În data de 17 februarie 2018, am avut ocazia și plăcerea să particip alături de una din masterandele mele (din domeniul Nutriției clinice și comunitare), Cristina Nașca, la o vizită și prezentarea interactivă a unor cursuri de educație pentru sănătate dedicate copiilor din cadrul Casei „Sf. Iosif” din Odorheiu Secuiesc. Această intervenție comunitară s-a încadrat în programul de susținere a acestei unități sociale și de învățământ de către Universitatea de Medicină și Farmacie Tîrgu Mureș, iar tema de discuție a fost „Cum să mâncăm sănătos”.

Parcă m-am întors în timp, departe de lumea dezlănțuită și agitată de azi, în viața liniștită, senină, dar vibrantă în același timp din satele românești de odinioară.

Știam că această Casă de copii este un adăpost pentru copii săraci sau orfani din țară, dar am descoperit aici mai mult decât o familie (din 150 de suflete J), am descoperit un stil de viață de invidiat, multă dăruire, respect și compasiune, implicare și devotament, atât din partea măicuțelor, cât și a copiilor. Un loc, uitat de lume, într-un peisaj feeric, în care dragostea face minuni, unde copii aparent fără șansă își descoperă potențialul, devin mai puternici, mai încrezători în șansele lor, mai buni cu cei din jur, de fapt devin… oameni adevărați.

Aici fiecare are o poveste tristă, care se transformă treptat într-o speranță.

A fost o emoție copleșitoare din partea noastră să vizităm această comunitate plină de copii veseli, să stăm de vorbă cu ei despre importanța nutriției, a stilului de viață sănătos (prezent deja în comunitatea lor), despre ce își doresc să facă în viitor, despre activitațile lor zilnice în echipă etc. Toți copiii din această casă se cunosc între ei, participă la activitățile zilnice de gătit sau de curățenie, merg la școală, se joacă sau se roagă împreună, cei mai mari îî ajută pe cei mai mici, și împreună cu măicuțele formează o adevărată familie.

Din cei 150 de copii, vreo 50 erau adolescenți cu care am interacționat eu câteva ore, iar cu cei mai mici a discutat și s-a jucat Cristina, pe aceleași teme. De exemplu, unul din cuvintele cheie ale zilei a fost mărul, de la degustare la importanța alimentară…

Gama de emoții s-a completat în urma discuțiilor cu măicuțele de acolo, coordonate cu multă dragoste și atenție de măicuța Emilia Trif, un izvor de credință, întelepciune, răbdare și pasiune, cu un zâmbet ce ascunde experiențe de viață, uneori de nerostit, transformate în dragoste pentru copii și devotament pentru această familie de oameni frumoși.

Am simțit că este doar începutul unei relații de voluntariat care ne va aduce satisfacții și zâmbetul pe buze, atât copiilor, cât și nouă, și vă invităm pe toți cei care aveți ceva de dăruit (de la experiență, la timp sau surprize pentru copii) să le faceți o vizită.

Sigur vă așteaptă cineva la poartă…cu un biscuite în dar!

Prof. univ. dr. Monica Tarcea

Disciplina de Nutriție Comunitară

Mergeam pentru prima dată într-un orfelinat așa de mare și nu știam la ce să mă aștept.

Am fost cu adevarat impresionată, locul este unul minunat, atins de Binecuvântarea Divină. O mână de măicuțe fac lucruri minunate pentru cei 150 de copii pe care îi cresc că și cum ar fi copiii lor. Deși provin din familii dezorganizate și medii de viață defavorizate, acesti copii și-au format sub îndrumarea caldă și îngăduitoare, dar fermă a măicuțelor, deprinderi și comportamente demne de laudă, pe care nu le mai întâlnești în ziua de astăzi la copii crescuți „sub un glob de sticlă”. Totul funcționează perfect; copiii se sprijină, se ajută unul pe altul, își împart și organizează munca învățând de la cei mai mari, care, la rândul lor, îi ocrotesc cu drag pe cei mici.

Îndrumați sub atenta supraveghere a măicuțelor, copiii își petrec după-amiezele la meditații, sau în atelierele de lucru, unde pictează pe sticlă, confecționează tablouri prin tehnica șervețelelor, înșiră măgeluțe, lucruri pe care le oferă cu drag celor care merg la orfelinat.

Ascultând-o pe măicuța Emilia Trif vorbind despre copiii ei, timpul primește o altă valoare. Toți acești copii care au reușit să își depășească condiția și să urmeze facultăți de renume la București, Cluj sau Mureș sunt mândria orfelinatului, sunt un exemplu demn de urmat.

Copiii au ascultat cu interes informațiile cu privire la alimentația sănătoasă, piramida alimentației, farfuria sănătoasă, au dovedit că știu reguli de bază ale igienei personale și au învățat cum pot combate risipa alimentară.

A fost o experiență instructivă și pentru mine, bunătatea și altruismul măicuțelor s-au dovedit a fi molipsitoare, deoarece am plecat de acolo cu sentimentul că este un loc în care mi-ar plăcea să revin și să îi ajut pe acești oameni minunati.

Cristina Nașca (Tomescu)

Masterand Nutriție Clinică și Comunitară