Ținutul de cap

N-ai cum să te uiți la evoluția faulturilor româno-maghiare din ultimele zile și să nu-ți vină să te prinzi de cap la câtă prostie se aruncă în dezbatere. Dar să luăm pe rând și să demontăm câteva din „marile probleme”.

1. Ținutul Secuiesc. El există exact la fel ca Maramureșul, Oltenia sau Dobrogea – zone, comunități cu specifice locale bine definite, nu de ieri de azi, ci de sute sau mii de ani. E absurd să spui că există doar niște județe desenate de la București de Partidul Comunist acum 50 de ani și să negi sute de ani care au „filtrat” înainte niște tradiții locale.

2. Steagul. La fel cum Tîrgu-Mureșul are un steag cu o emblemă a orașului, la fel cum județul Mureș are așa ceva, la fel cum pe cetatea Neamțului fâlfâie steagul Moldovei, la fel ar trebui să se simtă liberi să facă același lucru și secuii. Nu sunt un mare fan al steagurilor, al imnurilor și al solemnităților de orice fel, însă ele sunt forme de păstrare a unor identități.

3. Statul național. România n-a fost, nu este și probabil nu va fi niciodată un stat național, indiferent de ce-au vârât neo-comuniștii într-o constituție scrisă pe genunchi în 1990. Un stat național este acela în care există un singur specific local și, mai ales, se vorbește o singură limbă. Pe când, dacă facem abstracție de maghiari, care văd că-s iritanți pentru români, mai avem țigani, o mână de sași (apropo, când Herta Muller câștiga Premiul Nobel pentru literatură, dădeam cu cărămida-n mândria națională și o făceam româncă de-a noastră), niște rămășițe evreiești care au supraviețuit Holocaustului, am avut comunități grecești, armene etc. Deci când ungurul spune că România este stat multinațional, nu numai că nu bate câmpii, ci arată un adevăr cât se poate de evident.

3. Autonomia. O fi fost ea o sperietoare cu care s-au organizat bătălii medievale în centrul Tîrgu-Mureșului, dar la 20 și ceva de ani de atunci, n-ar mai trebui să fie. E o simplă chestiune de opțiune, care trebuie cântărită de o elită intelectuală, nu de norod, iar la final să se supună într-adevăr unui vot popular la un referendum. Personal îmi doresc să fac parte dintr-o Transilvanie autonomă, nu doar un Ținut Secuiesc. Și, fie că vrem sau nu, centrul regional deja s-a creionat la Cluj – politic, economic, cultural, social etc.

Dar sigur, cum Panonia e măcinată de apropierea campaniei electorale și de-un val de ultra-naționalism, iar la noi Vadimii și Funarii abia așteaptă o revenire-n Parlament, de cele mai multe ori e nevoie doar de-o scânteie care să ardă rațiunea în favoarea circului.

Cătălin Hegheș