Lorand Kalas, de la Detașamentul Mobil de Ordine Publică, și-a împlinit visul de o viață: centura neagră, acum cu 2 Dan la karate kyokushinkai. Iubește și practică artele marțiale de la vârsta de 8 ani, iar perseverența și disciplina l-au transformat într-un adevărat model pentru generații le tinere..
Din pasiune, în timpul liber, Lorand îi antrenează pe cei mici și mari, iar rezultatele nu au întârziat să apară.
În weekendul 20–21 septembrie, sportivii săi au participat la o competiție națională de kickboxing, la Târgu Mureș, care a reunit aproximativ 40 de cluburi și peste 150 de sportivi din întreaga țară. Cei 12 elevi pregătiți de el s-au remarcat prin determinare, obținând locurile I și II la mai multe categorii de greutate și vârstă (11–23 de ani).
Aceste reușite confirmă nu doar valoarea pregătirii, ci și faptul că pasiunea pentru sport pot forma caractere puternice. Pentru colegii săi, Lorand este un camarad de nădejde, iar pentru elevii săi – un mentor autentic.
Mierea de Iarbă Neagră sau negruş, o plantă destul de rară în România care se întâlneşte în anumite locuri din Munţii Apuseni, a fost scoasă pe piaţă ca produs montan certificat BIO de către Mihai Grama, singurul vânător de albine din ţară, denumit bărcaci, cel care a fost declarat în acest an Tezaur Uman Viu.
„Am aici o miere de Iarbă Neagră care este o raritate în România, aceasta fiind înregistrată ca şi produs montan BIO. Este o miere care are o formă, o structură şi un gust deosebit, inconfundabil. E ca un gel, ca un jeleu şi reglează în organismul uman tot ce ţine de tranzit, de colon, de infecţii urinare, de glandă tiroidă, fiind foarte recomandată şi diabeticilor. Deşi nu am făcut publicitate, această miere din Iarbă Neagră ajunge nu doar în toate colţurile ţării, ci aproape în toate colţurile lumii (…) Au fost unii care au râs de mine, la început, dar cu această miere am luat medalia de aur la Congresul APIMONDIA din Turcia, din 2022”, a declarat Mihai Grama, pentru AGERPRES.
Foto: (c) Dorina MATIŞ/AGERPRES
Apicultorul susţine că modul de recoltare a acestui tip de miere este foarte dificil, începând cu scoaterea ramelor din stup, până la strecurarea acestui produs.
„Mierea aceasta se face ca un jeleu, ca un gel, ca răcitura, iar după ce ai scos-o, ca să poţi să o filtrezi iarăşi, o pui pe sită, dar nu curge prin sită la fel ca o altă miere normală. Nu, nici vorbă! Sunt foarte multe secrete profesionale, să le spunem, care le-am furat pe parcursul multor ani de experienţă din Italia, din Spania, din Franţa ş.a.m.d. Iar acum cred că sunt un lider în România cu această miere. Pe lângă medalia de aur de la APIMONDIA, în 2022, în 24 decembrie, la Casa Regală, la Sala Tronului de la Bucureşti, am luat ultimul titlu de excelenţă în apicultură. Şi, nu cu mult timp în urmă, am primit şi diploma de Tezaur Uman Viu, respectiv pe albinărit, bărcuit – vânătoare de albine”, a arătat Mihai Grama.
Apicultorul consideră că toate aceste medalii şi titluri sunt o recunoaştere a eforturilor sale din ultimii ani, mai ales a celor de conservare şi protejare a calităţilor genetice extraordinare ale albinei carpatine, de care se ocupă prin metode moştenite de la vechii vânători de albine, între care şi bunicul său.
Foto: (c) Dorina MATIŞ/AGERPRES
„E o recunoaştere după mulţi, mulţi ani de activitate asiduă. La început erau mulţi care râdeau de mine, îmi spuneau că ce tot umblu prin pădure, că doar am 100 de stupi şi mă întrebau dacă mai vreau încă o sută. Pe mine mă interesează genetic să găsesc ceva ce e peste ceea ce am eu, aşa că am găsit. De foarte multe ori, mi-am depăşit limitele şi acum, în sfârşit, de la Ministerul Culturii am primit recunoaşterea de Tezaur Uman Viu, fiind felicitat că am avut unul dintre cele mai stufoase dosare. Apar în multe filme documentare, în presă, la posturi de televiziune, iar acum vin grupuri de turişti străini şi sunt fascinaţi că eu fac ceva inedit. Deci nu trebuie să ne pierdem identitatea”, a subliniat vânătorul de albine.
