„Cam puțin pentru cultura ludușeană, nu credeți?”

 

În ședința Consiliului local Luduș din 25 iulie 2017 trei dintre proiectele de hotărâre supuse aprobării plenului au suscitat o interesantă dezbatere precedată de o consistentă și avizată luare de poziție a consilierului local Septimiu Totu.

Proiectele de hotărâre în cauză se refereau la acordarea titlului de „Cetățean de onoare al orașului Luduș” unui număr de trei cetățeni ai urbei care s-au remarcat în toată activitatea lor prin participări active de larg interes pentru comunitatea locală. „Sunt în asentimentul tuturor celor prezenți că toți trei sunt cu adevărat cetățeni de onoare ai orașului Luduș. Oamenii aceștia, fiecare în parte, în domeniul fiecăruia sunt reprezentativi, sunt modele pentru cetățenii orașului”.

Și, atunci…?

Dacă sunt oameni de onoare, dacă sunt modele de urmat pentru concetățenii lor și pentru alții, de ce nu pot primi un titlu care  ni se pare că ar fi corect? Răspunsul este simplu, dat tot de consilierul Totu: „În urmă cu zece ani, Consiliul local a făcut un Regulament privind conferirea Titlului de Cetățean de Onoare al orașului Luduș și cu prilejul acela s-au stabilit niște criterii”. Foarte bine că s-a întâmplat asta, foarte rău că Regulamentul a fost aprobat cu unele scăpări. În ultimii ani au primit onorantul titlu Pompeiu Hărășteanu, Ella Kovács, Eugen Todoran, Iulian Boldea, Eugen Onac, Rodica Olteanu, Iacob Altman și alții, oameni cu rezultate notabile în domeniile lor de activitate, cu o recunoaștere națională și internațională. Este evident că toate aceste persoane își merită din plin titlul de onoare care le răsplătește  munca. De asemenea, întrunesc  prevederile Art. 9 din Criteriile de conferire a titlurilor și distincțiilor aprobate prin HCL Luduș nr. 87 din 29 mai 2007. Pentru acordarea titlului de „Cetățean de onoare, de exemplu, primele două condiții cerute sunt determinante: „a) – personalități cu recunoaștere națională sau universală care și-au pus amprenta asupra dezvoltării orașului Luduș și a imaginii acestuia; b) – personalități care, prin realizările lor deosebite, au contribuit la prestigiul orașului Luduș, în țară și în străinătate”. Dar, ar fi bine să vedem și conținutul art. 2 în care sunt specificate titlurile și distincțiile care pot fi acordate de Legislativul local: Titlul de CETĂȚEAN DE ONOARE al orașului LUDUȘ, Titlul PRO URBE, Titlul de EXCELENȚĂ, Titlul OMUL ANULUI, Distincțiile „Diploma de onoare”, „Diploma de fidelitate matrimonială” (aur, argint, diamant), „Diploma de centenar”.

Da, dar…

Așa cum am spus mai sus, actualii Cetățeni de onoare ai orașului își merită titlul primit. Au avut realizări profesionale, au notorietate națională și internațională, cinste lor numai că unii dintre ei, cei mai mulți au uitat de locul din care și-au luat zborul în lume. Este lăudabilă activitatea directă, concretă și dezinteresată a Ellei Kovacs, Rodicăi Olteanu și Iacob Altman care se implică în anumite momente din activitatea urbei lor de suflet și de origine. Ceilalți, după știința noastră au uitat de momentul festiv în care au primit distincția supremă a orașului. Au uitat de prevederile art. 30 și 31 din Regulament care prevede că „Laureații au datoria de a promova și apăra imaginea Ludușului și de a se abține de la orice conduită care ar aduce prejudicii orașului Luduș; Fiecare cetățean de onoare va planta un copac, într-un parc public, desemnat de Primăria orașului, pe care va fi aplicată o plăcuță cu numele acestuia”. Că nu se pune în practică acest ultim articol, este vinovată Primăria orașului, desigur, dar de somnolența și inactivitatea laureaților ce să mai vorbim? Te gândești la orașul tău doar atunci când ștergi praful de pe diploma frumos înrămată și atârnată în cabinet? Așa cum se spune, așteptăm răspuns.

O nouă comisie

Dar, să revenim la cele trei propuneri. Opinia unanimă a celor prezenți a fost că cele trei personalități propuse pentru a primi onorantul titlu sunt merituoase, dar nu au o recunoaștere internațională.

Păcat mare, chiar dacă activitățile celor trei sunt menite să ridice orașul din punct de vedere artistic și cultural. Meritele lor sunt văzute de o bună parte a cetățenilor, dar nu se încadrează într-un Regulament rămas în urma noilor cerințe. Lucru văzut de Dorin Grama care a propus „înființarea unei comisii de revizuire a Regulamentului formată din consilieri locali, care să facă și propunerile pentru cetățeni de onoare sau alte titluri”. După mai bine de trei luni, încă nu am auzit de înființarea acestei comisii de modificare a regulamentului.

Există un precedent

Cu doi ani în urmă, o altă comisie a modificat Anexa nr. 1 la HCL nr. 250/2014 cu privire la Ghidul solicitantului privind regimul finanțărilor nerambursabile din fondurile bugetului local al orașului Luduș alocate pentru activități nonprofit de interes local.

La capitolul categorii de programe/proiecte pentru activitățile culturale sunt consemnate nu mai puțin de nouă direcții de bază în care ultima se referă la „creșterea nivelului de informare cu privire la valorile tradiției, istoriei, științei și artei locale”. Este o intenție foarte bună, dar Consiliul local, girantul Ghidului ne îndeamnă spre manifestările orale odată ce nu prevede finanțarea apariției unor cărți. Și, s-a văzut, până în anul 2015 au apărut cărți scrise de ludușeni pentru ludușeni. De atunci, nimic. Anul acesta, de exemplu, au fost finanțate un concurs de cros, un program religios, o expoziție de păsări, un concert Rock și două participări la Festivaluri muzicale.

Cam puțin pentru cultura ludușeană, nu credeți?

O galerie, două galerii

După o lungă absență din oraș, artista plastică Rodica Olteanu, cetățean de onoare a orașului a revenit în urbea sa natală și a oferit Primăriei proiectul unei galerii cu nouă portrete ale unor oameni care au însemnat ceva pentru Luduș. Desigur, din galerie nu putea lipsi portretul lui Pompeiu Hărășteanu, cel care a dat numele său Casei de Cultură. O perioadă,  tablourile au fost expuse în holul așezământului de cultură, dar de o vreme au fost depozitate în magazie. Se pare că au fost discuții între artistă și cei de la Primărie, dar indiferent de acestea locul tablourilor este acolo unde au fost poziționate inițial. O altă galerie care se pare că deranjează pe cineva este una aflată doar în stadiu de propunere, și anume, galeria primarilor pe care i-a avut orașul. Nu știm de cine ne temem sau ne ferim, oricum de istorie nu putem fugi.

Evident, în șirul primarilor interbelici, ante și post anul 1989 sunt oameni cu merite mai mici  sau mai mari, dar toți au făcut ceva pentru concetățenii lor. Istoria cuprinde și file întunecate și file luminoase și, așa cum se spune, ca să nu facem greșeli în viitor trebuie să ne cunoaștem trecutul analizându-l în prezent.

Deci, când vom vedea la locul care li se cuvine, la Casa de Cultură și în Primărie cele două galerii?

Ioan A. Borgovan