Un exerciţiu de pregătire la care vor participa militarii Batalionului 24 Vânători de Munte „General Gheorghe Avramescu” Miercurea Ciuc şi un detaşament de militari americani din Corpul de Infanterie Marină se va desfăşura săptămâna viitoare în poligonul şi terenul de instrucţie din garnizoana Miercurea Ciuc.
Potrivit Biroului de Presă al unităţii militare, „acţiunea comună a militarilor români, împreună cu militarii Corpului de Infanterie Marină (MARFOREUR) al Statelor Unite ale Americii, reprezintă o etapă de instruire planificată în cadrul Exerciţiului multinaţional „Black Sea Rotational Force 2014.1 (BSRF-14.1)””.
Activităţile de instruire în comun contribuie la creşterea nivelului de interoperabilitate al armatelor statelor participante. „Prin modul în care este planificat şi executat exerciţiul, se urmăreşte operarea cu proceduri comune şi instruirea într-un mediu apropiat cadrului operaţional multinaţional din teatrul de operaţii din Afganistan”, se arată în comunicatul de presă.
Începerea activităţilor de pregătire din garnizoana Miercurea Ciuc va fi marcată printr-o festivitate militară.
Printre cele peste 250.000 de volume şi documente rare de la Biblioteca Teleki-Bolyai din Târgu Mureş se regăseşte o copie gravată a Declaraţiei de Independenţă a SUA, care a fost semnată pe 4 iulie 1776, la Philadelphia, document unicat în România.
Bibliotecara Klara Petelei a declarat joi, pentru AGERPRES, că această copie adăpostită de Biblioteca Teleki din Târgu Mureş a fost realizată de John Binns, fiind tipărită în anul 1819 în Philadelphia de James Potter, fiind o copie exactă a originalului Declaraţiei de Independenţă semnat la 4 iulie 1776, de către fondatorii SUA.
În urma cercetărilor efectuate s-a ajuns la concluzia că Declaraţia de Independenţă păstrată în colecţia Teleki este un exemplar realizat de John Binns, tipărit în anul 1819, că documentul poartă semnătura lui Binns în colţul de jos al foii, dar exemplarului îi lipseşte partea superioară care conţinea şi titlul documentului, cât şi cea inferioară, ca şi cum ar fi fost tăiate.
‘Iniţial, partea superioară a centrului documentului era ocupată de vulturul american purtând un scut, o ramură de măslin, săgeţi şi o panglică cu inscripţia: ‘E Pluribus Unum’. De o parte şi de alta a vulturului era scris numele documentului: Declaration of Independence. În partea inferioară a documentului se afla semnătura secretarului de stat, John Quincy Adams, care recunoaşte că textul este o copie corectă a originalului, ca şi semnăturile pe care le consideră a fi identice. Dimensiunile exemplarului păstrat la noi sunt următoarele: 786mm x 610mm. Textul şi semnăturile sunt înconjurate de un chenar oval, ornamentat cu medaliile reprezentând sigiliul celor 13 state (Massachusetts, Connecticut, New Yersey, Delaware, Virginia, South Carolina, Maryland, Pennsylvania, New York, Rhode Island, New Hampshire), precum şi cu portretele aşezate tot în medalion ale lui John Hancock (preşedintele Congresului care a votat Declaraţia), George Washington (primul preşedintele ale Statelor Unite) şi Thomas Jefferson (redactorul textului Declaraţiai de Independenţă). Pe partea inferioară chenarul este împodobit şi cu ramuri de măslin’, se arată într-un studiu realizat de Annamaria Kimpian.
Bibliotecarii au precizat că nu se ştie exact cum şi când a ajuns acest exemplar al Declaraţiei de Independenţă în colecţia Teleki, întrucât Declaraţia de Independenţă a SUA nu se regăseşte nici în al cincilea catalog, întocmit de Samuel Teleki, fondatorul bibliotecii, nici între manuscrisele acestuia.
Se presupune că acest document a ajuns în fondurile bibliotecii în urma comenzii lui Samuel Teleki, însă dar după moartea acestuia, în 1822.
