spectacol

La invitaţia Municipiului Sighişoara, prin directorul Casei de Cultură Municipale, Teatrul Evreiesc de Stat Bucureşti prezintă în data de 13 martie 2013, ora 18.00, la Sala „Mihai Eminescu” spectacolul MISS DAISY ŞI ŞOFERUL EI de Alfred Uhry (traducerea Alice Georgescu). În distribuţie: Maia Morgenstern, Mircea Rusu, Mircea Drîmbăreanu. Scenografia: Ștefania Cenean. Regia artistică: Claudiu Goga. Biletele se găsesc la Casa de Cultură Municipală, Str. Herman Oberth nr. 22 – Sala „Mihai Eminescu”. Costul unui bilet este de 30 lei.

Cronica spectacolului

După ce-a mai distrus o altă maşină nou-nouţă, Miss Daisy, văduva unui fabricant evreu bogat, e forţată de fiul ei, Boolie, să renunţe la şofat. Boolie îi angajează un şofer negru, pe flegmaticul şi înţeleptul Hoke. La început, relaţiile dintre cei doi sunt tensionate, Miss Daisy având întreaga aroganţă a poziţiei ei sociale, o serie de prejudecăţi precum şi o limbă ascuţită. Dar cu timpul, confruntându-se şi cu problemele segregării şi antisemitismului, situaţia se schimbă şi cei doi se apropie unul de altul…

După debutul cu o plachetă de versuri, autorul american Alfred Fox Uhry (născut la Atlanta în 1936 într-o familie de evrei germani), deţinătorul unor prestigioase premii, s-a reprofilat ca libretist de musical-uri (fără să i se dea prea mare atenţie la început, iar America’s Sweethart, de pildă, despre gangsterul Al Capone, fiind un eşec total; abia musicalul The Robber Bridegroom, 1975, a deschis seria lui de succese: Uhry a obţinut pentru acest text prima sa nominalizare pentru Tony Award), ca scenarist (co-autor al filmului Mystic Pizza, 1988) şi dramaturg.

Trilogia Atlanta, care i-a consolidat faima, a fost scrisă în decursul unui deceniu: Driving Miss Daisy, 1987, cea mai cunoscută piesă a sa, distinsă printre altele cu premiul Pulitzer pentru dramaturgie, a fost urmată de The Last Night of Ballyhoo, 1996, Tony Award pentru cea mai bună piesă, şi de musicalul Parade, 1998, Tony Award pentru cel mai bun scenariu de musical. Acţiunea pieselor e situată în Atlanta, statul Georgia, în prima jumătate a secolului al XX-lea – The Last Night… în1939 (mai precis, chiar în zilele premierei mondiale a filmului Pe aripile vântului şi, concomitent, a invadării Poloniei de către trupele lui Hitler), înalta societate de evrei germani din Atlanta fiind mai preocupată de principalul eveniment social al anului decât de începuturile tragediei din Europa; iar Parade în 1913, tratând un caz de linşaj: omorârea managerului evreu al unei fabrici.

Titlul trilogiei şi problematica pieselor pune în evidenţă dubla tradiţie căreia îi este cu precădere îndatorat Alfred Uhry în întreaga sa operă: tradiţiei culturale a Sudului Statelor Unite, precum şi tradiţiei evreieşti. Istoria statului Georgia, aparţinând cândva aşa-numitelor state confederate „sudiste“, ca şi a capitalei sale, Atlanta, a fost marcată în secolul al XIX-lea de o problematică specifică, legată de segregaţia rasială, cu reverberaţii puternice până în primele decenii ale secolului următor. Reamintim în acest sens câteva repere istorico-literare: până în 1865, în statele sudiste (deci şi în Georgia) era permis să ţii sclavi. A fost una din cauzele care după alegerea preşedintelui Abraham Lincoln au dus la Războiul de Secesiune dintre Confederaţi şi Unionişti (statele americane din Nord). În ce priveşte ocuparea şi distrugerea oraşului Atlanta de „nordişti“, cine oare nu-şi aduce aminte de Pe aripile vântului (cartea şi filmul), care descrie amănunţit cele întâmplate? (Tara, plantaţia de bumbac unde trăia Scarlett O’Hara, se afla chiar lângă Atlanta. – Din roman mai aflăm că tot în această perioadă s-a înfiinţat şi organizaţia teroristă a Ku-Klux-Klanului.) Chiar dacă după victoria Unioniştilor din 1865 sclavagismul a fost abolit, discriminările şi tulburările rasiale au persistat. – Totuşi, din anii ’60 ai secolului al XX-lea, Atlanta s-a evidenţiat prin eforturile susţinute de integrare rasială, figura de proră în acest context fiind un alt fiu al oraşului: Martin Luther King.

Titlul trilogiei şi problematica pieselor pune în evidenţă dubla tradiţie căreia îi este cu precădere îndatorat Alfred Uhry în întreaga sa operă: tradiţiei culturale a Sudului Statelor Unite, precum şi tradiţiei evreieşti. Istoria statului Georgia, aparţinând cândva aşa-numitelor state confederate „sudiste“, ca şi a capitalei sale, Atlanta, a fost marcată în secolul al XIX-lea de o problematică specifică, legată de segregaţia rasială, cu reverberaţii puternice până în primele decenii ale secolului următor. Reamintim în acest sens câteva repere istorico-literare: până în 1865, în statele sudiste (deci şi în Georgia) era permis să ţii sclavi. A fost una din cauzele care după alegerea preşedintelui Abraham Lincoln au dus la Războiul de Secesiune dintre Confederaţi şi Unionişti (statele americane din Nord). În ce priveşte ocuparea şi distrugerea oraşului Atlanta de „nordişti“, cine oare nu-şi aduce aminte de Pe aripile vântului (cartea şi filmul), care descrie amănunţit cele întâmplate? (Tara, plantaţia de bumbac unde trăia Scarlett O’Hara, se afla chiar lângă Atlanta. – Din roman mai aflăm că tot în această perioadă s-a înfiinţat şi organizaţia teroristă a Ku-Klux-Klanului.) Chiar dacă după victoria Unioniştilor din 1865 sclavagismul a fost abolit, discriminările şi tulburările rasiale au persistat. – Totuşi, din anii ’60 ai secolului al XX-lea, Atlanta s-a evidenţiat prin eforturile susţinute de integrare rasială, figura de proră în acest context fiind un alt fiu al oraşului: Martin Luther King.

Alfred Uhry s-a inspirat în Miss Daisy şi şoferul ei dintr-o poveste din propria familie, protagoniştii acesteia fiind bunica sa, Lena Fox, şi şoferul ei Will.

Premiera piesei a avut loc în 1987 într-un teatru off-Broadway.