Finala din acest an a Cupei României la fotbal, prima disputată între două echipe din Transilvania, Universitatea Cluj-Napoca şi Sepsi Sfântu-Gheorghe, a fost o bună pledoarie pentru jocul de fotbal. Cu tot ce înseamnă acesta, inclusiv spectacolul galeriilor, capitol la care U Cluj-Napoca şi-a surclasat adversara.
Pe teren, însă, a fost mai mult echilibru decât în tribune. Şi aşa, însă, prima repriză a fost un spectacol. Joc viu disputat, cu circulaţie rapidă a mingii, multe ocazii de gol (câte 3-4 de fiecare parte, între care două bare ale lui U)… toate ingredientele dorite într-un meci de fotbal au fost prezente, mai puţin golurile.
Sepsi a cerut gol la o fază în repriza secundă: a părut că portarul clujean a reţinut o minge dincolo de linia porţii. Greu de spus, dacă nu imposibil. Oricum, niciunul dintre arbitri, nici cei din camera VAR (acolo, lângă feciorul lui Chivulete, cel cu folcloristele, s-a aflat experimentatul Istvan Kovacs) nu au intervenit. În rest, a fost o repriză mai cuminte, în care echipele s-au îngrijit, înainte de toate, să nu ia gol.
Sepsi, cu un lot mai valoros, a părut că joacă mai aşezat, mai profesionist, în vreme ce U a compensat diferenţa de valoare prin dăruire şi printr-un joc entuziast, potenţat de o galerie la care Sepsi nu poate nici visa.
În prelungiri, U Cluj-Napoca a fost echipa care a presat mai mult şi a arătat mai multă ambiţie în joc, însă n-a fost destul pentru a marca. Aşa că s-a ajuns la loteria penalty-urilor. Sepsi a câştigat cu 5-4, după câte opt penalty-uri executate.