Începând cu anul 1994 în întreaga lume este celebrată Ziua Educaţiei, pe 5 octombrie, pentru a sublinia importanţa educaţiei şi a rolului cadrelor didactice. Progresul în educaţie depinde în mare parte de calificarea şi dăruirea cadrelor didactice, de tehnica pedagogică a profesorilor, actul educaţional fiind considerat o profesie care necesită experţi în domeniu.
Un profesor bine pregătit va reuşi să capteze atenţia neiniţiaţilor, să-i formeze şi să-i facă să-l urmeze pe calea cunoaşterii. Absenteismul, rezultatele slabe, an de an, de la Bacalaureat, lipsa personalului didactic calificat, mai nou şi lipsa manualelor ne arată însă un sistem educaţional împotmolit în lungul şir al…
….schimbărilor de dragul schimbării.
În ultimii 25 de ani, Ministerul care coordonează educaţia în România şi-a schimbat aproape anual denumirea.
Începând cu decembrie 1989, Ministerul Învăţământului a devenit şi al Ştiinţelor, pentru ca peste alţi doi ani să revină la vechea denumire. Din anul 1998, Ministerul a devenit Ministerul Educaţiei Naţionale, iar din anul 2000 să fie şi al Cercetării, din 2003 să cuprindă şi ,,Tineretul”, ca peste un an să revină la vechea denumire din 2000. Ameţitoare schimbări… şi încă n-am terminat, căci peste un an îl regăsim din nou sub denumirea Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Ca să scurtăm, în ,,anno Domini 2014”, Ministerul poartă numele de Ministerul Educaţiei Naţionale.
Anul şi ministrul
În cei 25 de ani ai existenţei sale, Ministerul Educaţiei şi-a schimbat nu doar denumirea, dar şi şefii, aproape la fel de des. Primul ministru al Educației, în Guvernul Petre Roman, din perioada decembrie 1989 – iunie 1990, a fost Mihai Şora. De numele lui se leagă prima Reformă a învăţământului, prin care a încercat să remedieze greşelile vechiului regim. Printre altele, Şora s-a ocupat de reorganizarea învăţământului liceal, a acordat o importanţă sporită materiilor umaniste, a studiului muzicii şi a militat pentru autonomia universitară. Următorul ministru, Gheorghe Ştefan, în Guvernul Stolojan, a ocupat funcţia până –n octombrie 1991, urmat fiind de Mihai Golu, până-n noiembrie 1992, fără să fi tulburat prea mult apele.
Manuale alternative
Cel care a mişcat ceva, a fost Liviu Maior, din Guvernul Văcăroiu, care a rezistat în funcţie până-n 1996. În perioada ministeriatului său a fost editată Legea Învăţământului 1995/84, reeditată în 1997, cu modificări, e valabilă şi azi. Statutul cadrelor didactice și noile programe menite să înlocuiască programele şcolare comuniste se leagă tot de numele lui. Sistemul în sine însă nu a fost schimbat, deşi atunci au început să apară primele manuale alternative, ca urmare a unui proiect în valoare de 25 de milioane de dolari, finanţat de Banca Mondială.
Schimbarea regulilor, chiar în timpul Bacului!
Următorul ministru (din decembrie 1996 până-n decembrie 1997), sub guvernarea lui Ciorbea, a fost Virgil Petrescu, o perioadă scurtă, dar marcată de proteste din cauza hotărârilor prin care a reuşit să-i încurce pe candidaţi şi absolvenţi, schimbând regulile jocului chiar în timpul examenului de Bacalaureat!
Recordmanul din Minister. Și greșelile
După demiterea lui Virgil Petrescu din funcţie, locul lui a fost ocupat de Andrei Marga, cel care deţine recordul de a fi fost ministru sub trei guvernări succesive în perioada decembrie 1997 şi decembrie 2000. Reformele lui Marga vizau înlocuirea notelor cu calificative, iar în cele din urmă notele ar fi trebuit să dispară. Nu a reuşit decât implementarea calificativelor în ciclul primar, dar a reuşit introducerea examenului de absolvire la terminarea clasei a VIII-a, Bacalaureatul din șapte materii şi admiterea la facultate şi în funcţie de rezultatele de la examenul de Bacalaureat. Aceste hotărâri i-au adus încă un record, cel al protestelor de stradă, 39 la număr!
O altă hotărâre marca Andrei Marga este aceea de a acorda bugetul instituţiilor de învăţământ în funcţie de numărul de şcolarizare, hotărâre ce a dus la creşterea numărului elevilor şi implicit la scăderea calităţii învăţământului.
De numele ministrului Marga se leagă şi lucruri pozitive, cum ar fi reabilitarea şcolilor, 90 la număr şi dotarea lor cu calculatoare, crescând astfel numărul orelor de informatică şi al celor de limbi moderne.