El susţine că tot ceea ce este modificat genetic, la fel cum sunt animalele, pomii fructiferi, legumele şi majoritatea albinelor, e mai puţin rezistent decât rasele şi soiurile pure, iar pentru a face tratamente, ajungi să depinzi de anumiţi furnizori.
Foto: (c) Dorina MATIŞ/AGERPRES
„Tot ce e hibrid, că vorbim de porci, găini, pomi fructiferi, legume etc. depinde de un furnizor de tratamente fitosanitare sau veterinare. Rasele pure vechi de meri, peri, de roşii, de albine, au o rezistenţă de fier şi nu ai atâta de lucru. E mult mai simplu, îţi simplifici viaţa şi munca, e mai uşor de întreţinut, dar nu ştiu cine şi de ce unii vor să ne distrugă, ca să mâncăm doar chimizat, doar colorat, doar la imprimantă 3D… Totul e contrafăcut, totul e falsificat. Noi încă avem pământ bun, avem oameni corecţi care muncesc şi care produc hrană sănătoasă. Deci asta trebuie să înţeleagă oamenii: haideţi să facem o deosebire, să zicem, între albina asta carpatină, pe care o aduc din sălbăticie şi albina obţinută din încrucişări. Cea hibridă poate e un pic mai productivă, dar pierzi extrem de mult pe linia de rezistenţă la boli”, consideră Mihai Grama.
Vânătorul de albine spune că nu vede nicio afacere din a avea ceva foarte productiv, dar care necesită numeroase tratamente, comparativ cu ceva autohton, mai puţin productiv, dar mult mai rezistent.
„Degeaba ai un măr nu ştiu de care, care produce mult, dar trebuie să-i faci 20 de stropiri. Mărul ăla de la moşu’, de la Orşova (sat care aparţine de comuna Gurghiu, n.r.), ionatanul ăla cu mere mărunte, micuţe, roşii sau prunele alea micuţe erau atutentice. Îmi amintesc cum cădeau toate frunzele din pom, era sfârşitul lui septembrie, nu mai era nicio frunză în prun şi rămâneau numai prunele uscate, zbârcite. Dar azi ne trebuie prune mari, rotunde, umflate, dar totul e un fals, la fel ca afinele de cultură, care nu au nicio legătură cu afina sălbatică, aia din munte, care conţine cea mai mare cantitate de antioxidanţi. La fel e şi cu albinele. Cunosc apicultori care au investit foarte mulţi bani pentru a schimba rasele cu care lucrează (…) Ligustica, spre exemplu, e o albină foarte galbenă, am lucrat foarte mult în Italia şi nu am văzut o albină mai slabă, să zicem, mai pretenţioasă la boli, la păduchi, deci n-are nicio imunitate, nicio rezistenţă. Or, noi trebuie să luptăm foarte mult cu chestia asta, să producem un pic mai puţin, dar o miere care acum 2.000 de ani era cea mai apreciată”, susţine Mihai Grama.
Apicultorul mureşean a precizat că materialul genetic pe care l-a găsit în pădurile României, în ce priveşte albina carpatină, a fost apreciat de specialiştii Institutului de Cercetare pentru Apicultură.
Foto: (c) Dorina MATIŞ/AGERPRES
El spune că pentru conservarea acestui material genetic e nevoie de eforturi intense şi că el, pentru a păstra linia genetică, îşi duce albinele în locuri extrem de izolate, astfel încât acestea să nu aibă contact cu trântori proveniţi din alte rase.
Mihai Grama a precizat că protejarea albinei carpatine a fost visul său şi că toată viaţa s-a ocupat cu apicultura, îndeletnicire pe a moştenit-o de la strămoşii săi. El a spus că nu va face niciun compromis în privinţa calităţii mierii pe care o produce, chiar dacă există mulţi care îi solicită cantităţi mari.
