obicei,

Udatul Nevestelor de la Hodac, un obicei străvechi unic în țară, considerat de-a lungul veacurilor un rit de fertilitate, un rit de trecere, dar și unul de atragere a bogăției asupra recoltelor, practicat în a doua zi de Rusalii, urmează să fie prezentat celor 50 de țări membre ale Uniunii Mondiale de Folclor.

‘Este pentru prima dată când un român conduce această uniune formată din peste 50 de țări și bucuria pe care o am, astăzi, este că de aici, din Hodac, vom transmite chiar din această seară, pe mijloacele media, salutul și gândul organizatorului pentru acest eveniment de excepție, care înseamnă exprimarea identității noastre, a frumuseții portului popular românesc. Am convingerea că imaginile care vor ajunge în această seară și în Grecia, și în Italia, și în America vor fi bine primite, fiindcă sunteți oameni minunați, știți să prețuiți valorile artei noastre și ne întrebăm ce ar fi poporul român dacă n-am avea cea mai mare bogăție pe care noi, ca români, o avem: folclorul românesc’, a declarat, luni, în deschiderea manifestărilor dedicate Udatului Nevestelor, președintele Uniunii Mondiale de Folclor, Dorel Cosma.

A doua zi de Rusalii, după slujba de la biserică, oamenii din sat, îmbrăcați în port popular specific zonei – șurț cu peană și cătrință la femei, cioareci, cămașă cu barburi, chimir și clop cu mărgele la bărbați – se adună la podul Hodacului, unde se încinge jocul.

Acest joc nu presupune un dans ceremonial aparte, ci un repertoriu obișnuit în regiune: ‘De-a lungul’, unul dintre cele mai vechi dansuri ardelenești, ‘Bătuta’, un joc cu origini în Moldova subcarpatică, și ‘Țigăneasca’, un joc cu anumite influențe din ceardaș, un dans tradițional maghiar.

În timpul jocului ‘De-a lungul’, tinerele neveste, care s-au căsătorit în ultimul an, erau luate în brațe, duse pe malul râului Gurghiu și udate, fiindcă se considera că stropitul cu apă aduce rodul, prin apă, cântec și dans. În ultimii ani, toate nevestele, indiferent de vârstă, sunt luate de parteneri și udate în râul Gurghiu în timpul obiceiului, condiția fiind ca toți participanții să fie îmbrăcați în port popular.

Directorul Muzeului Etnografic ‘Anton Badea’ din Reghin, Roxana Maria Man, a menționat că Udatul Nevestelor este un obicei străvechi, care a suferit o serie de transformări de-a lungul veacurilor.

‘Astăzi, oamenii își amintesc doar că li se udă picioarele tinerelor neveste pentru a fi vesele, să fie ferite de rele și de necazuri și să aibă rod de copii frumoși, sănătoși. Pierzându-și rosturile tradiționale și practicile magice de care probabil era însoțit, obiceiul a devenit, în ultimele decenii, un prilej de manifestare colectivă a bucuriei de a trăi, de întâmpinare a naturii care dă în rod. Fără îndoială că, în formele vechi, el era menit să aducă recolte bogate. Mai târziu, acest rost s-a pierdut, iar obiceiul a devenit o distracție a feciorilor, aruncarea în apă fiind înlocuită cu o petrecere care se făcea cu vinul sau cu țuica plătite ca răscumpărare. Pe lângă caracterul străvechi de rit de fertilitate, obiceiul Udatul Nevestelor are și un important rol social în viața satului. Prin el se disting tinerele perechi, fiind, de asemenea, consfințită intrarea oficială a lor în rândul celor căsătoriți. Ar putea fi chiar un rit de trecere, intrarea tinerelor perechi în rândul însuraților’, a precizat Roxana Maria Man.

De asemenea, arată ea, stropitul cu apă este o acțiune obișnuită în cadrul obiceiurilor legate de agricultură, întrucât se considera că apa aduce rod.

‘Și cântecele cântate de lăutari erau din repertoriul satului, mai ales că un cântec face aluzie directă la obiceiul Udatului Nevestelor. Cea mai importantă recuzită a obiceiului este Steagul, un băț în vârful căruia se lega o năframă împodobită cu frunze și flori. Steagul se făcea de către jucători. Părțile descriptive legate de actele cu semnificație rituală au dispărut. Astăzi accentul cade pe dans și pe udatul cu apă ca semn sărbătoresc al integrării tinerelor neveste în comunitatea sătească și pe veselia cu care este sărbătorită această nouă calitate a femeii, cea de nevastă’, a precizat directorul Muzeului Etnografic ‘Anton Badea’.

Obiceiul Udatul Nevestelor este organizat de Ansamblul Folcloric Hodăceana, în colaborare cu Primăria Hodac, Consiliul Județean Mureș, cărora li s-au alăturat o serie de sponsori.

‘Într-o zi frumoasă de iunie, aici, la podul Hodacului, are loc Udatul Nevestelor, o sărbătoare a comunei Hodac, unică România. Sper să vă simțiți foarte bine, având un program folcloric divers, dansuri și cântece populare. Aici, la Hodac, cultura se află la ea acasă. După cum ați văzut, sunt diverse generații de interpreți de muzică populară și dansuri populare, de la cei mai mici până la cei mai vârstnici. Cei mai mici învață despre cultură, cei mai vârstnici își amintesc de tinerețile lor, ce frumos era la Udatul Nevestelor în trecut’, a declarat primarul comunei Hodac, Valentin Marin Iacob.

Legat de obiceiul Udatul Nevestelor există și o serie de legende în zonă, una dintre acestea fiind reprodusă în lucrarea ‘Din zestrea ținutului mureșean’, semnată de Maria Borzan și Roxana Maria Man, fiind culeasă de la Constantin Tudoran, din satul Dubiște.

‘Legenda spune că pe Valea Gurghiului, în partea de răsărit a râului, era un lac mare. Se pare că un cataclism, posibil un cutremur de pământ, a surpat stânca ce închidea Lacul Albastru, din care au mai rămas aici numai bazele fostului baraj, Stânca Arșiței, de 1.179 metri, și Stânca Urșui, de 1.800 metri, așezate față în față, cu o deschizătură de 10 kilometri, cu diametrul stâncii de 100 metri, respectiv 180 metri. Odată cu ruperea barajului, apa a distrus totul în cale, rămânând ca martor a înălțimii de odinioară a pământului cele două stânci care barau lacul și Cetatea Gurghiului, care ulterior, de la daci și până în zilele noastre, a adăpostit pe culmile ei principi și prinți fugari și cete de haiduci, precum și locuri de spânzurătoare pentru cei condamnați de familia Bornemisza din Gurghiu. Legenda mai spune că erau udate nevestele odată cu stropirea țarinii, cu apă din lac, luată înainte de apariția zorilor, iar după miezul nopții erau aruncați în valuri toți feciorii și fetele care nu aveau ochi albaștri, care nu știau să cânte, fiind trimiși la o zână de pe fundul lacului pentru a învăța taina cântărilor’, spune legenda.

Agerpres