Biblioteca Teleki Târgu Mureş a fost construită între anii 1799-1804, sub îndrumarea directă a contelui Samuel Teleki şi a fost prima bibliotecă publică din România.
Fondul de carte al bibliotecii a rezultat din asocierea colecţiilor Teleki (40 000 volume) şi Bolyai (80 000 volume), cărora li s-au adăugat 90.000 de volume ai bibliotecii fostului Colegiu Reformat, manuscrisele şi obiectele personale ale matematicienilor Bolyai Farkas şi Bolyai János, precum şi biblioteca Mănăstirii franciscane din Călugăreni.
Biblioteca Teleki-Bolyai din Târgu Mureş păstrează şi astăzi mobilierul şi aranjarea originală a cărţilor.
România are rezerve de gaze de şist de 1.444 miliarde de metri cubi, estimează Administraţia americană pentru informaţie în domeniul energiei (EIA), în condiţiile în care rezervele dovedite de gaze se plasează la 113 miliarde metri cubi, iar consumul anual este de aproximativ 14 miliarde metri cubi.
România consumă anual aproximativ 14 miliarde metri cubi de gaze, cantitate asigurată în proporţie de 80% din producţia internă. Diferenţa este importată din Rusia, prin intermediari, la preţuri ridicate. Astfel, agenţia guvernamentală americană estimează că România are rezerve de gaze de şist recuperabile tehnic (nedescoperite, care ar putea fi accesate cu tehnologia existentă) de 51.000 miliarde picioare cubice (cubic feet), adică 1.444 miliarde metri cubi. Potrivit EIA, rezervele dovedite de gaze naturale ale României erau estimate la începutul acestui an la 4.000 miliarde picioare cubice, echivalentul a 113 miliarde metri cubi. România se plasează pe locul al treilea în UE privind rezervele de gaze de şist, după Polonia (4.190 miliarde metri cubi) şi Franţa (3.879 miliarde metri cubi), potrivit raportului EIA.
În ceea ce priveşte petrolul prins sub formaţiuni de rocă de şist în România, EIA estimează un volum de 300 milioane de barili, faţă de rezerve dovedite estimate la 600 milioane de barili din alte tipuri de zăcăminte. Astfel, potrivit estimărilor instituţiei americane, explorarea zăcămintelor de şist ar creşte cu 50% rezervele de petrol ale României şi de peste 10 ori rezervele de gaze naturale. În Europa, excluzând Rusia şi Ucraina, rezervele nedescoperite de gaze de şist sunt estimate de EIA la un total de 13.308 miliarde metri cubi, de peste 3 ori mai mult faţă de rezervele dovedite estimate la 4.105 metri cubi.
După Polonia, Franţa şi România, în topul rezervelor de gaze de şist din Europa urmează Danemarca (906 miliarde metri cubi), Marea Britanie şi Olanda (736 miliarde metri cubi fiecare), Bulgaria şi Germania (481 miliarde metri cubi fiecare), respectiv Suedia (283 miliarde metri cubi) şi Spania (226 miliarde metri cubi). Rusia are de asemenea rezerve subtanţiale de gaze de şist, estimate la 8.126 miliarde metri cubi, volum de câteva ori mai mic faţă de rezervele convenţionale ale ţării. Ucraina are rezerve de gaze de şist estimate la 3.624 metri cubi, potrivit raportului. Raportul relevă că aproximativ 10% din rezervele globale de petrol şi aproape o treime din rezervele de gaze naturale se găsesc în zăcăminte situate sub formaţiuni de roci de şist, în Statele Unite şi alte 41 de ţări unde explorarea acestor depozite este în fazele iniţiale.
SUA deţine cele mai mari rezerve de gaze de şist din lume, urmată de China, Argentina, Algeria, Canada şi Mexic. În privinţa petrolului din zăcăminte de şist, Statele Unite sunt urmate de Rusia, China, Argentina şi Libia. În România, grupul american Chevron deţine mai multe licenţe de explorare a zăcămintelor de gaze de şist, în judeţul Vaslui şi în Dobrogea. Chevron intenţionează să înceapă în a doua jumătate a acestui an forarea unui puţ de explorare a gazelor de şist în judeţul Vaslui şi va iniţia studii seismice pentru cele trei perimetre din judeţul Constanţa. Industria gazelor de şist este contestată de activiştii de mediu, care susţin că accesarea zăcămintelor, mai greu accesibile faţă de depozitele tradiţionale de gaze naturale, poate contamina apele subterane cu substanţe chimice.
