpetru de Câmpie pasca se face cu brânză sărată sau brânză bătută, aşa cum i se spune în zonă.

„Brânza nu o faci pe loc, ci o prepari cu mult timp înainte, altfel nu e bună. Pasca se face rotundă, are împletituri deasupra, care sunt aşezate în formă de cruce. Între împletituri se pune brânza. Se unge cu ou şi stă la cuptor. Se duce la slujit în ziua de Paşti, alături de ouă roşii, slănină, fiecare ce vrea să mănânce”, explică femeia.

Nastasia Naşca afirmă că există o serie de reguli care trebuie respectate cu stricteţe. Una ar fi că, atunci când lucrezi la cozonac, trebuie să ai grijă ca acesta să nu fie lăsat să dospească în tavă prea mult, pentru că dă pe dinafară şi îşi pierde gustul. O altă regulă este că, după ce se scot palaneţele, pasca şi pita din cuptor, se pune carnea de miel.

„Aia e carnea de Paşti, mielul. La Crăciun se taie porcul, la Paşti se taie mielul. La noi era o vorbă: „Crăciunu sătulu’, Paştele frumoasele şi Rusaliile făloasele”, pentru că atunci numai te făleşti. Chiar dacă şi la Rusalii faci în cuptor, faci de mâncare, tai o găină, practic faci o zi întreagă în cuptor. La Crăciun făceam colaci, îi făceam cu două – trei zile înainte, iarna nu se strică pentru că-i frig. Pita de casă se face la fiecare sărbătoare. De Paşti mai facem ţipăul – e ca şi pita, se face împletit şi are un gust aparte. Are forma de colac, fără gaură în mijloc şi este mult mai mare. Am uitat să vă spun: atunci când facem pita avem grijă şi la rusunoi, adică la ce iese din pită, ce se scurge. Acum suntem mai dotaţi, avem forme şi nu mai iese rusunoi, dar înainte se făcea direct pe vatră. Nouă ne plăcea acea burtă pe care o făcea pita… Există o tradiţie: scoţi pita din cuptor, o înveleşti cu o faţă de masă şi zici: ‘Lăsaţi-o să meargă la Dumnezeu şi pe urmă o mâncăm şi noi!’. Abia apoi se consumă”, mai povesteşte Nastasia Naşca. AGERPRES