Cornul şi laptele
Prima femeie în Ministerul Educaţiei, în Guvernul Năstase, a fost Ecaterina Andronescu, a ocupat această funcţie din decembrie 2000 până-n iunie 2003, apoi a fost numită în funcţie şi sub guvernarea Boc în perioada decembrie 2008 şi octombrie 2009. De numele ei se leagă nenumărate scandaluri, ultimul fiind Dosarul Microsoft.
Preluând frâiele Ministerului, Ecaterina Andronescu a încercat să schimbe Reformele lui Marga, aşa cum se obişnuieşte. A redus numărul manualelor alternative la trei, restricţionând astfel piaţa manualelor şi avantajând unele edituri. A continuat reabilitarea şcolilor, între anii 2001 şi 2003 a reuşit să reabiliteze 800 din cele 900 propuse renovării. Peste 450 de instituţii de învăţământ au primit microbuze şcolare, a asigurat rechizite gratuite elevilor cu situaţie financiară precară, a introdus programul laptele şi cornul în şcolile primare. Nu au fost uitaţi nici copiii comunităţilor rome, ministrul implementând un proiect PHARE în valoare de 8 milioane de euro. Din păcate, a avut şi iniţiative ce nu şi-au atins scopul: a dotat toate şcolile din ţară cu echipament IT, dar nu toate şcolile au avut putere financiară pentru punerea lor în funcţiune şi întreţinerea tehnicii de calcul.
DNA cu ochii pe ei
Următorul ministru, Alexandru Athanasiu, în perioada iunie 2003-decembrie 2004 , sub guvernul Năstase, ar fi trebuit să repare greşelile înaintaşilor săi. A venit cu câteva idei noi, precum examenul de treaptă la terminarea clasei a X-a, examen ale cărui rezultate permiteau elevilor să-şi continue studiile la liceu. O altă iniţiativă lăudabilă marca Athanasiu a fost cea care permite elevilor care au picat examenul de bacalaureat, ca la următoarea încercare să nu dea examen decât la materia la care nu au obţinut notă de trecere. Momentan se află printre cei 9 miniştri pentru care DNA a cerut aviz pentru urmărirea penală în Dosarul Microsoft.
Patru miniştri, un guvern:
1. Miclea
Guvernul Tăriceanu a rămas în statistici ca fiind Guvernul cu cei mai mulţi miniştri ai Educaţiei. Primul a fost Mircea Miclea, din decembrie 2004 până-n noiembrie 2005. Considerat un ministru reuşit, nu a fost agreat de profesori pentru că lua decizii fără consultarea cadrelor didactice. A decis descentralizarea şcolilor, a modificării salariilor, a întocmit codul etic ce ar interzice angajarea rudelor în funcţii universitare. A promis dezvoltarea infrastructurii, creşteri salariale, dar pentru că nu a obţinut bugetul solicitat pentru Educaţie, şi-a dat demisia.
2. Hădărău
A fost urmat de Mihail Hădărău din noiembrie 2005 până-n aprilie 2007. Acesta nu a continuat nimic din demersurile începute de Miclea, dar a introdus tezele semestriale de simulare.
Scandalul de la examenul de Bacalaureat din anul 2006, când un ziarist a reuşit să intre în posesia subiectelor cu o jumătate de zi înaintea examenelor, dar şi faptul că în primele cinci luni ale anului Ministerul condus de Hădărău a reuşit performanţa de a cheltui 82% din buget, i-au adus demiterea.
3. Adomniței
Din aprilie 2007 a preluat conducerea ministerului Cristian Adomniţei. Scandalurile de la examenele de bacalaureat au devenit obişnuite, elevi şi profesori dimpotrivă fiind amendaţi. Nu a reuşit să crească nivelul educaţiei, Adomniţei fiind preocupat mai ales de infrastructură. A introdus internetul în 5.000 de şcoli, a renovat clădirile vechi şi a construit câteva şcoli noi. Demiterea sa a venit în urma eşecului de a fi adoptată mărirea salariilor cadrelor didactice cu 50%.
4. Anton
Cel mai scurt mandat l-a avut Anton Anton, în perioada octombrie-decembrie 2008, după care i-a venit din nou rândul Ecaterinei Andronescu. Numirea ei a cauzat alte demonstraţii şi proteste de stradă. Printre iniţiativele ei controversate se numără scăderea orelor de sport, diminuarea numărului orelor de limbi moderne în liceele de specialitate şi eliminarea orelor de istorie şi logică. După reorganizarea Ministerului făcută de Andronescu, a apărut funcţia de ministru delegat pentru învăţământ şi cercetare, considerat un lucru benefic de actualul ministru al Educaţiei Naţionale, Remus Pricopie.
„Un coleg, două colegi”
În perioada 2009-2012, ministru al Educaţiei şi Cercetării a fost Funeriu Daniel Petru, considerat cel mai amuzant reprezentant al Executivului Boc.