„Eu doar asta fac de când mă ştiu, doar apicultură şi nimic altceva. Şi funcţionează foarte frumos, îmi place fiindcă mi-am îndeplinit visul. Am oameni care îmi cer produse din toate colţurile lumii, nu a ţării sau a Europei, şi îmi pare rău că trebuie să-i refuz. Asta este producţia bună, e limitată întotdeauna şi nu pot satisface toate cererile. Şi oamenii trebuie să înţeleagă”, a mai spus Mihai Grama.
Unicul vânător de albine sălbatice din ţară, Mihai Grama din satul Căcuciu, comuna Beica de Jos, recunoscut pentru practicarea bărcuitului, o metodă antică prin care oamenii de la poalele munţilor Gurghiu şi Călimani îşi făceau provizii de miere, a fost declarat Tezaur Uman Viu la categoria apicultură, la propunerea Muzeului Etnografic „Anton Badea” din Reghin. AGERPRES
O directivă a Comisiei Europene va obliga toți producătorii să echipeze modelele noi cu un echipament denumit EDR (Event Data Recorder), începând din 6 iulie 2024. Este vorba de o „cutie neagră”, dar adaptată automobilelor, care va strânge informații în momentul petrecerii unui eveniment rutier.
Constructorii de mașini vor trebui să echipeze viitoarele modele cu un nou echipament de siguranță denumit EDR, menit să-i ajute pe investigatori să înțeleagă mai bine circumstanțele producerii unui accident. „Cutia neagră”, care există în domeniul aviației încă din anii ’60, va debuta și pe mașinile noi făcute pentru piața din UE începând cu luna iulie.
În 2021, Comisia anunțase că EDR-urile vor deveni obligatorii pe toate mașinile noi începând cu a doua jumătate a anului 2022. Termenul acesta a fost, însă, amânat din cauza climatului dificil cauzat de pandemie și conflictele regionale, iar aparatura care înregistrează toți parametrii mașinii implicate într-un incident rutier va deveni standard abia acum.
Peste 150 de expozanţi, inclusiv din Republica Moldova şi Polonia, au fost prezenţi, sâmbătă şi duminică, la Blaj, la „Sărbătoarea Mierii”, considerat cel mai mare târg apicol din România, prilej pentru miile de vizitatori să îşi cumpere miere şi produse apicole de calitate, dar şi pentru cei care practică apicultura, la scară mai mare sau mai mică, să se doteze cu cele mai performante echipamente şi utilaje apicole.
Printre participanţii la târg s-a aflat şi singurul „bărcuitor de albine” din ţară, Mihai Grama, mureşean la origine, dar stabilit de mulţi ani în judeţul Cluj.
Printre produsele expuse la standul stupinei Mihai Grama se regăseau inclusiv borcane cu miere de iarbă neagră.
„Iarba neagră, negruşul în denumirea lui populară, este o plantă care creşte în Munţii Apuseni, la peste 1.200-1.500 de metri altitudine, în judeţele Cluj, Alba, un pic în Hunedoara, în vreo două-trei comune din Sălaj şi la fel din Bihor. Cam atât. E o miere gelificată, care nu curge, e ca un jeleu, ca piftia. Este recomandată în afecţiuni ce ţin de sistemul endocrin, de reglarea tranzitului, de infecţii urinare. E un adjuvant şi un remediu, recomandată inclusiv diabeticilor”, a explicat, pentru AGERPRES, apicultorul Mihai Grama.
Foto: (c) Marinela Brumar / AGERPRES
El a adăugat că mierea de negruş este singura miere din România şi posibil şi din Europa care se poate scoate diferenţiat. „Dacă într-o ramă am 10 tipuri de miere, tot ce e altceva pot să scot afară şi negruşul să îl scot pur. Nu e voie nici măcar 2-3% amestec de altceva. E singura miere care în standardul ei are peste 20% umiditate, respectiv 22%. La alt sortiment de miere, dacă avem peste 19% deja se produce fermentaţia”, a spus Mihai Grama.