SUA a devenit cel mai mare producător de gaze naturale din lume şi şi-a asigurat securitatea energetică prin exploatarea la scară largă a zăcămintelor de şist, printr-un proces tehnic considerat periculos pentru mediu.
Săptămâna trecută a început oficial campania electorală pentru alegerile parlamentare, după ce în S.U.A. Barack Obama tocmai a fost reales pentru al doilea mandat. Cum se văd două campanii total diferite din două țări total diferite prin ochii unui cetățean american?
Grant Johnson s-a stabilit în România de șase ani, acum locuiește la Tîrgu-Mureș și predă cursuri private de limba engleză. Vrea ca peste maxim doi ani să ceară cetățenia română, chiar dacă se consideră cetățean american. Crede că are datoria de a merge la vot, dar, anul acesta, pentru prima dată de când are drept de vot, n-a votat pentru noul președinte al S.U.A.. Rațiunile au fost birocratice. Iată cum vede el chestiunea votului…
Rep.: Ai votat?
Grant Johnson: Nu.
Rep.: De ce?
G.J.: Am cerut autorităților americane un „absentee ballot” (act care atestă absența din țară, pe baza căruia cetățenii americani pot vota din străinătate), dar durează luni de zile până se aliberează și încă nici acum n-a ajuns.
Rep.: Deci e vina birocrației.
G.J.: Da. Nu știu ce s-a întâmplat, ar fi trebuit să-l primesc acum câteva luni. Dar oricum, nu conta dacă votam, pentru că statul din care sunt eu e republican, deci dacă aș fi ales pe democrați, statul tot pe republicani îi vota.
Rep.: Dacă ai fost acasă în S.U.A. ai fi votat?
G.J.: Bineînțeles.
Rep.: Ți s-a întâmplat vreodată să fii acasă și să nu mergi la vot?
G.J.: De mai multe ori, pentru că eu votez la alegerile prezidențiale, dar sunt și alte alegeri: alegerea primarului, alegeri orășenești, alegeri statale, referendumuri… de obicei nu votez decât dacă sunt alegeri importante, cum sunt cele pentru președinte. Nu mi s-a întâmplat niciodată să nu votez pentru președinte, acum e prima dată.
Și americanii au ales răul cel mai mic
Rep.: Pe cine ai fi votat?
G.J.: Să știi că e o întrebare personală, la care de cele mai multe ori oamenii nu răspund. Eu aș fi ales răul cel mai mic dintre cei doi, iar în cazul de față cred că Obama ar fi fost alegerea mai bună decât Mitt Romney. Chiar nu am avut cei mai buni candidați din care să alegem.
Rep.: Chiar și voi americanii alegeți răul cel mai mic? Credeam că numai noi, românii.
G.J.: Da, chiar cred că mulți americani au ales așa ca mine. Chiar nu am încredere în nimeni care vrea să dețină atât de multă putere.
Rep.: De ce merg americanii în așa mare procent la vot?
G.J.: E un procent mare, dar nu e chiar așa de mare. Sunt milioane și milioane de oameni care nu merg la vot. Pur și simplu nu votează. Dar înțeleg ce spui. Una din îndatoririle care vin pentru că ești cetățean american, este să votezi. Dacă cineva devine cetățean american ți se spune „astea sunt obligațiile tale!”. Dacă ești bărbat, la 18 ani trebuie să te înscrii în „Selective Service” (baza de date a armatei, prin care se menține legătura cu potențiali recruți în caz de război), apoi trebuie să-ți faci datoria de membru în juriul unor procese dacă ți se cere, evident trebuie să respecți legile și trebuie să votezi. Votul nu este obligatoriu, dar e una din datoriile tale, așadar ca un bun cetățean ar trebui să votezi.
Un vot aparent obligatoriu
Rep.: Dar nu e obligatoriu prin lege.
