Târgomânia

Aproape că nu mai există sfârșit de săptămână în care în județul Mureș activitatea cultural-folclorico-tradiționalo-autentică să nu duduie. Între tarabele de mici, asezonate de regulă cu bere de cea mai proastă calitate, orice comună mai de vază e musai să închege o dată pe an un festival. Dacă nu-i zice festival, atunci e târg – aceeași Mărie cu altă pălărie.

Programul artistic include de regulă concertele tuturor artiștilor de muzică populară mai mult sau mai puțin cunoscuți, că ăștia-s mai ieftini la onorariu, iar dacă buzunarul primăriei suportă, atunci și câte-o formație mai pentru tineri, de regulă de la fundul sacului de lături muzicale de la noi. Sau dacă nu, măcar vreo jună starletă semi-despuiată aflată în mare angajament artistic și în plină ascensiune. Pretextul turistic, de promovare a tradițiilor locale sau oricare altul pentru care se organizează aceste bâlciuri de diluează în aburii de alcool și muzica proastă de pe scenă până praful se alege de el.

Fie că e festivalul de la Răstolița, cel de pe Valea Gurghiului, Zilele Târgumureșene, Festivalul de pe Târnave, Festivalul Peștișorul de Argint, Târgul Fetelor de la Gurghiu etc. toate sunt la fel de pline de consistență și relevanță pentru turism ca o bancă-n centru. În schimb toate aceste bâlciuri sunt bune prilejuri pentru politicieni să bage degetul nesimțit de adânc în ochii electorului, cu convingerea că a înfăptuit o mare realizare pentru comunitate, iar bizonul votant să remarce că „nu-i bai că-i hoț, măcar a făcut ceva și pentru noi”.

În reveria asta perpetuă care ține toată vara, ne găsim într-o situație win-win. Atât politicianul veșnic avid de câștiguri electorale facile (însă deloc ieftine), cât și alegătorul, se bucură ca doi greieri trântori din fabula cu furnica. Pentru ca mai apoi să vină toamna și să-și dea seama că școala stă să cadă pe ei, drumul e înfundat de noroaie, iar la ușa primăriei e coadă la-ntins mâna după ajutor social. Situația perfectă, dintr-o Românie căreia i-a intrat atmosfera de târg în sânge.

P.S. N-aș avea neapărat o problemă cu aceste evenimente dacă ele s-ar putea autofinanța. Câtă vreme se plătește însă prostul-gust cu bani de la buget, deja e cam mult.

Cătălin Hegheș