Printre celelalte sortimente de miere produse de apicultor se numără cea de fânaţă de munte, de iulişcă, de păpădie, de păducel, de mană de stejar, de zmeură cu mană de brad, dar şi clasicele sortimente de miere de tei sau de salcăm, dar şi păstură de munte, căpăceală, lăptişor de matcă sau tinctură de propolis.
Foto: (c) Marinela Brumar / AGERPRES
Grama a menţionat că are 12 produse montane certificate până acum la Agenţia Naţională a Zonei Montane, de la Vatra Dornei.
Apicultorul a afirmat că este singurul „bărcuitor de albine”, adică vânător de albine sălbatice, cu acte în regulă şi că săptămâna trecută şi-a depus dosarul la Ministerul Culturii şi pentru Tezaur Uman Viu.
„Am primit carnetul de meşter popular de bărcuitor de albine. (…) Eu păstrez tradiţia. Vreau să ducem mai departe această tradiţie, să nu se piardă acest meşteşug popular, despre care care există foarte multe dovezi păstrate în muzeele etnografice”, a spus Mihai Grama.
Apicultorul a mai spus că mulţi studenţi vin în practică la stupina sa, dar şi elevi atunci când e săptămâna „Şcoala altfel”, punctând necesitatea înfiinţării unor ferme pedagogice.
Foto: (c) Marinela Brumar / AGERPRES
În ceea ce priveşte valorificarea, pe lângă posibilitatea plasării de comenzi pe site-ul stupinei sale, produsele ajung inclusiv la românii de peste Ocean, dar şi din alte ţări europene, unde sunt distribuite de către o firmă din Braşov. „Comerţul on line a luat amploare, iar comunităţile de români vor să simtă gustul de acasă, gustul copilăriei”, a conchis Mihai Grama.
Un alt expozant, prezent pentru prima dată la „Sărbătoarea Mierii” cu un stand, în trecut el participând la conferinţele apicole desfăşurate în cadrul târgului, a fost ieşeanul Cătălin Maxim, al cărui celui mai recent master este în agricultură.
„Sunt apicultor din comuna apicolă Bârnova şi subliniez că este singura comună apicolă din România, după ce prin Consiliul Local a trecut o hotărâre prin care s-a acceptat că apicultura e principala activitate agricolă de pe teritoriul comunei. Ne mândrim cu peste 20 de apicultori, cu peste 2.000 de familii de albine şi, foarte important, cu trei facilităţi complete de procesare a mierii – vorbim la nivel de fabrică, nu la nivel de stupină, şi cu patru mărci importante, unele recunoscute chiar şi la nivel european”, a explicat Cătălin Maxim.
Foto: (c) Marinela Brumar / AGERPRES
În ceea ce priveşte stupina sa, „Târâmul zeilor”, Cătălin Maxim spune că s-a orientat mai mult spre zona care e legată de apiterapie, produsele expuse spre vânzare la Blaj demonstrând de altfel acest lucru, spre încântarea celor care nu se limitează doar la a consuma miere şi atât.
„Foarte puţină lume cunoaşte că România e lider mondial în apiterapie, acel segment al medicinii care studiază exclusiv efectul produselor apicole asupra sănătăţii. Mă refer atât la păstrarea, cât şi la refacerea stării de sănătate. Produsele apicole sunt extraordinare din punctul acesta de vedere. (…). Sunt membru în Societatea Română de Apiterapie, iar produsul cel mai sănătos din acest an, toate fiind recomandate pentru sănătate, este ceea ce eu numesc ‘Hrana zeilor’, care este un preparat apiterapeutic, care conţine tot ce are mai bun stupul, de la miere, polen, lăptişor de matcă, propolis şi, ca invitat special, cătina. E un produs care e foarte potrivit atât pentru energizare, cât şi pentru menţinerea stării de sănătate”, a explicat Cătălin Maxim.
El produce şi sortimentele clasice de miere, adică miere de rapiţă, miere de salcâm, miere polifloră, de floarea soarelui şi de tei.
„Cel mai mult mă mândresc cu mierea de tei de Bârnova, care are o cristalizare foarte particulară. Mierea de tei de Bârnova se distinge prin cristalizarea care trebuie să fie foarte fină, comparabilă cu a rapiţei. Şi, foarte important, şi culoarea să fie cât mai apropiată de alb”, a spus Maxim.
