Trei elevi olimpici, colegi în clasa a XII-a A la Colegiul Național “Unirea” din Târgu Mureș, au fost admiși la renumita universitate Oxford din Marea Britanie, pe domeniile matematică și informatică, urmând să înceapă acolo facultatea, de la 1 octombrie 2019. Despre această performanță a școlii mureșene, admitere, dar și planurile lor de viitor, în continuare, într-un interviu realizat pentru Punctul și Radio Son de Ela Giurgea cu cei trei elevi – David Purcar, reprezentant al țării noastre la competiții precum Balcaniada de matematică, Flavius Vlasiu și Victor Văsieșiu, medaliați cu aur și argint la olimpiadele de informatică.
Reporter: Spuneți-mi, de ce Oxford? De unde ideea?
Victor Văsieșiu: Este o facultate recunoscută la nivel mondial ca fiind una dintre cele mai bune, dacă nu chiar cea mai bună, și oferă un curs, cel puțin în domeniul la care am aplicat eu, Computer Science, care este diferit de celelalte cursuri. Mă refer la faptul că se face totul mult mai matematic și teoretic decât la celelalte facultăți și la terminarea cursului o să ai o înțelegere foarte bună despre cum funcționează de fapt calculatoarele și toată știința asta care înconjoară informatica. Iar după aceea poți să te specializezi tu pe un anumit limbaj de programare sau pe alte lucruri mai târziu. Dar este important, după părerea mea, să ieși cu un fundament bun din facultate.
Flavius Vlasiu: Cum a spus și Victor, cel puțin în domeniul nostru, de Computer Science, probabil din Europa este cea mai bună facultate, din Anglia cu siguranță este cea mai bună facultate. Cursul este foarte bine programat pe parcursul celor 3 ani și după terminare ai opțiunea de a mai face un an, în care să te specializezi. De asemenea, joburile după sunt foarte bine plătite, pentru că o diplomă de la Oxford, comparativ cu alte diplome, de la facultăți din Anglia, trage foarte mult în sus salariul de început.
David Purcar: Am avut cam aceeași motivație, într-adevăr, Oxford și pe matematică este cam prima din Europa și printre primele 3 din lume, e o universitate de prestigiu la care au terminat și foarte mulți prim-miniștri britanici, foarte multe personalități, cum au zis și colegii mei, o diplomă de Oxford este recunoscută mondial, iar meseriile de după sunt inedite, salariile de asemenea. Și cursul este foarte, foarte bine structurat, se poate vedea și pe site-ul lor, în fiecare an ce se face, și este este strict ceea ce trebuie, pentru profilul ales.
Reporter: Cam de cât timp vă gândiți voi la Oxford?
David Purcar: Eu, spre exemplu, m-am gândit și când eram mic, era un vis dintotdeauna al meu, dar cam de un an, doi m-am hotărât foarte tare să aplic.
Reporter: Voi sunteți și prieteni, din câte am înțeles. V-ați hotărât împreună, ați discutat, cum ați făcut?
Victor Văsieșiu: Nu, a fost mai mult o întâmplare, pe parcursul verii ne-am decis toți cam ce vrem să facem și unde vrem să aplicăm. Desigur, aveam o idee vagă și înainte, dar a trebuit să se definitiveze înainte de începerea anului. Și pur și simplu, într-o zi am vorbit la școală: Tu, unde? Eu, la Oxford. Și eu, și eu, și eu! A fost foarte frumos. Nu ne gândeam, probabil c-o să intrăm toți, dar…
Flavius Vlasiu: Am țintit toți sus!
Reporter: Cum a fost examenul?
Flavius Vlasiu: Procesul de admitere a fost destul de lung și nu a constat doar dintr-un examen, am avut de pregătit un Personal Statement, pe care l-am trimis la mijlocul lui octombrie, apoi, la sfârșitul lunii am avut un examen de matematică, care se dă la nivel mondial, foarte diferit de examenele din sistemul nostru de învățământ, iar după examen, circa o treime dintre participanți au fost chemați la interviuri, în orașul Oxford. Și după o serie de interviuri se triază din nou cei care au aplicat, iar noi am fost destul de norocoși să fim între cei 5-10% care au intrat, din aplicanții inițiali.
Reporter: Ce credeți că a contat, de fapt, la interviurile acestea?
David Purcar: După părerea mea, cel mai mult a contat pregărirea constantă din toți anii, noi 3 toți am fost olimpici naționali, ei doi la informatică, eu la matematică și în fiecare an din liceu am participat la naționale, am luat medalii și chiar au contat foarte mult atât rezultatele pe care le-am menționat în acel Personal Statement de care spunea Flavius, cât și munca, efortul depus, și valoarea muncii pe care o știam noi că este cea mai importantă pentru realizarea unui succes.
Reporter: Credeți că au evaluat și cum gândiți?
