naşterea

Stirile Punctul

Poveşti neştiute despre Avram Iancu, dezvăluite de istorici la 200 de ani de la naşterea sa

O serie de poveşti neştiute despre tinereţea lui Avram Iancu şi despre şederea sa la Târgu Mureş au fost dezvăluite, joi, într-o conferinţă prilejuită de împlinirea a 200 de ani de la naşterea sa, organizată de Institutul de Cercetări Socio-Umane „Gheorghe Şincai”, în parteneriat cu Instituţia Prefectului – judeţul Mureş şi Asociaţia Transilvană pentru Cultură.

„Tema despre tinereţea lui Avram Iancu am propus-o cu gândul că Târgu Mureşul a fost pentru el o etapă importantă, pentru că după ce a încheiat studiile de drept la Cluj, aici a urmat trei ani pregătirea avocaturii şi a carierei de avocat. Aici absolvenţii universităţilor şi colegiilor academice urmau această pregătire la Tabla Regească. Prin urmare, aici a poposit, aici a scris o parte din viaţa lui, aici îl găsesc evenimentele de la 1848, chiar în zilele când el îşi pregătea susţinerea licenţei la Târgu Mureş. Şi pentru noi sigur că este ceva deosebit faptul că pe acest traseu al revoluţiei – Blaj, Cluj – şi Târgu Mureş se aşează ca un loc important. Aici a stat, pe actuala stradă Avram Iancu, numită atunci strada Olarilor. Aici s-a simţit foarte bine şi mai ales că în casa lui s-a scris o pagină din ceea ce a reprezentat geneza revoluţiei”, a declarat profesor universitar doctor Cornel Sigmirean, de la Institutul de Cercetări Socio-Umane „Gheorghe Şincai”.

Cercetătorul a spus că Avram Iancu a plecat de la Târgu Mureş spre Blaj, pentru a participa la adunarea în care a transmis idealurile revoluţiei paşoptiste.

„Putem spune că la Târgu Mureş a fost aproape un cartier general al lui Avram Iancu prin faptul că acest om deosebit avea o mare autoritate asupra colegilor, era frumos, inteligent, avea toate calităţile pentru a fi un lider al revoluţiei. A fost cetăţean al acestui oraş trei ani, practic aici s-au scris pagini frumoase de istorie pentru că a fost un om chiar special, un om unic. Iosif Vulcan a spus că Iancu a fost unic şi ca personalitate istorică, în modestie şi de o generozitate cum rar întâlneşti”, a spus Cornel Sigmirean.

Profesorul a precizat că multe oraşe se înscriu în „dreptul de moştenire” în legătură cu Avram Iancu, dar că la Târgu Mureş a fost scrisă o pagină extrem de importantă din viaţa acestuia.

„Ne străduim să scriem cât mai mult, să cercetăm aceşti ani petrecuţi aici, în perioada de aur, să zicem, a tinereţii lui – cu teatru, cu cafenelele, cu restaurantele în care a petrecut viaţa – clasică pentru studenţi (…). Atât românii, cât şi maghiarii îl recunosc ca un lider, vorbea foarte bine limba maghiară pentru că a urmat şcolile în limba maghiară, chiar maghiarii îl alintau cu numele de Abi. Era un bărbat foarte frumos, cu ochi albaştri, blond. Avea calităţi care-l recomandau. În urmă cu câţiva ani am citit fragmente dintr-un roman publicat în 1872 la Budapesta de un scriitor, om politic, fost ministru, Lukacs Bela, care are câteva pagini în romanul ‘Robia aurului’ despre moţii care lucrau în minele statului. Şi acolo are nişte pagini deosebite despre Avram Iancu. El a fost iubit de toţi, şi de români, şi de unguri”, a arătat Sigmirean.

Istoricii prezenţi la conferinţă au scos în evidenţă faptul că Avram Iancu a plecat la Viena, în 1850, după revoluţia paşoptistă, şi că în drumul său a fost primit cu simpatie prin toate oraşele prin care a trecut, iar la Budapesta a fost organizat un banchet în cinstea sa.

„Era un om special. Din păcate, sfârşitul a fost atât de trist. Ultimii ani au fost trişti, aproape mă gândesc că purtăm o culpă pentru acest lucru, am asistat cum un om se degradează”, a precizat Cornel Sigmirean.

Prof. univ. dr. Sorin Şipoş de la Universitatea din Oradea, cel care a participat ca şi consultant ştiinţific la realizarea producţiei „Avram Iancu împotriva Imperiului”, a precizat că această peliculă a fost creată pentru anul bicentenar, fiind o docu-dramă, în sensul că jumătate din film este ştiinţific, iar cealaltă jumătate este artistic. AGERPRES

Stirile Punctul

De vizitat: Mănăstirea „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”, din Valea Mare, judeţul Covasna