O parte din eforturile sale comerciale sunt direcţionate către copii.
„Am inventat ciocolata apicolă, care conţine 95% miere şi 5% ingrediente din industria ciocolatei, pentru că eu cred că e foarte important să îndepărtăm copiii de consumul de zahăr, care face mari daune. Între ingrediente adaug la miere, în proporţie de 5%, şi nu mai mult, cacao cu un condiment mai special, tonka, sau roşcove, care sunt foarte apropiate la gust cu cacao şi chiar şi la culoare. Am un sortiment care conţine roşcove cu arahide sau un altul de roşcove şi pulbere de mentă. Imităm gusturi de succes din industria ciocolatei. Facem şi un amestec care conţine cafea decofeinizată şi cardamon”, a explicat bărbatul, care îi invită pe confraţii săi apicultori să fie cât mai creativi.
Foto: (c) Marinela Brumar / AGERPRES
Maxim a explicat că, în general, apicultura este legată de o mare pasiune, acesta fiind şi în cazul său. În plus, bunicul său, ca orice ţăran de pe vremea lui, avea şi câţiva stupi în curte.
Preferă să facă un pastoral restrâns, rareori depăşind limitele judeţului Iaşi. Are în jur de 100 de familii de albine. „Ca urmare, nu pot să trăiesc vânzând en gros mierea, pentru că mierea en gros are un preţ foarte, foarte mic. Trebuie să vând, producând o cantitate relativ mică, de câteva tone pe an, trebuie să o valorific până la capătul lanţului, deci să ajung la consumatorul final. Pentru mine, e important, pentru că vreau să ştiu cum gândesc oamenii, vreau să popularizez produsele apicole şi din punct de vedere apiterapeutic. Iar târgurile ca acesta sunt o bună oportunitate să schimbăm informaţii către consumatori şi desigur să culegem impresiile lor. E o abordare de marketing”, a spus Cătălin Maxim.
Deşi este acreditat şi Bio, din păcate nu reuşeşte să valorifice acest avantaj al produsului şi, ca urmare, nu marchează produsele ca fiind acreditate Bio, pentru că, spune el, nu ar avea sens „să strice” piaţa de Bio cu un preţ care nu e potrivit acolo.
Tot din Moldova, a venit la „Sărbătoarea Mierii” cu produse mai aparte un procesator din Vaslui, care a lansat pe piaţă miere cremă şi alternativele ei, cu fructe.
„Am adus produse pe bază de miere cremă. Mierea am transformat-o într-un produs cremos, tartinabil, am căutat să rezolvăm problema cristalizării. (…) Am adăugat în miere cremă de fructe, deshitratate şi măcinate, obţinând astfel o alternativă la dulceţurile care sunt pe bază de zahăr. Avem un produs procesat la rece, este un produs cu beneficiile însumate ale mierii şi ale fructelor, cu antioxidanţii şi cu vitaminele din fructe. Totodată, am mai dezvoltat un produs inovativ, pentru prima dată adus în târgul acesta, este mierea cremă cu propolis. De data aceasta, mierea cremă cu propolis este un medicament şi nu un aliment, care acţionează la nivelul gâtului”, a declarat, pentru AGERPRES, directorul general al Apisrom SRL, Dumitru Râşcanu.
Foto: (c) Marinela Brumar / AGERPRES
El a explicat că la mierea cremă cu coacăze sau mierea cremă cu afine, întâlnim atât partea de vitamine şi antioxidanţi, tot ceea ce ne dau bun fructul respectiv, iar mierea cremă cu cătină este „o bombă de vitamina C, care însumează, din nou, beneficiile mierii şi vitamina C din cătină”.
Pentru copii, procesatorul a creat o alternativă la ciocolată, „cioco miere”, o mieră cremă cu cacao.
„Avem şi mierea cu propolis, care este deja în categoria medicament, şi mierea aromată, unde avem căpşună sau zmeură”, a adăugat Dumitru Râşcanu.
Foto: (c) Marinela Brumar / AGERPRES
Înfiinţată în 2005, afacerea are ca obiectiv procesarea mierii de albine şi exportul ei, iar în secundar realizarea de faguri artificiali. Mai nou, produce şi miere cu bere.
