Tirul cu arcul este cunoscut din timpuri imemorabile, arcul cu săgeţi fiind folosit în societăţile arhaice ca armă de vânătoare şi de luptă. Istoricii consideră că arcul reprezintă cel dintâi mecanism creat de om. Vechile picturi murale, care atestă existenţa arcului, se pot vedea în peşterile din Spania şi datează din mezozoic (defileul Gassulia din provincia Castellón, cuprinzând scene de vânătoare şi de luptă), conform lucrării ”Enciclopedia Educaţiei Fizice şi Sportului din România” (Volumul I, Bucureşti 2002).
Site-ul Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, www.cosr.ro, notează că tirul cu arcul, unul dintre cele mai vechi sporturi practicate, aproape a dispărut o dată cu dezvoltarea civilizaţiei. Există documente care atestă că a fost sportul favorit al faraonilor egipteni în cea de-a 18-a dinastie (1567-1320 î.Hr.), dar şi al nobilimii chineze. Mult mai târziu, englezii au scris despre întrecerile la acest sport.
Răspândirea şi popularitatea acestui sport obligă Comitetul Olimpic Internaţional (CIO) să-l includă în programul Jocurilor Olimpice (JO). Astfel, la a doua ediţie a JO din 1900 de la Paris, tirul cu arcul figurează în rândul disciplinelor olimpice cu şase probe masculine. Datorită unor disensiuni, tirul cu arcul a dispărut din programul a nu mai puţin de zece ediţii ale Olimpiadelor, fiind reluat abia în 1972, la Munchen, precizează sursa amintită mai sus.
În 1936 a fost fondată Federaţia Internaţională de Tir cu arcul (FITA), la care, în 2000, erau afiliate un număr de 124 de state din toate zonele globului.
Tirul cu arcul a apărut, în ţara noastră, în jurul anului 1930, practicarea acestui sport avându-i ca iniţiatori pe Anton Netolinschi (mai întâi sportiv, apoi cunoscut activist la „Rapid”), Ion Cismaru şi Oliviu Gherman.
În 1957, a fost înfiinţată prima secţie organizată de tir cu arcul, la Institutul de Medicină şi Farmacie (IMF) Târgu Mureş, iniţiată de Szabo Zoltan, menţionează site-ul MTS, www.campioniiromaniei.com. În anul următor, în 1958, în Valea Jiului, la Petroşani şi în comuna Aninoasa, se formează grupările „Parângul” şi Minerul Aninoasa, avându-i ca iniţiatori pe V. Klopetzky, Fr. Edelin şi V. Tamas, ultimul, un mare sufletist, sportiv, multiplu campion şi actualmente antrenor emerit la Federaţia Română de Tir Sportiv.
Începând cu anul 1959, ia fiinţă un număr mare de secţii, de exemplu: „Lemnarul” („Mobila”), „Sanitarul”, „Ciocanul” („Electromureş”), „Forestierul” Reghin, „Voinţa” Gheorgheni, „Confecţia” Odorhei, IPRAN Bucureşti, „Olimpia” Bucureşti, „Ştiinţa” Cluj. Apoi, în 1960 şi, mai târziu, AS „Armata” Cluj, „Voinţa” Satu Mare, „CSM” Iaşi, „CSŞ” Rădăuţi, „Voinţa” Rădăuţi, „Metalul” Rădăuţi. În Târgu Mureş apar secţiile „PTTR”, „Voinţa”, „Sănătatea”, CS „Mureşul”. Dintre sportivii cu merite deosebite este de menţionat T. Kaszoni, care a deţinut multiple recorduri naţionale.
Primul Campionat Naţional pe distanţe FITA se organizează în 1970, iar afilierea federaţiei noastre la FITA, are loc în 1978. O dată cu aceasta, sporesc posibilităţile de participare a sportivilor noştri în competiţii internaţionale. Începuturile au fost înregistrate prin prezenţa lor în cupele „Prietenia” şi în turnee internaţionale, în care, surprinzător, s-au obţinut rezultate bune, în 1979 ele depăşind o graniţă de mult visată, cea a 1.200 de puncte.
Foto: (c) PETRE DUMITRESCU / Arhiva istorică AGERPRES
La JO de la Moscova din 1980, România a ocupat un merituos loc XIII la feminin şi XV la masculin prin Aurora Chin şi Andrei Berki, rezultate ce au constituit o bună reuşită, introducând tirul cu arcul românesc în arena internaţională.
Foto: (c) ARMAND ROSENTHAL / Arhiva istorică AGERPRES
Din 1983 sunt iniţiate Campionatele Balcanice, competiţie în care ani de-a rândul România a deţinut supremaţia, în special la feminin, numărul de medalii şi recorduri cucerite în aceşti ani fiind impresionant. ”Enciclopedia Educaţiei Fizice şi Sportului” arată că, deşi au fost obţinute rezultate bune mai ales de Aurora Chin în competiţiile internaţionale premergătoare JO de la Los Angeles din 1984, arcaşii români nu au fost incluşi în delegaţia olimpică a României. Recordul naţional obţinut de Aurora Chin, de 1.292 puncte, o situa, în topul mondial, în primele zece sportive la tir cu arcul.
Foto: (c) MIRCEA CARARAT / Arhiva istorică AGERPRES
Şi rezultatele la băieţi s-au îmbunătăţit simţitor. Astfel, recordul lui Berki (locul 15, la Moscova) de 1.255 puncte a fost corectat la 1.288 puncte de Victor Stănescu în 1988, care îl situa pe acesta în primii 20 în topul mondial.
Foto: (c) PETRE DUMITRESCU / Arhiva istorică AGERPRES
În 1994, se obţine un loc V la „europenele” outdoor, prin Constantin Frai, în luptă directă cu Sebastian Flute, campion european indoor, outdoor şi olimpice. România s-a menţinut în topul celor 100 de trăgători mondiali (1990-1993) cu doi sportivi bărbaţi: C. Frai şi V. Stănescu. În anul 1994 C. Frai ocupa locul 28.
Foto: (c) BOGDAN DUMITRESCU / Arhiva istorică AGERPRES
La a IV-a ediţie a Campionatelor Europene indoor de la Atena din decembrie 1989 participă şi o delegaţie română, unde se înregistrează, prin sportiva Marina Prelipceanu (Moloce) o frumoasă premieră: o medalie de bronz la individual, reuşind şi două noi recorduri naţionale (2 x 18 m şi la simplu FITA). Aceasta reprezintă prima medalie din istoria de peste 30 de ani a tirului cu arcul românesc.
Foto: (c) EMIL BADEA / AGERPRES FOTO
Conform www.cosr.ro, România a fost reprezentată la Jocurile Olimpice doar o singură dată, în 2008, la Beijing, unde Alexandru Bodnar, cel mai tânăr participant la cei 18 ani ai săi, a ocupat locul 31, din 64 de concurenţi.
Până în anul 1990, tirul cu arcul a făcut parte din Federaţia de Tir, după despărţire existând foruri europene şi mondiale cu totul separate. Practic, ziua de 25 ianuarie 1990 marchează desprinderea de Federaţia Română de Tir Sportiv, aceasta devenind Federaţia Română de Tir cu Arcul. AGERPRES
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.