G.J.: Nu e obligatoriu, dar te fac să simți că ar fi, pentru a lua parte la procesul democratic. Cred că în America oamenii cred că votul lor contează, că poate face diferența, ceea ce este și adevărat și fals. Uite exemplul din 2000, când Al Gore a câștigat votul popular, dar a pierdut scaunul prezidențial, pentru că fiecare stat are electori. În fiecare stat, electorii de obicei votează cu cine votează majoritatea oamenilor din acel stat, dar nu e obligatoriu.
Rep.: Spune-mi mai multe despre sistemul vostru de vot.
G.J.: Mai întâi trebuie să te înregistrezi, cu datele personale, adresă etc. ca să știi unde mergi să votezi. Asta e mai mult pentru alegerile locale, dar și pentru colegiul elector din care provii. Toată lumea înregistrată votează. Apoi, în fiecare stat există un anumit număr de voturi ale electorilor. În Iowa, de exemplu, cred că acum sunt 4 voturi de elector. Dacă într-un stat s-a votat 50% pentru Obama și 50% pentru Romney, rămâne la latitudinea electorilor cu cine votează. Dacă s-a votat 70% pentru Obama și 30% pentru Romney, atunci e aproape sigur că acel colegiu elector va vota pentru candidatul cu majoritatea de voturi obținute.
Rep.: De când te-ai mutat în România?
G.J.: Din 2006 și n-am mai ieșit din țară de mai bine de un an.
Rep.: Ai cerut cetățenia română?
G.J.: Nu sunt eligibil încă. Trebuie să mai aștept încă vreo doi ani.
Rep.: Dacă ai avea cetățenia română, ai merge la vot?
G.J.: Bineînțeles. Deși sunt realist și-mi dau seama că votul meu probabil nu contează. Dar da, aș vota.
„Aș fi votat pentru schimbare”
Rep.: Cunoști politica românească? De exemplu pentru ultimele alegeri prezidențiale știi cine a candidat?
G.J.: Stai să-mi amintesc cum îi cheamă… Mircea Geoană și Traian Băsescu.
Rep.: Pe cine ai fi ales?
G.J.:L-aș fi votat pe Mircea Geoană.
Rep.: Normal, e pro-american.
G.J.:Nu, de fapt l-aș fi votat pe el doar pentru schimbare.
Rep.: De ce nu vrei schimbarea și în S.U.A.? ai spus că l-ai fi votat pe Obama.
G.J.: Pentru că acolo cred că ar fi o schimbare în mai rău. Nu știu chiar atât de multe lucruri despre Mitt Romney, dar tipul e plin de bani, mega-bogat și merge la restaurante de tip fast-food, era să spun ghetouri… să zicem zone economice mai sărace, în care lucrează doar minorități, iar el vorbește cu oamenii de parcă ar avea ceva în comun. Nu văd politicile lui sociale potrivite pentru nici o categorie socială săracă. Cred că e genul de om care e bogat și vrea să se bucure de bogăția lui.
Rep.: În timpul campaniilor te uiți la dezbateri, le urmărești site-urile, îi asculți să afli ce vor să facă?
G.J.: Cred că majoritatea americanilor vor să știe ceva despre cei pe care o să-I voteze, dar sunt și oameni care spun „Eu sunt republican, voi vota cu republicanii” și la fel și cu democrații. Pe ei probabil nici nu-i interesează ce spun candidații. Eu urmăresc dezbaterile, nu chiar pe toate, dar spre finalul campaniei, chiar mă interesez să aflu cele mai importante puncte din programul lor. Dar îi și cred? Nu. E foarte greu să-i mai crezi (…) Plus că în dezbateri, când li se pun întrebări, ei de fapt nu răspund la întrebări, ci deviază de la subiect și vorbesc despre ceva complet diferit.
Hoția
Rep.: De ce crezi că românii merg la vot în așa procent mic?