Produsele sunt valorificate în principal pe piaţa europeană, respectiv cam 80%. Pe piaţa internă, produsele pot fi achiziţionate din marile lanţurile de retail, dar şi prin intermediul mediului online, cu comenzi pe site-ul procesatorului vasluian.
„Am venit la Blaj cu produse pe care micii apicultori nu le au. (…) Îi încurajăm pe apicultori să vândă şi să îşi diversifice produsele şi portofoliul de produse astfel încât să poată să-şi vândă mai uşor produsul lor de bază”, a spus Dumitru Râşcanu.
Foto: (c) Marinela Brumar / AGERPRES
Ajunsă la cea de-a XIV-a ediţie, „Sărbătoarea Mierii” este organizată de Apidava SRL Blaj, cel mai mare procesator din România, Primăria municipiului Blaj şi Consiliul Judeţean. AGERPRES
Anul acesta se împlineşte un deceniu de când la centura ocolitoare a municipiului Târgu-Mureş au început lucrările. Startul acestora l-a dat, cu surle şi trâmbiţe, prim-ministrul de atunci, Victor Ponta. Acesta a venit la Ernei, însoţit de o delegaţie numeroasă de „tovarăşi din conducerea de partid şi de stat” (aşa se zicea, pe vremuri), a admirat zecile de basculante, unele, noi-nouţe, mobilizate pe şantier, a tăiat o panglică şi dus a fost. A doua zi, recuziterii de partid au strâns toată butaforia pusă în scenă ca s-o admire Ponta. La Ernei a rămas doar un sens giratoriu absolut inutil, în mijlocul şoselei Târgu-Mureş-Reghin. Plus o uliţă de vreo 100 de metri, asfaltată, pe care şoferii de camion care trebuie să ia pauză o folosesc în loc de parcare. Pentru că, oricum, nici parcări pentru camioane nu sunt în zonă.
„Vreau să vă spun că din 2016 (tot atunci trebuia să fie gata şi lucrările la centura Târgu-Mureşului – n.r.) se va putea circula numai pe autostradă de la Târgu-Mureş la Borş”, declara atunci presei Victor Ponta. De-a dreapta sa zâmbea şugubăţ ministrul de atunci al Transporturilor, Ioan Rus. Ştiţi, domnul acela care asemuia autostrăzile cu visele erotice.
Ponta a rămas cu porecla Mickey Mouse, noi, cu o centură inexistentă
Studiul de fezabilitate şi proiectul tehnic al centurii, lungi de aproape 12 km, au fost finalizate în 2012. Un an mai târziu CNAIR (atunci se numea Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale, dar e vorba, în fapt, de aceeaşi Mărie, niţel rebrănduită) organiza licitaţia şi încredinţa lucrarea firmei spaniole Copisa Constructora Pirenaica SA Barcelona, sucursala Bucureşti. Spaniolii s-au făcut că muncesc, au lălăit-o cât au putut, invocând tot felul de motive obiective, dar şi pretexte. La un an după expirarea termenului de finalizare a lucrărilor, stadiul acestora era de numai aproximativ 35%.
Constructorul spaniol a invocat documentaţia proastă livrată de CNAIR
CNAIR a dat vina pe neseriozitatea constructorului. Pe de altă parte, spaniolii au dat vina pe documentaţie defectuoasă furnizată de CNAIR. Potrivit fostului secretar de stat la Ministerul Transporturilor, Magdalena Grigore, spaniolii au realizat o expertiză tehnică din care a rezultat necesitatea unor lucrări suplimentare, care presupuneau revizuirea proiectului tehnic pus la dispoziție de CNADNR (CNAIR). Finalmente, s-a ajuns la bani: „În urma cuantificării acestor lucrări suplimentare, s-a constatat (de către constructorul spaniol – n.n.) că pentru finalizarea obiectivului de investiție, valoarea suplimentară estimată este de aproximativ 57% peste valoarea inițială a contractului”, a declarat Magdalena Grigore. Finalmente, contractul cu spaniolii a fost reziliat la finalul anului 2017. Deja se pierduseră cinci ani.