A rămas în memoria colectivă ca ministrul cu doar 11 clase din România, căruia îi şopteşte purtătorul de cuvânt, secretarul de stat Oana Badea, ce să spună la conferinţa de presă. El a introdus programul „Şcoala altfel”, un fel de vacanţă de o săptămână la început de aprilie. ,,Este o perioadă când nu se vor face cursuri, în mod obişnuit, aşa cum ştim. Dar fiecare şcoală va putea organiza competiţii sportive. Este un prim pas pentru a duce sportul mult mai aproape de elevi. Am spus, de fiecare dată când am ţinut un discurs copiilor, să facă cât mai mult sport”, a argumentat Funeriu în 2011.
În mandatul lui a început clasificarea universităţilor pentru licenţă, master şi doctorat. Cât despre iniţiativa senatorului Andronescu, aceea de înscriere la universitate fără Bac, i s-a părut o „iniţiativă năstruşnică şi iresponsabilă.”
Epoca Remus Pricopie
Dacă greşelile gramaticale ale ministrului Funeriu au fost considerate de neîntrecut, iată că sub guvernarea Ponta, actualul ministru, Remus Pricopie, autor a şase volume şi 28 de articole ştiinţifice a reuşit să ne uimească. Întrebat despre întemeietorii Romei, ministrul a vorbit de… „Nu ştiu dacă s-au născut într-un oraş anume, pentru că ei au fost găsiţi de cineva în pădure, într-un cuib, cred că vulpea nu era cetăţean….”, potrivit „Testului de sinceritate” de la Digi Tv. Fără comentarii.
An şcolar nou, probleme vechi
În 15 septembrie clopoţelul a sunat pentru trei milioane de şcolari şi preşcolari în ţară. A început astfel un nou an şcolar în care, pe lângă problemele vechi (renovări de mântuială sau nefinisate încă, microbuze fără şoferi, dascăli necalificaţi, şcoli fără autorizaţie sanitară), a apărut şi o noutate: lipsa manualelor pentru clasele I şi a II-a. Licitaţia pentru noile cărţi ale copiilor a fost contestată de edituri, iar vechile manuale nu au fost retipărite în această vară. Codul etic şi regulamentul de funcţionare sunt încă în dezbatere publică. Vor intra în vigoare după ce vor fi aprobate de minister.
Situaţia din judeţ
În Şcoala Gimnazială Nr. 2 din Sovata secţia română, copiii de clasa a V-a vor învăţa simultan cu elevii de clasa a VI-a, iar cei de-a VII-a cu elevii de clasa a VIII-a, pentru că fiecare clasă a rămas cu patru, respectiv nouă elevi, potrivit inspectorului şcolar general, Ştefan Someşan.
Opt primării au primit microbuze şcolare achiziţionate de Ministerul Dezvoltări Regionale din vânzarea certificatelor verzi, două deja au şi ajuns în judeţ înainte de începerea anului şcolar. Microbuzele vor deservi comunele Băla, Beica de Jos, Breaza, Chiheru de Jos, Glodeni, Gurghiu, Ogra şi Sânpetru de Câmpie.
În ceea ce priveşte numirile în funcţia de director de şcoală, în judeţul Mureş trei şcoli au directori noi. Aceştia au fost promovaţi din funcţia de director adjunct. „În judeţul Mureş, în toate şcolile cu predare şi în limba minorităţilor, peste tot avem director sau director adjunct de limbă maghiară”, potrivit inspectorului şcolar general adjunct, Illes Ildiko.
După o pauză de 66 de ani, şi-a redeschis porţile Gimnaziul Catolic, ce va funcţiona în acest an şcolar, în incinta liceului teoretic „Bolyai”. Noua şcoală, va fi condusă de dr. Tamási Zsolt, fostul manager al Şcolii Generale nr. 7 din Tîrgu-Mureş.
Școală de dragul cornului cu lapte
La câţiva kilometri de reşedinţă de judeţ, o tânără învăţătoare se plânge că are o clasă de copii care vin la şcoală de dragul cornului cu lapte şi ca să se mai încălzească în clasă. Nu au frecventat grădiniţa, n-au ţinut încă un creion în mână, nu au mai văzut o carte, aşa intră în clasa pregătitoare. Joarda înseamnă pentru mulţi dintre ei educaţia. Dacă va reuşi să-i înveţe să stea măcar în bănci câteva minute, se va considera o norocoasă.
Dar nici învăţătoarea din centrul urbei nu se consideră mai privilegiată. Cu un an înainte de pensionare va trebui să înveţe să folosească laptopul, tabletele. Atunci când vor fi. Căci deocamdată şi un xerox, şi o cretă sau procurarea unei coli de hârtie înseamnă o problemă. Iar pentru educaţia digitală e nevoie de mult mai multe!
Erika MÃRGINEAN
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.