G.J.: Vorbind despre asta cu prieteni sau alți oameni, ce am înțeles eu e că la ultimele alegeri Mircea Geoană câștigase votul, dar a fost furat. Asta am auzit. Și atunci oamenii pe bună dreptate cred că votul lor nu contează. Cred că e același lucru ce s-a întâmplat în 2000 și S.U.A. cu George Bush și al Gore. Nu știu foarte multe detalii, dar asta spun oamenii. Și mai e ceva, nu știu dacă oamenii de aici au încredere așa de mare în sistemul democratic. În S.U.A. e altfel, pentru că folosim sistemul acesta de sute de ani, pe când în România e relativ nou. Români cred că încă au cultura neîncrederii.
Rep.: După ce ai văzut democrația românească 6 ani, ce crezi, merge?
G.J.: Cel puțin pare că merge. Unele lucruri probabil nu le voi înțelege niciodată, din cauza diferențelor culturale. De exemplu, dacă mergi la un ghișeu ca să-ți înnoiești un act… să zicem permisul de conducere și ți se dă o listă cu acte, după care trebuie să umbli prin tot orașul, iar ei știu că nu poți face toate astea într-o zi. Așadar, trebuie să plătești și o taxă de urgență. După care ți se spune „nu veni decât după data de”. După care uiți ultimul lucru, să mergi la oficiul poștal pentru un timbru. Tot nu înțeleg de ce trebuie să cumpăr un timbru dacă nu trimis nimic prin poștă. Revenind, totuși, cred că merge. Până la urmă, România a fost admisă în U.E. și nu cred că ar fi fost admisă, dacă nu funcționa democrația.
La ghișeu în SUA
Rep.: Deci până la urmă birocrația noastră e mai complicată decât a voastră.
G.J.: Cred că diferența e că aici trebuie să treci peste mai multe obstacole. Oamenii care lucrează la ghișee nu te ajută foarte mult. Nu întotdeauna, câteodată chiar te ajută foarte mult. Dar de multe ori pui întrebări, ei răspund că nu știu sau îți spun că nu ești la ghișeul potrivit, tu le spui „nu, nu sunt”, te cerți cu ei 10 minute, după care spun „a, cred că totuși ești la ghișeul potrivit”. Dar, astfel de lucruri sunt și în S.U.A.. Dacă vei merge la un birou de asistență socială, vei vedea oameni bătând palma, spunând bancuri și răzând, iar tu alături de 100 de oameni te întrebi „de ce nu cheamă numărul meu?”.
Fostul căpitan al navelor ‘Brad’ şi ‘Govora’ şi fost coordonator al flotei române de la Londra, Gavrilă Cserei, s-a reîntors în satul natal după 26 de ani petrecuţi în SUA şi a decis să candideze la Primăria comunei Chibed, judeţul Mureş, pe lista Partidului Civic Maghiar.
Gavrilă Cserei a absolvit Şcoala Superioară de Marină din Constanţa în anul 1971, în 1977 a obţinut brevetul de căpitan de marină, devenind comandatul navelor ‘Brad’ şi Govora’, iar mai apoi, datorită cunoştinţelor sale avansate de limba engleză, a fost numit coordonator al flotei de la Londra. A fost cercetat de Securitate timp de opt luni, în 1983, iar după această perioadă şi-a recăpătat avizul şi în 1984, în timpul unui voiaj în SUA, a cerut azil politic. Un an mai târziu i s-a recunoscut diploma de comandant şi firma americană Central Gulf Line l-a angajat ca Superintendent de flotă, la Houston, iar în 1987 i s-a oferit un post la London Offshore Consulting din SUA. ‘În perioada 1990-2010 am condus diferite întreprinderi de profit şi nonprofit. Cu participarea şi cofinanţarea Autorităţii Portuare Houston, în perioada 2000-2010 am fost angajat în prepararea unui proiect de transport regional spre finanţare de către World Bank şi Inter-American Development (IDB). Senior banker la IDB, cel care a supravegheat proiectul ½Maya King Maritime-Highways½ a fost Mr. Leandro Alvez. Programul tender al acestui proiect regional se poate evalua pe websitul executat personal. Deteriorarea condiţiilor politico-economice din regiunea respectivă a cauzat incertitudinea din rândul investitorilor şi programul până în prezent nu s-a lansat’, a declarat pentru AGERPRES Gavrilă Cserei.