Din 2017 până în vara lui 2019 documentaţia centurii de ocolire a Târgu-Mureş a zăcut prin sertarele şefilor CNAIR. Abia în vara lui 2019 lucrările au fost scoase din nou la licitaţie. În baza aceleeaşi documentaţii cu numeroase probleme. Era fix perioada în care ziariştii de la România liberă sau Cotidianul publicaseră o anchetă în care arătau că printre „specialiştii” CNAIR se număra un absolvent de Educaţie Fizică şi Sport, unul de Teologie şi probabil că şi alţii pe aproape.
Documentaţie proastă egal niciun ofertant
În loc să refacă detaliile tehnice, reclamate ca fiind necorespunzătoare, pe baze solide, reale, „CNAIR a mers pe cea mai facilă variantă pentru ei, însă cea mai păcătoasă pentru proiectele de infrastructură din România”: transformarea contractului de execuţie într-unul care să includă şi proiectarea. Astfel, toate riscurile izvorâte din documentația falimentară ar fi urmat să fie preluate de viitorul constructor, ne-a explicat Ionuţ Ciurea, şeful Asociaţiei Pro Infrastructură.
Mai mult, din septembrie 2019 până în august 2020 licitația a fost suspendată, deoarece CNAIR n-a fost în stare să expertizeze lucrările executate de spaniolii de la Copisa. Nu a fost capabilă nici să răspundă în timp util la sutele de neclarități ale potenţialilor ofertanților.
Specialiştii Asociaţiei Pro Infrastructură au criticat şi ei gravele lacune ale documentaţiei furnizate de „specialiştii CNAIR”, spunând că pe baza unei astfel de documentaţii niciun constructor serios nu va depune vreo ofertă. Ceea ce s-a şi întâmplat: în august 2020 licitaţia cu pricina a fost anulată, pentru că niciun constructor n-a depus oferte. Opt ani pierduţi, până aici. Plus bani europeni pierduţi, pentru că execuţia centurii ar fi putut fi finanţată prin aşa-numitele fonduri de coeziune, bani europeni nerambursabili.
Mai nou, cei nici 12 km ai centurii au fost împărţiţi în şase loturi. Lălăiala se numeşte, acum, „lotizare”. Toate aceste loturi/tronsoane sunt în faza de „aprobare a indicatorilor tehnico-economici”, avize, exproprieri etc. Primarul Târgu-Mureşului, Soos Zoltan, invitat în noiembrie anul trecut, să vorbească la studioul local al radioului public despre centură, s-a declarat optimist că anul acesta ar trebui să înceapă lucrările pe cinci din cele şase tronsoane. Deocamdată, însă, la cum se mişcă lucrurile, slabe speranţe. Şoferii de TIR-uri pot să-şi facă liniştiţi pauza de somn pe uliţa de lângă giratoriul inutil de la Ernei. Nimeni nu-i va deranja prea curând.
surse foto: Asociaţia Pro Infrastructură, CNAIR, captură video site Guvernul României
Vă invităm în data de 4 iunie 2023, începând cu ora 12:00, la Cărturești Târgu-Mureș, pentru a vă întâlni cu autorul și jurnalistul Romeo Couți, dar și cu invitații săi de seamă: Dr. Alexandru Ghișa, dna. Valeria Reit – reprezentantul Editurii Creator. Volumul va fi prezentat de către prof. univ. dr. Cornel Sigmirean.
Din dorința de a fi mai aproape de cititori, am organizat această întâlnire cu ocazia zilei de 4 iunie, când, jurnalistul Romeo Couți și istoricul și diplomatul Alexandru Ghișa – contributor al volumui – vor fi alături de voi pentru a răspunde la toate întrebările și curiozitățile legate de relația Ungariei cu România.