Victor Văsieșiu: Cred că au evaluat în primul rând cum gândim, deoarece la interviuri au fost probleme la prima vedere și trebuia să vorbești constant, deci practic trebuia să gândești cu voce tare, ei îți spuneau să faci lucrul acesta, pentru că, până la urmă, ei ne-au dat deja un examen de matematică, în luna octombrie, ca să vadă cam la ce nivel ne situăm. Dar acolo au vrut să vadă cum putem să ne descurcăm în momentul în care suntem înfruntați de o problemă nouă, ceva la prima vedere, ceva ce n-aveam de unde să știm, ce o să primim. A contat foarte mult să fii degajat, să gândești la rece și să le arăți de ce ești în stare.
Flavius Vlasiu: Nu au cerut rezolvări riguroase la interviu. Au cerut să vadă gândirea din spatele lor.
Reporter: Cam cum suna o problemă de-asta? Mă gândesc că era și de logică.
Victor Văsieșiu: Eu cred c-am avut probleme care se pot explica puțin mai ușor. De exemplu: Sunt 6 prieteni, fiecare deține o anumită informație și în momentul în care 2 prieteni vorbesc la telefon unul cu celălalt schimbă toate informațiile între ei. Deci să zicem că sunt eu cu Flavius și cu David, eu vorbesc cu David, el o să primească informația mea, iar după aceea vorbește el cu Flavius, Flavius o să știe toate cele 3 informații, și de la mine, și de la David. Întrebarea era care este numărul minim de telefoane care trebuie date, astfel încât toată lumea să știe toate informațiile. Probleme de genul acesta, care necesită un desen – întotdeauna, toate interviurile se dau cu foaie și pix în față, să vadă – deci nu contează numai ce zici, ci și ce arăți. Trebuie să poți să arăți, efectiv să arăți gândirea.
Reporter: Ce așteptări aveți de la Oxford? Oxford sună așa, foarte elitist. Spuneți-mi voi!
Flavius Vlasiu: Păi, în primul rând să ieșim cu mai multe lucruri decât am intrat. Domeniul acesta, cel puțin pentru mine și Victor devine din ce în ce mai bine plătit și diploma de Oxford o să ne ajute foarte mult în sensul acesta, nu doar diploma, ci și modul în care învățăm acolo. Se învață diferit de restul lumii, aș putea zice, și după ce termini Oxford se vede o diferență, comparativ cu restul studenților.
Reporter: Planul este să mergeți ca echipă și în continuare?
Victor Văsieșiu: Nu suntem siguri, eu spre exemplu am în plan să fac un master ăn Statele Unite, ei, nu sunt sigur… Dar deocamdată ar fi o idee să terminăm facultatea. După cum a zis și Flavius, după ce reușești să termini acolo, poți să faci practic orice, cu ușurință sporită. Cursul este foarte greu și trebuie să înveți constant, mult mai mult decât am învățat noi probabil până acum și cred că după aceea vom fi pregătiți practic de orice.
Flavius Vlasiu: Eu, după terminare, aș continua și eu masterul, tot în Anglia, și aș rămâne cel puțin câțiva ani acolo, să îmi găsesc de muncă, iar apoi… încă nu sunt sigur dacă aș rămâne în Anglia pe o perioadă mai lungă sau m-aș muta altundeva. Mă gândeam la Elveția, dar mai este destul timp până atunci.
David Purcar: Și eu aș rămâne, să-mi fac masteratul la Oxford, dacă voi reuși să termin facultatea și într-adevăr aș rămâne și eu pe Anglia sau undeva în Vestul Europei, însă rămâne o opțiune – dar foarte vagă și foarte mici șansele să se împlinească – să mă întorc acasă. Dar rămâne în continuare una dintre variante. Și m-am gândit că de pe profilul matematică poți merge aproape oriunde, pe orice domeniu, eu cel mai mult m-am gândit să mă duc ori pe cercetare, ori pe bănci, pentru că și acolo salariile sunt foarte bune și oportunitățile pe viitor sunt foarte deschise.
Reporter: Dar, dincolo de perspectivele acestea salariale, mă gândesc că…
Flavius Vlasiu: E și ce ne place! Nu se mai pune problema, după atâta timp.
Reporter: Ai atins un subiect, legat de rămânerea sau nu în țară. Acuma, e cu bătaie destul de lungă să vă întreb ce o să faceți după facultate și masterat, peste 4 ani. Dar mă gândeam să vă întreb: Dacă ar fi să reveniți în România – o probabilitate, mică, mare… cum ați vrea voi să se întâmple lucrurile, peste 4, 5, 10 ani?
Victor Văsieșiu: Flavius cred că dorește să-ți răspundă la această întrebare!
Flavius Vlasiu: Eu sunt, cred, cel mai critic, dintre toți 3, legat de cum merg lucrurile momentan. Ideea e că, cel puțin din punctul meu de vedere, momentan nu mergem într-o direcție bună. Dar putem să ne redresăm! Și în funcție de asta depinde dacă vom reveni sau nu. În orice caz, dacă revenim, revenim doar pentru că suntem apreciați și aici cum am fi apreciați în alte părți.
Reporter: Păi, ce să zic? Mult succes, sper să vă împliniți tot ce doriți voi și chiar și mai mult. Și, de ce nu, dacă reveniți în țară, să ajutați, cum puteți voi.
Elevii: Mulțumim foarte mult.
Reporter: Mulțumim și noi.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.