De numele lui Gavrilă Cserei se leagă şi introducerea AECOM în România, una dintre cele mai prestigioase firme de consultanţă din lume. În anul 2010, Gavrilă Cserei a decis să se întoarcă acasă, la Chibed şi să încerce să schimbe viaţa localnicilor de aici. În programul său electoral cu motto-ul ‘Nu părăsi glia, întoarce-te la pământul natal!’, Gavrilă Cserei şi-a propus îmbunătăţirea funcţională a Primăriei Chibed, în special în privinţa transparenţei, finalizarea restituirii terenurilor şi documentarea proprietăţii private, crearea de noi locuri de muncă şi stimularea tradiţiilor culturale locale.
Avem din nou recesiune economică, probleme sociale, fiscale, bugetare etc. Între timp, fără ca politicienii români să explice oamenilor, fără să dezbată prea mult, România semnează un tratat fiscal european, care deschide ușa unor instituții europene pentru ca ele să poată să intervină în construcția bugetului național sau în abordarea unor politici fiscale. În loc ca administrația să se descentralizeze, ea se supracentralizează, puterea de decizie urcând o dreaptă, de la nivel național, la nivel comunitar.
Fără să fiu un fan SUA, am fost nevoit să aflu câteva detalii interesante din legislația federală în materie de muncă. Detalii care m-au surprins. De pildă, salariul minim se calculează la ora lucrată, nu la luna de zile. Nu există concediu de odihnă anual impus de lege la nivel federal. Există state care au legislație în acest sens, însă nu toate. La fel se întâmplă și cu concediile de boală. La fel și cu zilele libere obligatorii instituite prin lege pentru toți angajații.
Cum funcționează atunci mecanismul? Păi simplu: prin negocierea dintre angajator și angajat, ori maxim prin legislațiile regionale ale statelor. Cele două părți direct interesate (angajat și angajator) își vor ști întotdeauna mai bine interesele, decât un politician din Congres, care votează o lege care reglementează domeniul. Sigur, abordarea comportă și riscuri, iar transpunerea exactă a acestei legislații într-o societatea care nu are cultul muncii cum îl au SUA, ar fi nefericită. Pe de altă parte, poate că ar trebui să ne aplecăm asupra principiului. Anume acela că în loc să se descentralizeze și regionalizeze, statul român, dar nu numai, a schimbat direcția și tinde să se centralizeze. Tratatul fiscal european e doar unul din exemplele puternice care mușcă din nou din și așa-încercata suveranitate a statelor membre UE.
Care e efectul? Cel mai bine e să aruncăm un ochi la Grecia, unde dorința majorității cetățenilor (esența democrației), manifestată prin ample mișcări de stradă, șade diametral opus față de acțiunea politicienilor populiști și degrabă aprobatori în fața dorințelor unor lideri europeni puternici. Ei, ce spuneți de populismul și supunerea iobăgească, nu-i așa că vă sună cunoscut?
Un exerciţiu de pregătire la care vor participa militarii Batalionului 24 Vânători de Munte „General Gheorghe Avramescu” Miercurea Ciuc şi un detaşament de militari americani din Corpul de Infanterie Marină se va desfăşura săptămâna viitoare în poligonul şi terenul de instrucţie din garnizoana Miercurea Ciuc.
Fostul căpitan al navelor ‘Brad’ şi ‘Govora’ şi fost coordonator al flotei române de la Londra, Gavrilă Cserei, s-a reîntors în satul natal după 26 de ani petrecuţi în SUA şi a decis să candideze la Primăria comunei Chibed, judeţul Mureş, pe lista Partidului Civic Maghiar.
Avem din nou recesiune economică, probleme sociale, fiscale, bugetare etc. Între timp, fără ca politicienii români să explice oamenilor, fără să dezbată prea mult, România semnează un tratat fiscal european, care deschide ușa unor instituții europene pentru ca ele să poată să intervină în construcția bugetului național sau în abordarea unor politici fiscale. În loc ca administrația să se descentralizeze, ea se supracentralizează, puterea de decizie urcând o dreaptă, de la nivel național, la nivel comunitar.