Romeo Couți:Această carte a fost scrisăîn contextul unei situații internaționale complicate și pe fondul unor relații politice și diplomatice tensionate dintre Romania și Ungaria. Volumul cuprinde o serie de interviuri cu specialiști de prestigiu pe problematica maghiară, din domenii relevante (politica externă, intelligence, diplomație și mass-media) care s-au constituit în „grupul celor 12 voci”. Existăși o „a 13-a voce”, cea exterioară, a autorului, detașată de analizele prezentate și care se regăsește în „Jurnal de reporter”. Încă de la început, unul dintre contributori mi-a atras atenția că o carte despre Viktor Orban, scrisăîn forma concepută de mine, este „pândită” de două pericole: fie să lase impresia unui grup restrâns, dar vehement, tip „haită”, care se aruncă asupra „bietului” Viktor Orban, fie să conducă spre ideea că„vocile” care creeaza textul sunt, de fapt, dirijate sau manipulate de autorul Romeo Couți. Cititorul va aprecia în ce măsură am reușit să evit aceste capcane de abordare. „Lebăda neagră de pe Balaton” oferă o perspectivă asupra unei subiect tot mai greu de gestionat de puterea de la București și abordat periculos de frecvent, doar în cheia intereselor și alianțelor politice de conjunctură: Transilvania.
De curând, postul TV francez ARTE a realizat un documentar despre prima platformă românească de exploatare a gazelor din Marea Neagră, denumită Ana. Platforma e operată de compania Black Sea Oil&Gas SA (BSOG), deținută de Carlyle International Energy Partners şi Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare. BSOG desfășoară operațiuni de dezvoltare a resurselor de gaze naturale, conform obiectivului Uniunii Europene de zero emisii până în 2050 (e vorba de aşa-numitul European Green Deal, un plan adoptat de ţările UE prin care în 2035 emisiile de carbon trebuie reduse cu 55%, iar în 2050 continentul trebuie să devină neutru climatic), prin producția de gaze naturale în calitate de combustibil de tranziție și asigurând infrastructura vitală pentru dezvoltarea de proiecte de energie verde. Portofoliul companiei este alcătuit din Proiectul de Dezvoltare Gaze Naturale Midia (Proiectul MGD) care constă în infrastructura terestră și cele două licențe de producţie de gaze naturale, zăcămintele Ana și Doina. Jurnaliştii francezi au vizitat platforma Ana, care e deja operaţională. Aceasta e situată la peste 110 km de ţărmul românesc al Mării Negre şi la 80 de cel ucrainean, într-o zonă în care apariţia de mine (ucrainene sau ruseşti) nu e chiar o noutate, dată fiind apropieera de zona de conflict. Construirea platformei de extragere a gazelor Ana a durat 3 ani; gazul extras din mare e pompat la ţărm, în zona Vadu, iar de aici, în sistemul de distribuţie naţional. Platforma Doina urmează să fie construită nu departe de Ana.
Pentru Azomureş, gazul metan e vital Inginerul Ovidiu Crăciun, director tehnic al Azomureş, a fost şi el interlocutor al echipei TV din Franţa. „De aici vine o bună parte a gazului de care are mare nevoie Azomureş. Două conducte alimentează instalaţia noastră de producere a amoniacului, iar una e pentru uz tehnologic (pentru obţinerea aburului, de exemplu). Suntem un mare consumator de gaz metan, consumăm zilnic în jur de 1 milion de metri cubi şi producem circa 5.000 de tone de îngrăşăminte pe zi… avem mare nevoie de gazul metan extras din Marea Neagră. Suntem singurul furnizor român de îngrăşăminte chimice şi putem acoperi 80% din cererea internă”, a explicat Ovidiu Crăciun ziariştilor francezi. Aceştia au mai conchis că producţia de gaze din Marea Neagră e o mare şansă pentru România, dar au remarcat şi faptul că ţara noastră şi-a pus singură piedică în 2018, atunci când Parlamentul (la Putere era PSD, varianta Liviu Dragnea) a votat aşa-numită Lege Offshore, prin care potenţialilor investitori în extracţia de gaze din Marea Neagră li s-au pus condiţii atât de grele încât nimeni n-a demarat nicio investiţie în acest sens. Iar agresiunea declanşată de Rusia împotriva Ucrainei ne-a prins cu această resursă colosală nevalorificată. Cert e că, potrivit concluziilor ziariştilor francezi, gazele ce urmează a fi extrase din Marea Neagră vor fi de natură să ajute enorm Azomureş Târgu-Mureş şi, implicit, agricultura şi industria românească.