Mănăstirea „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”, din Valea Mare, judeţul  Covasna, a fost înfiinţată în anul 1998, anul în care pr. Avram Gheorghe primeşte aprobarea de transfer de la Mănăstirea Dervent, din Episcopia Tomisului, în Episcopia Covasnei şi Harghitei. În Duminica Sfinţilor Români, se oficiază prima slujbă la faţa locului de către părintele episcop Ioan. 
Preasfinţitul Episcop Ioan Selejan sfinţeşte în 10 septembrie 2000, locul destinat construirii viitoarei mănăstiri. Prima construcţie din Ansamblul mănăstiresc de la Valea Mare este bisericuţa din lemn, construită în stil maramureşean.  În anul 2000, încep lucrările de fundaţie pentru celelalte corpuri de clădiri prevăzute în proiectul elaborat de arhitecţii Dan Corneliu şi Teodor Ioan: corpul de chilii, trapeza şi arhondaricul; paraclisul de iarnă şi biserica mare, lucrări care vor fi finalizate în cea mai mare parte în 2004. În perioada 2004-2009, cu sprijinul credincioşilor din zonă, a Patriarhiei Române şi a Ministerului Culturii şi Cultelor, cu osteneala vieţuitorilor şi a părintelui stareţ, sub supravegherea şi îndrumarea Preasfinţitului Ioan, continuă lucrările de construcţii şi finisaje: faţadele exterioare a noilor clădiri, se montează marmură în biserica mare; se fac lucrări privind instalaţia electrică, sanitară şi termică, se execută pietruirea aleilor şi a căilor de acces la biserică; amenajarea chiliilor destinate obştei şi arhondaricului destinat credincioşilor pelerini, amenajarea a două heleşteie şi a altor anexe gospodăreşti. Între anii 2008-2009, se execută lucrările de pictură la Paraclisul cu hramul Sf.  Gheorghe, pictură frescă în stil bizantin, iar în luna iunie 2009, începe pictura în biserica mare, cu hramul Naşterea Sfântului Ioan Botezatorul.
Obştea mănăstirii este formată din 6 vieţuitori, condusă de părintele stareţ Ilie Bularca.
Cele trei altare: bisericuţa din lemn, paraclisul de iarnă şi biserica mare sunt destinate săvârşirii Sfintelor Taine şi a Ierurgiilor, conform obiceiurilor şi rânduielilor mănăstireşti. Monahii împletesc munca cu rugăciunea.

Sursă text: http://www.episcopiacvhr.ro/manastiri-si-schituri/manastirea-valea-mare/

Sport

AS Armata Târgu-Mureş, 59 de ani de la naşterea oficială

Într-o zi de 11 august acum 59 de ani, în 1964, se semna actul oficial de naştere al echipei de fotbal AS Armata (ASA) Târgu-Mureş, prin fuziunea dintre echipa fondată cu doi ani mai devreme şi Mureşul Târgu-Mureş.

Cea mai mare parte a istoriei sale,mai precis până în 1989, ASA a fost una dintre multele echipe departamentale, în ton cu moda vremii. Fiind echipă a Ministerului Apărării Naţionale, ASA a fost condamnată din start la statutul de satelit al echipei favorite a familiei Ceauşescu, Steaua Bucureşti.

Chiar şi aşa, însă, ASA a câştigat repede inimile microbiştilor mureşeni, devenind echipa-fanion a judeţului Mureş şi a rămas aşa şi după Revoluţie, până la desfiinţarea sa, în anul 2005. În ciuda statutului de satelit al Stelei, ASA a fost sezoanebune printre protagoniştii primei divizii a fotbalului românesc, reuşind chiar o clasare pe locul 2 în ediţia 1974-1975, la doar trei puncte în spatele campioanei de atunci, o altă echipă departamentală, Dinamo Bucureşti, echipa Ministerului de Interne, dar înaintea Stelei, care a terminat atunci a 5-a. 

Un an mai târziu, ASA termina a 3-a, după Steaua şi Dinamo, ceea ce spune multe despre nivelul fotbalului mureşean din acele vremuri. Cele trei participări în Cupa UEFA, respectiv una în Cupa Balcanică (unde a ajuns până în finală, pierdută în faţa bulgarilor de la Lokomotiv Sofia) reprezintă apogeul fotbalului mureşean.

ASA a fost o poveste frumoasă, şi nu doar una despre fotbal, ci şi despre armonia interetnică. I-au purtat tricoul şi mari fotbalişti români (câteva nume, alese aleatoriu: Bozeşan, Ciorceri, Mureşan, Ispir, Pâslaru sau Unchiaş), dar şi mulţi de origine maghiară (Boloni, Kanyaro, Hajnal, Czako, Varodi, Solyom, Both şi mulţi alţii) care, împreună, au format o Echipă.

Din păcate, povestea ASA s-a încheiat. Niciuna dintre tentativele de a reînfiinţa clubul (sau de a-l clona, cum a încercat actualul consilier local Claudiu Maior), nu au avut succes. Pur şi simplu, epoca echipelor de fotbal ale Armatei, Miliţiei etc, s-a încheiat. Însă asta nu înseamnă că ASA nu ar putea renaşte într-o bună zi, printr-o iniţiativă privată. Până atunci, ne consolăm cu amintirea că acum câteva decenii la Târgu-Mureş aveam fotbal de cel mai înalt nivel naţional.

Sorin Simion

sursa foto: Retro Tiki Taka